Blogul lui Molnar Geta -- Arhiva Martie 2012 (21)

PLIURI

e umbră, răcoare

deasupra plutesc

întunecate bolţi

aeriene

în depărtare

ard cîteva lumînări

subţire

fac să fascineze

sfinţii

pictaţi în culori

tari

păşesc pe covorul

laic

îngenunchez

o cută de amărăciune

are icoana în

colţul gurii

cu degetele reci

fac semnul crucii.



plec pe strada

îngustă

obloane cu lacăte

spaimele

se izbesc

de zidurile întunecate

apoi decorează o sală

de bal cu…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 31, 2012 la 3:24pm — Nu sunt comentarii

baticuri roşii



primăvara îşi pune

cămaşa subţire

vibrează şi pielea se

încreţeşte uşor

peste omoplaţi

porneşte

spre inima

parcului

adăpostul

unor fiinţe ciudate

ca vegetaţia de pivniţă

unele se tîrăsc altele

sar elastic

sunt nişte plăgi pe

trupul luxuriant

apar de sub clădiri

sau tuneluri fără capăt

pestriţe

de la silueta unei anelide

şi lăcusta complicată

devorează pe tăcute mierea.



casele…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 30, 2012 la 11:30am — Nu sunt comentarii

colb de lună

panica mă cuprinde
cu unghiile netăiate
îmi sfărîma sufletul
şi-l aşează pe lespedea
vecilor
in colbul lunii
luminilie se aprind
în cer şi pamint
inima e ca un un cimitir cu
gropi multe...
dungi de sînge picură
peste genunchii
florilor de gheaţă.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 29, 2012 la 1:04pm — Nu sunt comentarii

tristete vîndută

trunchiul teiului
golit de inimă
plînge sub lovituri
apoi se usucă în poduri
vîntuite
prin lucarne.

noaptea în drumul ei
spre zori
macină
lemnul din cer
scoate tristeţea
la vînzare
pe creasta pămîntului
o atîrnă în caişii
cu pielea
dantelată
o libelulă
cu sute de aripi
o smulge
şi-o întinde
pe riu.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 28, 2012 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

scrum şi spini

scrumul noptii se
imprăştie
soarele se trezeşte
şi urcă pe crucea zilei
scamele norilor
se lipesc lîngă el
vîntul smulge
spinii
rănesc mîinile
picături de sînge
cad ca niste poame.



pămîntul îşi pune
sorţul de pînză aspră
cu pete roşii
se trage la umbră
să-şi mănînce prînzul
dezmiardă tîmplele
cu degetele mari
şi adoarme .

Adăugat de Molnar Geta la Martie 26, 2012 la 3:38pm — Nu sunt comentarii

copiii nopţii

noaptea şi-a înfăşurat copiii
îi urcă-n cer
pe lîngă cimitir
morţii rămîn sub cruci
să se odihnească.

ajung în podul plutitor
unde lampa lunii pîlpîie
îi aşează
pe lespedea moale
iar cu mănuşile din mătase
lipeşte genele pămîntului.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 26, 2012 la 1:50pm — Nu sunt comentarii

ţăndări în noapte

clopotele bisericilor
desfac noaptea
în ţăndări
casele uluite
deschid ochii
îşi pun halate şi papuci moi
aprind lămpile
aerul rece
le schimbă direcţia viselor.

în colţul cerului
lingă icoană
luna
îmbrăcată de sărbătoare
se piaptănă
aruncă busuioc peste
cimitirul adormit.

morţii cu morţii si viii cu viii

Adăugat de Molnar Geta la Martie 25, 2012 la 4:27pm — Nu sunt comentarii

pantof credincios

se ofilesc grădinile din cer

 cad frunzele

 se prefac în fotolii şi măsuţe

 la umbra unui gutui japonez neînflorit

 doamna T. acuză o durere de cap

 nu vorbeşte mult să nu facă laringită

 nu strănută să nu împrăştie microbii

 se aşează şi priveşte umbrele colorate.

 

 frunzele se bat pentru un loc mai bun

 unele se înghesuie sub un pantof credincios.

 

 eu am rămas sub o streaşină  

 cu gînduri uscate

 nu pot să-mi scriu…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 24, 2012 la 5:12pm — Nu sunt comentarii

VIS DE COPIL

cine poate să smulgă
rădăcinile din mine
ele miros a mamă
sunt
mai lungi ca viaţa
le dezmierd cu degetele
tocite să nu ajungă la
hotar.

vreau să rămîn
copil în noapte
să mă ţină în
mătasea ei
deasupra cocoaşelor mării
teilor metalici
spre ziuă
să mă pună pe genunchii florilor.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 24, 2012 la 2:07pm — 2 Comentarii

întunecime

aplec stropitoarea
să-mi scot
apa amintirii
legănată
în seminţele
ochilor tăi.

ferecată în scoică
inima e cusută cu sîrma
ghimpată
de larve
iar
furnicile îşi sparg
aripile de sticlă.

în întuneric
fiind îmi
arde gîndul
pe pragul
pleopelor
tale.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 24, 2012 la 1:58pm — 2 Comentarii

picură cenușă

 firele cărnii mele

 se împletesc

 peste inimă sîngele

 fierbinte

 și coaste

 îmi dă puteri să mă înalț

 din scoica

 în care m-ai închis.

 

 mă așez în poalele lunii

 îmi arde gîndul

 lacrimile aleargă pe sare

 degetele ei s-au tocit

 dezmierdindu-mă

 s-a aprins întunericul

 puiul de stea

 picură cenușă

 pe genunchii florilor

 și coaja pămîntului

 pînă în crăpătura sîngelui.

 

 de acum…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 22, 2012 la 12:14pm — Nu sunt comentarii

cuib nou

       
 ai săpat în mine
 cuib nou
 să-mi dospesc cenușa
 ai obosit în inimă mea
 fîntîna existenței
 știi că nu e de vînzare.
 
 o mînă de tristețe
 sufl-o peste
 genele mării
 din care am scos
 întreaga sare
 și
 am presărat-o
 în părul rece
 de luna
 purtată pe brațe
 de doi nori. 

Adăugat de Molnar Geta la Martie 21, 2012 la 1:35pm — Nu sunt comentarii

timp

 pendulul bate
 în palma mea nu parchează
 nici o secundă
 din tendoanele
 mele și-a făcut
 arc
 un ghem de minciuni.
 
 coama somnului
 înflorește crengi
 pe pleoapele mari
 ale spaimei
 și întunecatul șir
 de tei
 legănați de mîinile nopții.
 

Adăugat de Molnar Geta la Martie 21, 2012 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

somnul inimii

      
 flutur părul vremii
 în potirul
 cu amintiri
 adieri
 umbrele dragostei
 petale ofilite
 fire de iarbă
 răpuse de coase
 frunze stinse.
 
 frumosul nu-i altceva
 decît începutul râului
 înghit chemarea suspinului
 din prăpastia
 mută.
 
 e timpul inimii să doarmă.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 20, 2012 la 2:27pm — Nu sunt comentarii

fagure din piatră.



 culoarea ceții

 nu seamănă cu aburul

 nici cu oasele luminii

 e confuză doar

 plutește trist

 peste valurile ascuțite

 din apa bătrînă și racoroasă

 precum camforul

 întunecată

 precum iadul

 și masacrul de sub

 licheni.

 

 adorm în destin

 palidă floare

 ploaia nu are

 cruțare

 nici

 vîntul

 îmi smulge

 petală cu petală

 le așează

 în fiecare celulă

 în imensul fagure…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 18, 2012 la 5:47pm — Nu sunt comentarii

păsări

 văd luna
 pupilă într-un ochi
 de sticlă
 sfărîmat
 între două valuri
 sărat vîntul
 suflă
 mănușile și ciorapii
 de mătase
 cu dunga
 ce rămîne mereu
 mijloc
 și cerul
 unei doamne
 care dă drumul
 din mîinile
 reci
 așteptărilor.... 

Adăugat de Molnar Geta la Martie 18, 2012 la 3:22pm — Nu sunt comentarii

tată

 mi-e dor de morții

 mei

 tată

 aprind luminile

 din cer

 și de pe pămînt

 puiul

 de stea

 picură cenușă.

 

 moartea lipește lutul

 din inimă

 cîrpește

 sufletul

 mîngîie coastele

 care mă dor

 aici în casa

 pămîntului.

 

 nu vreau să te usuci

 pe cer

 nici un nor nu te dezmiardă

 nici o aripă nu-ți face vînt

 lacrimile sunt păzite

 santinelă

 de genele…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 17, 2012 la 6:27pm — Nu sunt comentarii

imaginație

 mă zvînt la soare
 cinci lovituri
 de penel
 m-au
 rănit
 cînd am venit la întîlnire
 acele culori s-au combinat.
 
 le arunc
 pe geam
 lampioane
 batiste
 lacrimile nu plîng
 stau sărate sub pleoape
 nu le las să cadă
 în buzunarele sfinților
 nici pe pămînt
 pictorul
 știe că imaginația e gratis
 de aceea expoziția lui
 sunt
 pete jilave
 pe zidul cerului.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 16, 2012 la 8:56pm — Nu sunt comentarii

noapte verde

 petecul de cer

 se vede

 prin

 lucarnă

 stelele

 ard cu totul

 altfel

 în această noapte

 pămîntul doarme

 strîngînd în brațe

 rădăcini și forțe

 sub covorul

 umed

 cu liliecii morți

 împachetați în

 aripile lor.

 

 frunzele freamătă

 ca un semnal morse

 vegetal

 lumina lunii

 curge leneș

 neodihnită

 pîndește curioasă

 și rece

 se așază pe o muselină

 cu tălpile…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 13, 2012 la 12:36pm — Nu sunt comentarii

sărac suspin

acum mă sting

într-un sărac

suspin

iubirea s-a uscat

e într-o carte

galbenă

vezi să nu

se sfărîme

pe acoperişul morţii

sub aripile îngerilor

pun grîu

ei calcă sfios

pe vîrful

teilor

îl

împrăştie să

încolţească

in pămîntul

inimii mele

aşa precum copilul

în mamă.



rostul tău

dispare fară mine

veşmîntul

rătăceşte multă

vreme

apoi se aşează

mătase plisată

în poala rece

a…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 6, 2012 la 4:01pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor