Ioana Miron's Blog (9)

până mâine

tinere

trenul se umple până la refuz

ești acolo un fruct strivit pe bancheta lipicioasă

zgomotul te face atent jocul de glezne te relaxează

ești doar o altă figură cu legitimație

stai și asculți

închizi ochii te lași pradă tusei

o bătrână își duce batista la gură

batista și unghiiiileee, copiiileeee

ți se spunea îți amintești

se aude acum din tabachera metalică pe care o presezi între degete

***

azi îmi spun că nu e…

Continuare

Adăugat de Ioana Miron la Ianuarie 8, 2012 la 8:05pm — 10 Comentarii

Poem cu degetele goale

am aici imaginea papucilor mici din colțul camerei

cândva încăpeam în ei toată

și degetele se schimbau între ele ca piesele de șah

sunt ca și desculță

cineva vorbește despre mine

privind spre vârful unghiei ce ieșea din ruptura ochiurilor de lână



acum obrajii mei ascunși între faliile crispate ale cămășii de noapte fac umbră genunchilor



știam căteva trucuri cineva mi-a explicat mersul pisicii pe înțelesul meu

eu zâmbesc și așa pisiceschoțește… Continuare

Adăugat de Ioana Miron la Noiembrie 27, 2011 la 11:11pm — 8 Comentarii

albul ochilor

dacă soarele ar deschide numai un ochi atunci razele ar fi doar pe jumatate

se vorbește de sfârșit îți arăt acum sfârșitul meu

un copil cu genunchii zdreliți pare că și-ar toci pielea de bolovani pentru atenție

aici și acum oameni diferiți se desprind din mine se fac nevăzuți

cu ochii în tavan

așteptând parcă varul vechi să-mi invadeze porii priveam mereu în altă parte

știam că faptele mari se scriu cu literă mică

să închid ochii- mi se spune

așa am…

Continuare

Adăugat de Ioana Miron la Noiembrie 11, 2011 la 8:02pm — 2 Comentarii

pe mai târziu

dimineața de azi e provizorie

zile şi nopţi în care lumina difuză ar încăpea într-o brichetă

aş spune că ne cunoaştem

porţi încă pe umăr respiraţia mea

e acolo ca o amprentă te apasă

mai tot timpul

E ora de vârf

pe coapsa mușcata încă se mai văd urmele fumului de țigară

parcă aș fi avut-o acum aici

e ziua în care fiinţele par bibelouri



te-am privit cu atenție mai mult noaptea

îți rodeai unghiile până când degetele au început să-ți… Continuare

Adăugat de Ioana Miron la Septembrie 16, 2011 la 2:12pm — 6 Comentarii

incisivi

prin tine
vorbele se strecoară hoţeşte
ca nişte corpuri străine
pe deasupra frunţii gândurile parcă s-ar agăţa de păr
acolo se vede fruntea mare şi lată
de acolo pornesc toate vorbele care nu se aud încă
rumori zgomote un bâzait surd
totuşi mă gândesc că o fi vreun fel de psihoză
o chestiune măruntă de fapt un impuls o atingere
uneori îmi doresc să tac
noaptea
sub cearşaful apasând nevrotic cerul gurii
ca pe o plagă

Adăugat de Ioana Miron la August 11, 2011 la 4:03pm — 4 Comentarii

pasaj

puţinele străzi nepavate
înghit orice umbră şi
fiecare trup în al cărui circuit şubred e încă sânge
devine aproape inutil îi auzi pulsul e imprecis
zgomote aşchiază timpanul
le auzi sunt acolo te strigă

deşi neg mereu
depravarea e-o şopârlă care patrulează prin noapte
prin venele mele înoată se zbate ştiu
e cam dificil s-o opresc
doar dacă nu s-ar opri lângă inimă
şi ar rămâne acolo în lanţuri

Adăugat de Ioana Miron la Iulie 9, 2011 la 12:01am — 1 Comentariu

E ora de vârf

 

în care nasturii joacă printre degete

de mai bine de cinci zile

pe coapsa mușcată încă se mai văd urmele fumului de țigară

parcă aș fi avut-o  acum în față râdea

e din ce în ce mai bine îmi zic

cu privirea în peretele din faţă

totul se întâmplă ca și când nu ai fi acolo

așa  începe privitul în gol

pe străzi  bolovanii sunt obiecte de artă

rămâi aici, am zis

ai să mai deschizi ochii până atunci

pe sub piele…

Continuare

Adăugat de Ioana Miron la Iunie 30, 2011 la 11:03am — 4 Comentarii

pe limba oricui

printre picăturile seci se preling chipuri bolnavicioase

într-o  amorţire halucinantă ce mimează tandreţe

în urma lor regretele cresc şi se agaţă de lume ca o tulpină canceroasă din seva căreia

curg minciuni

minciuni negre cu sete de noapte care patează

devenind vulnerabili ca o rană în care se prind absurdităţi

minciuni care zvâcnesc…

Continuare

Adăugat de Ioana Miron la Aprilie 16, 2010 la 9:30pm — 9 Comentarii

prins

cu zgomotul care închide ochii

ai putea face un acord plăcut între

o gură mare vorbită și liniștea din timpul ploii

când

blocurile se umezesc gri

ai putea să-ți pocnești ușor fața cu zâmbete adunate

din palme

picătură cu picătură

devii un fel de exil propriului corp

pentru că fără piele te-ai îmbrăca în străzi și

atunci ți-ai deschide fiecare centimetru

unor obiecte străine de care ești legat în timp ce

lucrurile simple emană o căldură… Continuare

Adăugat de Ioana Miron la Ianuarie 22, 2010 la 1:18pm — 10 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor