Blogul lui Molnar Geta -- Arhiva Martie 2011 (22)

intunecime

aplec stropitoarea
să-mi scot
apa amintirii
legănată
în seminţele
ochilor tăi.

ferecată în scoică
inima e cusută cu sîrma
ghimpată
de larve
iar
furnicile îşi sparg
aripile de sticlă.

în întuneric
fiind îmi
arde gîndul
pe pragul
pleopelor
tale.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 29, 2011 la 2:29pm — Nu sunt comentarii

lăcrămioare cad în pămîntul meu crăpat albă iertare.

lăcrămioare cad
în pămîntul meu crăpat
albă iertare. Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 28, 2011 la 12:33am — Nu sunt comentarii

UN VIS



noaptea îşi scutură

petalele

un înger coboară

la patul meu

îmi închide

pleoapele

cu aripile rotunjite

elegant îmi aranjează

fiecare fir de păr

sau cută

visez.…
Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 26, 2011 la 12:56pm — Nu sunt comentarii

iarba albastra

iubirea e o fată dezmăţată
şi-a lăsat pudoarea la garderobă
şi-a intrat cu biciuşca
în sufletele noastre
fluturii dantelaţi, prinşi în ace cu gămălii
se zbat ca o ultimă pedeapsă
inimile se ţin de mînă
şi aleargă de-aiurea pândind primăvara
ne lasă să ne aşezăm pe pragul ierbii albastre
ca-n faţa unei rugăciuni
şi-apoi ne dau cu tifla şoptindu-ne
că-n viaţă singurul lucru curgător e moartea !

Adăugat de Molnar Geta la Martie 24, 2011 la 12:00am — 1 Comentariu

fara maci

ploaia îşi scutură singurătatea
din inima mea
izbeşte cu pletele şi buzele
de iarbă
cortina din pămînt
uscat fără maci şi sînge
balansînd clepsidra
vieţii.

fiecare picătură amară
se înghesuie în edenul
de piatră să-şi stingă durerea
şi oasele nemingîiate
de umbra ta încărunţită.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 21, 2011 la 12:19am — 1 Comentariu

sfarsit



pămîntul se întinde îsi

încălzeşte oasele la soare

pînze de păianjen noi

acoperă casele fragile

care-şi servesc ceaiul

de la ora cinci.



fluturii cu aripi de mătase

sau oţel…
Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 18, 2011 la 3:05pm — Nu sunt comentarii

CARARI (ALTA VARIANTA)

copacii îmbătrînesc

cu degetele-infipte-n cer

si geruri le-apasa umerii

carnea,

altadata stransa-n cercuri

se scutura odata cu frunzele

si canta frumuseţea secantelor

cuiburile ratacesc prin crengi

iar securi ruginesc in coaja nesparta

sîngele pamantului

scris in praful cu miros de pîine noua

se calatoreste odata cu norii.



bătrînii cu pleoape uscate

coji în cercuri de timp

cern cărari pe trepte de cer

timpul se lasa-n… Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 14, 2011 la 12:06pm — Nu sunt comentarii

casa cu flori

visez ca plutesc prin tăcere
deasupra unei case din piatră
pe care se preling flori de glicină
pînă la parter.

două felinare sub formă de pagodă
îi luminează ochelarii
cu rame din lemn.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 13, 2011 la 8:25pm — Nu sunt comentarii

carari

ca şi oamenii copacii îmbătrînesc

au noduri pe umeri

deşi unii mai au carnea tare

în frumuseţea lor urîtă

adăpostesc cuiburi prin crengi

securile se tocesc cînd vor să-l tăie

iar sîngele

curge peste praful care miroase a pîine noua

se prăbuşeşte în frunzele lui.



bătrînii caută ouă uitate în scorburi

ei merg pe aceeaşi cărare tăiată în tinereţe

nu mai e timp să-şi facă alta

clipa din adînc nu e aceeaşi

cu cea de… Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 12, 2011 la 5:52pm — Nu sunt comentarii

comete

luna moartă ca o pupilă
într-un ochi străin
cade în copacul ferestrei mele
stelele sunt reci
nu se uită una la alta
departe de porţile cerului
se sprijină pe genele lumii în bastoane
pe spatele cocoşat al pămîntului.

asemenea noapte nu a mai
fost
nimeni nu vede
se poate muri
la îndoitura lui
eu semnez cu sînge
durerea redeschisă.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 11, 2011 la 11:07pm — Nu sunt comentarii

comete

luna moartă ca o pupilă
într-un ochi străin
cade în copacul ferestrei mele
stelele sunt reci
nu se uită una la alta
departe de porţile cerului
se sprijină pe genele lumii în bastoane
pe spatele cocoşat al pămîntului.

asemenea noapte nu a mai
fost
nimeni nu vede
se poate muri
la îndoitura lui
eu semnez cu sînge
durerea redeschisă.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 11, 2011 la 11:07pm — Nu sunt comentarii

carari

o statuie e bolnavă

 are noduri pe umeri

 în mîini şi scorburi

 cuiburile o dor 

 un liliac zboară ca un pumnal către luna.

 

 carnea e încă tare

 şi frumuseţea urîtă

 securile se tocesc

 a început să curgă sînge

 din lemnul jilav plin de pene.

 

 bătrînii caută ouă uitate în scorburi

 ei merg pe aceeaşi cărare tăiată în tinereţe

 nu mai e timp să-şi facă alta

 clipa din adînc nu e aceeaşi

 cu cea de la suprafaţa… Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 10, 2011 la 5:50pm — Nu sunt comentarii

pamint innodat

rădăcinile pămîntului

s-au înnodat

era să sugrume furnicile

cîrtiţele au murit înăbuşite .





macii apar balansînd

în mărăcini stau cuibărite aripi

rupte

din cimitir…
Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 9, 2011 la 9:14pm — Nu sunt comentarii

de ale noptii

lumînările se micşorează
pe cerul care surpă oglinzile
cioburile se culcă
în miezul lingurii
din noaptea tricotată
cu fire din sticlă
şi ochiuri
unul pe faţă
altul pe dos
bob de orez
elastic.


andrelele se înfig
în pămînt
trezind păsările
din toate crengile
făcute cuib
şi florile din pleoape.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 8, 2011 la 6:20pm — Nu sunt comentarii

orasul fara viata

oraşul este mort
ultima detunătură a spart
colţul răsăritor de pîine
păsările s-au prăbuşit pe clopotele
bisericilor
luînd locul limbilor
morţii sunt asezaţi
lîngă oasele tăcute
cei rămăşi în viaţă plîng
peste riduri si
lacrimi uscate
săpînd fîntîni
cu mîinile de lut
neîmpărţit şi neamestecat
prin bălării
unde şopîrlele stau în ungherele lor.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 7, 2011 la 4:16pm — Nu sunt comentarii

imprumut fara dobinda

cu palmele desculţe
împletesc frigul
ce ne desparte.

să nu tulburi lacrimile
îngheţate
ce s-au întors în inimă
rugăciune
căzută
pe vitraliile stinse.


viaţa este un împrumut
curgătoare precum cenuşa topită
peste sufletul meu
fără nici un rest pîrdalnic.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 6, 2011 la 4:56pm — Nu sunt comentarii

vant bolnav

în cuibul furtunii
vîntul s-a îmbolnăvit
şi zace.

norii vin grăbiţi
coboară pe pămînt
pe firele ploii
casele albe stau în apa
pînă la brîu
podurile
gem din încheieturi
oamenii tac amar
în puternica muţenie
a cerului.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 6, 2011 la 12:03am — 1 Comentariu

inima zavorita


printre gratiile inimii
mele
treci tot mai rar
ai zăvorît uşa
încuiat tot
cîteodată
arunci cuvinte
fără să le iei spuma
alteori buruiana trufiei
pe duşumeaua
crăpată.

acum navighezi
pe corabia neagră
care te-a aruncat
în coasta morţii
degeaba asculţi glasuri
care te cheamă
inapoi in viaţa mea.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 4, 2011 la 10:55pm — Nu sunt comentarii

draperie iluzorie

văd sub pleoape şi în frunze

gîndul tău care iese pe ascuns din

zidurile crăpate ale tăcerii

a venit şi suferinţa ei

cînd gura se usucă

şi buzele se lipesc pe cer.



privirea mi-e dusă după o pădure de tei

din care picură cald căutarea

dincolo de bine şi de rău

eşti tu, tată

absenţa ta nu e blîndă

tăcerea e iubire amară

tîrziu am găsit însemnările tale

pe inima suspendată din camera mea.



să nu scoţi… Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 3, 2011 la 9:13pm — 2 Comentarii

pe cer

pe cer
lipesc
flori matinale
insetate de roua
flori de amiază
amatoare de ore
fierbinţi
flori vesperale
nostalgice in amurg
sa fie vesel.


soarele se pregăteşte
să moară
o singură clipire
ar nimici
această lume ireala.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 2, 2011 la 6:04pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor