Blogul lui Molnar Geta -- Arhiva Decembrie 2011 (20)

seminte de mar

 în pămîntul inimii înfloresc  teii cu rădăcinile răbdării
 lacrimile din potir  i-au udat
 să nu încerci să inoti  
 în gîndurile mele
 cu fata ta suptă ca un plic sigilat
 mi-e frică de tine
 semn de întrebare  
 agătat în copacul vinovătiei.
 
 e timpul ploii din camera pleoapelor
 peste semintele si muscăturile
 de măr
 atunci va fi înteleasă candela aprinsă
 care nu vrea să strălucească
 ci să facă doar lumină.

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 28, 2011 la 6:43pm — Nu sunt comentarii

luna fără mănuși

       

 agrafele cerului

 strălucesc

 ca niște pietre magnetice

 distilare a nopții

 cu buze blajine

 atinge mîinile reci

 ale lunii

 a uitat să-și ia mănuși

 vîntul cu ochi scînteietori

 trage ghemul negru

 pe boltă adormită.

 

 orașul e strivit

 noaptea îl apasă pe

 spinare

 casele au coapsele

 lungi

 se apleacă obosite

 geamurile bat din aripi

 ușile se deschid

 oamnenii încovoiați…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 18, 2011 la 1:24pm — Nu sunt comentarii

noaptea

 noaptea își îmbracă
 cămașa ruptă
 îi alunecă pe umeri
 își mușcă buzele
 rușinata să nu rănească
 pămîntul
 care citește încă din
 cartea legată-n
 mătase
 străzile cotite se pregătesc
 de culcare
 învelite într-un palton
 ponosit
 tramvaiele frînte se retag
 în depou
 iar măturătorii
 adună gîndurile
 încîlcite. 

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 18, 2011 la 1:13pm — Nu sunt comentarii

nostalgie

 ploaia deasă mi se prelinge
 în gît
 mă înec
 ceață se ridică
 în cercuri umede
 și reci
 îmi stă-n păr
 slăbindu-mă
 vîntul suflă-n
 anagrame
 mă pîndesti după un nor
 că să-ți pui mînă murdară
 de noroi
 peste lemnul ud
 al crucii ce-o port
 în colțul ferestrei
 dinspre vară.

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 18, 2011 la 1:08pm — Nu sunt comentarii

joaca

 îmi șterg praful
 din suflet
 și-l înfrumusețez
 precum culoarea unei
 regine aztece
 pîrguindu-l
 fără teamă
 așteptînd
 rodul nou.

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 18, 2011 la 1:02pm — Nu sunt comentarii

vînt verde

 pe cer vîslesc păsări mari
 aripile prelungi  
 ating luna
 care tricotează surizatoare
 un vînt verde ușor
 se îndreaptă spre ochii
 de gheață și
 casele adormite.
 
 din buzunarele mari
 luna  
 aruncă zăpada
 peste gene.

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 18, 2011 la 12:40pm — Nu sunt comentarii

aripa de vis

     
 dorm pe un pat de petale
 în învălmășeala cosmică
 fiecare suflet are planetă lui
 degeaba alergăm
 să ne facem viața
 fără să ne purtăm crucea
 prin inerție.
 
 aștept o aripă străină
 să-mi mingie sufletul
 nepătat
 să zbor peste ape
 și peste orașul
 ce reînvie toamna
 să mă rog în biserica
 galbenă
 vitralii
 cioburi
 pe cer. 

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 14, 2011 la 11:34am — Nu sunt comentarii

flori de gheață

 reinventează-mă în tine
 cu sufletul tău curat
 care înflorește în pămîntul
 din inima mea
 
 lacrima
 
 umple golul
 gîndul
 rana
 picură
 mir.
 
 mă ascund în tine
 să nu fiu singură
 cu forma sufletului tău
 îmi învelesc păcatele
 lăsîndu-mi doar
 grîu încolțit
 adus
 de dincolo de
 ape
 sfărîm dramul de ură
 în mojar
 să nu se transforme
 ocean.

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 13, 2011 la 6:01pm — Nu sunt comentarii

încorsetare roz

 luna urcă pe fișii de argint

 în grabă

 spre cer

 năluca soarelui

 în asfințit

 oprită pe cocoașa

 pămîntului

 disc roșu

 în clipa cînd se

 aruncă în gol.

 

 marea se frămîntă

 blestemată

 un fulger despică

 pămîntul în două

 cutremurul durerii

 eliberează

 oceanele

 încorsetate

 dînd la iveală

 insule necunoscute.

 

 în scoica inimii

 voi ține la păstrare

 toate cîte…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 11, 2011 la 9:08pm — 1 Comentariu

ploaie gri

 sufletu-mi spînzură
 într-o suliță
 sîngele picură din rană
 peste gîndul tău
 nesosit încă
 mînjind draperiile
 inimii
 în toate colțurile
 înfășurind și lacrimile
 nedormite
 frinturi de suferință
 se desfac
 din podul
 vieții
 timpul stă suspendat
 aici.
 
 am cusut-o
 i-am lăsat teii în buzunare
 visele în căptușeala
 gri
 urmele degetelor tale
 pe reverul îngust. 

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 8, 2011 la 12:21pm — Nu sunt comentarii

semn de carte

acasă cărțile m-au aştepat triste,

le dor coperțile

în bibliotecă s-au plictisit de praf şi de

singurătate.

eu ştiu că sunt bolnave.

din lacrimi şi zâmbete

le fac injecţii cu adrenalină

unele sunt cardiace

altele au diabet și trebuie

să îşi șteargă literele în plus.



treptat se însufleţesc

arborilor le dau frunze

copiii pleaca spre scoala

fluturi cu inimi mici 

şi sînziene aleargă prin ei.



deasupra…
Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 7, 2011 la 3:00pm — Nu sunt comentarii

povești



 noaptea se zgîieste la fereastră

 stă ascunsă după ușă

 cu răsuflarea oprită

 asteptindu-mă

 singurătatea

 e în drum spre mine

 întîrziind la întîlnire

 aștept sfertul academic

 împreună cu o cafea

 și povești încîlcite

 pe care să le asculte

 neclintită

 parcă ar fi duhovnic

 eu păcătos.

 

 ne prind zorile

 lumina trage săgeți

 în perdele

 răsuflu ușurată

 de poveri și…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 7, 2011 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

cortina grea

 cortina cade
 grea
 mă întorc
 să miros
 praful scenei
 un bec chior
 îmi zîmbește
 trist
 că filează
 reflectoarele au
 adormit
 pe gînduri
 strapontină
 mă așteaptă
 să-mi asculte
 viața
 cu țesuturile
 cotradictiile
 deziluziile
 închise
 în inima
 rugăciunii mele. 

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 5, 2011 la 4:19pm — Nu sunt comentarii

soare

 soarele se trezește
 cu noaptea-n cap
 nu a ajunge să se spele
 rămîne cu pete de întuneric
 că un dalmațian
 mai tîrziu
 se freacă
 din
 savonieră
 seninului
 și se șterge
 cu un prosop
 de nori.
 
 pe înserate se lasă
 în așternutul zării
 după ce
 a făcut o baie în
 mare
 împreună cu valurile
 verzi
 și zîmbete de spumă. 

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 3, 2011 la 8:12pm — Nu sunt comentarii

FANTASME

 dincolo de lume
 un balet
 decorativ
 în straie albe
 prin care trec lebede
 negre
 cu penele la subțiori
 în pas solemn
 ca cei care merg la altar
 atingind
 muzica sufletului
 gîndul
 umple
 golul
 și
 rănile așteptării.
 
 
 
 ele dispar incognito
 aud cioburile
 cerului
 și văd
 stele aprinse
 unele negre
 deșurubate
 în noapte. 

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 3, 2011 la 8:04pm — Nu sunt comentarii

încrengături

 suntem înfășurați în întîmplări

 în scrisori nedeschise

 în crengi fără roade

 în sălcii albastre

 care au învățat tăcerea.

 

 primăvara frunza sufletului

 e cărnoasă

 lipesc petale pe străzi

 oamenii le calcă în picioare.

 

 vara pămîntul este alb

 nu are putere să răsufle

 ars de căldură

 trage să moară

 apele pier în aer

 rămîne doar nămol zbîrcit

 pînă și cerul este uscat

 aștept să se sfărîme să…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 3, 2011 la 7:45pm — Nu sunt comentarii

puterea cerească

soarele se mișcă în cerc

lumea se clatină ca pe jar

arsă de căldura lui

apa a devenit clocotită

animalele galopează în toate părțile

furia lui s-a abătut și asupra

florilor .



cerul a început să strige

atunci am văzut magazia cu tunete

gura tuturor apelor

cele patru puncte cardinale

vinturile ce poartă discul stelele și norii.



pămîntul a răspuns cu un urlet

atunci un fulger și-a aruncat lumina …

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 3, 2011 la 12:04pm — Nu sunt comentarii

gînduri de mătase



 noaptea a plesnit

 ca un boboc de floare

 mă culc pe gînduri de mătase

 visez

 o insulă ciudată

 perle albastre și roz

 presărate pe nisipul verde

 oamenii zburau cu case

 zăpada putea să ardă.

 

 a apărut pe cer un nor

 și luna

 în mijlocul lui un cal

 de cristal  îi carul

 aducînd dorurile mele

 mănunchi

  înșurubîndu-l

 pe colțul ei

 dinspre zori.

 

 spectacol celest

 se ridică…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 2, 2011 la 3:05pm — Nu sunt comentarii

un gînd în toamnă

frunze moarte cad
 în pustia toamnă
 sufletul mi-e veșted
 și mă simt pămînt
 mi-e rece sub mantia
 ei
 ca un covor straniu
 și parcă-i tîrziu.
 
 o lacrimă cade
 pe gînduri
 sub gene
 n-are putere
 să plîngă.

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 1, 2011 la 2:12pm — Nu sunt comentarii

autumnală

prin zidăria neterminată
 se vede un cer
 spălăcit
 movilițe colorate
 primesc
 mîngîierea roșiatică a soarelui
 de toamnă
 văd ciîmpii despuiate
 și o mare de case împietrite
 în toiul creșterii.
 
 vîntul mătura aurul
 muribund de sub tălpi
 culorile țipătoare ale piețelor
 pălesc.
 
 întunericul se lasă mai
 devreme prins
 în ramuri de tei.

Adăugat de Molnar Geta la Decembrie 1, 2011 la 1:40pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor