Marilena A.'s Blog (75)

aşa a fost el

el a moştenit asta demult

pe acolo, se spune, deseori trecură în goană

pe cai nervoşi, fiare cu suflete ascutiţe, cu mâinile pe cuţite

uneori s-au oprit şi-au semănat aşa după cum ai ştiut

cu pustiu însângerat şi cu hohote

de-au plâns femeile, fetele în zadar

iar cele care-au mers mai departe prin zile

cu durere, durere au legănat



el nu are priviri ascuţite, doar îngheţate

când el este treaz, cuvântul nu-l îndulceşte

tăcerea îi stă lipită… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Februarie 1, 2010 la 11:07am — 1 Comentariu

...aşa a fost

întâi a fost răsăritul

ochii l-au primit

şi toate cele au râs de bucurie

lumina din cele văzute

părea că trece şi-n cele ce nu se vedeau



râsul era sălbăticune a primei grădini

iarba putea să-l mângâie, cuiburile să îl adăpostească

dar toate cele-n lumină aflate năcuseră umbre

râsul a spus că lumina se joacă şi nu s-a tulburat

până când a venit noaptea



noaptea e doar o umbră mai mare, credea

dar sălbăticiunile vânau… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Februarie 1, 2010 la 10:55am — Nu sunt comentarii

de toamnă

m-ai aşteptat şi aseară,

eu iar n-am venit

ascultam cum toamna se lasă încet la pământ

ca un om obosit, obosit….



priveşte, frunzele fac trecerea atât de firesc.

le-a sărutat un vânt aspru

şi-acuma pălesc.



se-mbolnăvesc de nepăsare copacii,

îmi bat cu degete negre pe zi

m-ai aşteptat mult?

am ascultat, am tot ascultat şi...



…şi am ochii bolnavi de plecarea de aripi

ceru-i de sticlă

sau ceaţă… sau var…

undeva… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Februarie 1, 2010 la 10:51am — 4 Comentarii

Pe vremea când...

Pe vremea când n-aveam decât abace

iar ploile erau doar pasagere

nu bănuiam cât plânset e-n tăcere

nici cât război ascunde-un steag de pace.



Aveam aripi sub hainele sărace…

Habar n-aveam de moarte, de-nviere

de furie, de spaimă sau durere

iar răul nu-nvăţasem cum se face!



Copilăream frumos fără să ştiu…

Mă-mprieteneam cu-un râu, cu-un pom, cu norii,

râdeam de întuneric şi glagorii

iar ochiul duşmăniei sângeriu

era un semn… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Februarie 1, 2010 la 10:10am — 1 Comentariu

jurnal (orbii cânta cel mai bine la pian)

ploua în ziua aceea
beată lumea se clătina
spumega cerul
am chiuit înalt, ah, ce şampanie eşti, fără gât
iar jos peste tot
umbră/umbre
umbre mă chemau să le ţin de urât
că prea oarbe de când şi-au spălat cu cenuşă
visele din casele fără geam, fără uşă
umbre, ah, câte, mă chemau cu glasuri străine
uuuu ca la vânătoare de...
câteva m-au înghiontit
suntem nu
suntem tu

râdeam că nu seamăn cu mine

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 23, 2010 la 2:04pm — Nu sunt comentarii

Când melodia-mi place (pseudorondel)

Ades' fac piruete, chiar şi o reverenţă

când melodia-mi place, când parteneru-i bun

şi balu-i bal. Când e doar bal...onul de săpun

eu strălucesc în sală, pe holuri prin absenţă.



Dansez din politeţe? Se-ntâmplă... Ce să spun

când m-ameţeşte unul cu-atâta însistenţă?!

Dar scap c-o piruetă, mă scuz c-o reverenţă.

Vreau altă melodie şi-un partener mai bun!



Nu înţeleg ce-nseamnă "răbdare şi tutun"

când tălpile n-au stare. Jur, nu e… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 19, 2010 la 2:00am — Nu sunt comentarii

am tot vârtejul acesta aici, trecătorule

.............



iar va trebui să leg răni

răni în forma stelei radiante dintr-o fereastra crăpată lovita de piatră

ce-am să mă fac cu atâtea fisuri de tăcere şi timp

cu atâtea distanţe

oglinzile se înnegresc fără lumina şi nimb

şi-atunci vine moartea, gheara

care sfâşie catapetesme când se stinge lumina

fiara care trage uşa, o-nchide şi pierde cheia definitiv

gura rece care mă pândeşte în toate depresiile ca să-mi dea sărutu-i oliv

în… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 2:30am — Nu sunt comentarii

de ce femeile...

eu sunt mai aproape de moarte, mi-ai spus

pierdut în rugini şi-n apus

prea adânc în pământ răsfirând rădăcină



daca te primesc aici, în casa aceasta

cu urmele insomniilor mele-n ceşti de cafea

de prea mult lumină am să-nverzesc,

am să cresc plop tânăr iarăşi, femeie

şi-ntre coastele mele îţi vei face cuib, tu

şi toate stolurile tale colorate, peruşii,

va înmuguri tocul uşii

n-o să mai pot s-o închid

în întuneric livid

n-am să mai… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 2:00am — Nu sunt comentarii

ALEA JACTA EST

Luntraş pe ape,
nu-s aproape
de noaptea ta, dar mi-e egal
c-acest spectacol n-o să-mi scape:
mă voi supune, ritual.

Mânuşi cu pâsle,
trag la vâsle
doar eu, sub stelele perechi
în timp ce visele-mi în râs le
arunc, ca nişte haine vechi.

Cât se mai poate,
pentru toate
îţi mulţumesc, n-ai fost avar.
Mi-ai pus atât de multe-n spate..
Mai mult n-aş fi putut să car!

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 2:00am — Nu sunt comentarii

Sonetul 107 de William Shakespeare, tarducere, adapatare personală

Nici temerile mele şi nici glasul

aleşilor profeţi ce vin a-mi spune

că voi pleca, n-o să-mi oprească pasul

pe care doar Iubirea-l va supune,

curată precum raza care-nfruntă

neantul ce vânează mândra lună…

dar ramuri de măslin duc zvon de nuntă

când bezna cu lumina se-ncunună.

Iubirea-mi limpezită fu de vreme,

suav trecând de chipul morţii hâde,

când am cuprins-o, vie, în poeme

departe de neghiobii ce ar râde

că monument îi fac:… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 2:00am — Nu sunt comentarii

Sonetul XXV de William Shakepeare, adaptare personală

Sunt mulţi aleşii orbului hazard

ce totul dobândind, mai vor a cere

în timp ce eu, din umbra-n care ard,

mă cheltuiesc primind în schimb tăcere.

Dar gloria-i cochetă, partener

poţi să îi fi în braţe pentru-o seară.

Din jocul ei de fluturi efemer

când nu te-aştepţi rămâi pe dinafară..

Ai câştigat atâtea confruntări

şi ai crezut că soarta iţi surâde!

Toţi cei ce te–aclamară parcă ieri

dac-ai greşit acum, îţi vor fi gâde.

Nu gloria te… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 2:00am — Nu sunt comentarii

Azi să nu mă-ntrebi...

Azi să nu mă-ntrebi, Părinte câte vise-am pus deoparte,

fluturi ameţiţi de lună, calzi, cu aripi grele.

În nopţi albe rătăcită mă pierdeam plecând departe

şi-n nisipul dintre dune înălţam castele.

Să nu-ntrebi de ce furtună şi zăpadă-i în cuvinte.

Cern nisipul printre deş’te, cade pe-o văpaie

care-n şoaptă vrea să-mi spună să o cred, dar râd, că minte,

şi când noaptea-n jur îmi creşte despletesc o ploaie…



Azi să nu mă-ntrebi, Părinte cât am cer,… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 1:43am — Nu sunt comentarii

insomnie



tac, rup din gânduri, las din ele-o fărâmă,

plec repede, tremur, nici nu vreau să mai ştiu

câte oarbe statui în nisip se dărâmă,

câte palide vise cer lumina târziu.



tac, treci prin sânge nevânata mea pradă,

răstignesc în cearşafuri îndoieli şi sudori.

vin-trec doruri în haite, mor în praful din stradă

topesc noaptea în cearcăn, sfâşiată de…
Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 1:30am — Nu sunt comentarii

Legaţi la ochi


Legaţi la ochi, minţiţi, minţind în joacă,
râzând atât încât ne-ajunge plânsul
în sufletu-ncercând cu dinadinsul
să îşi găsească pacea când îşi pleacă
revolta doar iubirii…(Ce folos
că arde-n zări, departe…?) Mută, aproape,
pluteşte solitudinea pe ape
muşcând tristeţea cărnii pân’ la os!

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 1:24am — Nu sunt comentarii

la ţărm

văd acolo, departe, un ţărm, valuri mari
şi un om căruia îi spune poveşti liniştea
eu ştiu că a adunat vreascuri,
a făcut focul,
îşi freacă braţele îngheţate

el ştie ce furtună a fost, ştie
că mi-e tare frig
o să-mi prindă mâinile într-ale lui,
o să-mi sufle în degetele-albăstrite

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 1:20am — Nu sunt comentarii

prin lumi de argon

privite din acest punct de pe hartă

constelaţiile referinţă nu mai contează

ignor telescopul

nu mă interesează traiectoria sateliţilor geostaţionari

unul, ştiu sigur, păleşte, subiect în inevitabilul experiment Doppler

dar asta nu înseamna că ne vom îmbrăca în veşnică noapte



mâine este o zi ca oricare alta, îţi spun

chiar dacă o bombă va lua iar autobuzul ascunsă în plasa cu pâine şi portocale

o femeie va surâde morţii extatic în timp… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 12:30am — Nu sunt comentarii

a fost caz de forţă majoră

s-a întâmplat atunci când am intrat în pielea vânzătorului de bilete la circ

asta după ce dezbrăcasem rochia desuetă

(o cususe mama noaptea înţepându-se la degete

în bucătăria unde picura încet robinetul)



tocmai trecusem pe lângă piaţa de zarzavat:

se decolora salata-n tarabe

dimineţile treceau indiferente peste munţii de varză



nu ştiam nimic…

vedeam doar cum lunecă strada sub roţi

lângă semafoare sclipind alandala se… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 12:30am — Nu sunt comentarii

oraş mâncat de-amoruri şi vendete

oraş mâncat de-amoruri şi vendete

nici în a şaptea zi mai cuminţit

cu demnităţi de piatră, desuete

în care tace gândul, obosit



oraş nesăţios ca-ntotdeauna

vitrine largi, neoane, sfori, lipici

ai cumpăra şi stelele şi luna

ca să le vinzi pe-o bere şi doi mici



trec iar umbrele reci dar colorate

pe străzi pe care plouă deprimant

în umezeală servii din cetate

în limuzine doamne cu amant



îmi port prin tine… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 12:26am — Nu sunt comentarii

În trenul întâmplării

În trenul întâmplării



Ieri încă stă pe gânduri, mai are-un glonte-n armă,

un pitbull la picioare dar şovaie nu va

ţâşni: a tras o mână semnalul de alarmă

şi-a îngheţat filmarea-n decor de mucava!



Azi – tren dormind pe linii ce nu se pierd în zare,

captiv în gara plină de călători ce ţin

bagaje cu speranţe în mâini tremurătoare

şi-n fiecare-un înger aproape clandestin.



Ştiu, mâine mă va naşte o… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 12:24am — Nu sunt comentarii

de ce tac uneori păsările

de ce tac uneori păsările



era o dimineaţă atât de limpede

încât se zărea până departe cum tremură frunzele în copaci

nu ştiam de unde vii, călătorule,

te-am văzut în umbră cum taci



păreai să asculţi păsările

care-şi vorbeau în grai cunoscut

un şoim a zvâcnit înalt, rotitor…

atunci toate-au tăcut



a fost o dimineaţă limpede,

când am întrebat iarba cine eşti- nu te ştia-

plină de cântece reîntoarse… Continuare

Adăugat de Marilena A. la Ianuarie 17, 2010 la 12:20am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor