Molnar Geta's Blog (334)

dragoste de-o vară

am strivit nucile cu dinţii

simt gustul verde amar

cît ne trebuie nouă pentru

o mînă

de dragoste.



azi îţi las scrisoare

în frunzele galbene

pe strada în apropierea cerului

te văd cu o fetiţa de mînă

aveţi pelerine cu toate ca nu plouă .





plec spre spitalul unde

se operează gîndurile

cele rele se pun în ghips

aici o să mă fac bine

mai ales că durerea e undeva afară

iar ochii înfloriţi…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Mai 16, 2012 la 1:02pm — 2 Comentarii

A RAMAS PRAFUL





peste mantia cenușie a orașului

valuri de ceață care-l apasă

scîrțîie din încheieturi

îl dor umerii

nu mai primește aer

ici şi colo rădăcini ieșite din piatră

case strivite de blocuri

se agăță ca ciulinii de poală

să respire verde



printre lampadare

miop un paznic de noapte ca o fantomă

nervos când nu are țigări

calcă  apăsat

în cadenţă de bocanci stâlciți

aripile fluturilor au fost strivite

şi-a rămas…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Mai 13, 2012 la 1:18pm — Nu sunt comentarii

noi,ultimii fluturi de hirtie



 

  

 cerul încearcă să deschidă ochii dar un cuțit i se învârte-n cap

 bâjbâie și răstoarnă farfurioara din care cad toate stelele

 amestecate cu aripi de fluturi

 o ploaie de confetii sclipitoare și pudră moartă

 curăță ceață ce-i apăsa sufletul

 și clinchetul candelabrului solar

  

 s-ar ridica din boală, dar toate cele îl dor

 aerul umblă de bezmetic printre blocurile cenușii

 uitându-se cu…
Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Mai 13, 2012 la 12:58pm — Nu sunt comentarii

fluturi dun hîrtie

cerul e decepționat îl doare capul

din pudrieră scutură fluturi

confetii ce apasă mantia cenușie a orașului

valuri de nori și ceață îl apăsa

lasă loc candelabrelor .



el scîrțîie din încheieturi îl dor umerii

nu primește aer precum casele strivite de blocuri

ele se agăță ca ciulinii de poala lui

și rădăcinile ieșite din piatră.



paznicul de noapte apare ca o fantomă

e miop și nervos că nu are țigări

tutungeriile sunt închise

calcă …
Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Mai 12, 2012 la 6:23pm — Nu sunt comentarii

mănuşi pierdute

doamna T. şi-a pierdut mănuşile
de vară din dantelă
e fericită acolo
cald,curat,muzică
halatele colorate suplinesc frunzele.

păsările se obişnuiesc în captivitate
doar aripile li se atrofiază treptat
în loc de cintece scot note false
ca profu' de muzică din liceu.

pe ea o cred toţi bolnavă
pentru nişte mănuşi pierdute
una singură de ar fi găsit-o
le-ar fi aruncat-o
semn că are imaginaţie.



Adăugat de Molnar Geta la Mai 12, 2012 la 2:35pm — Nu sunt comentarii

FUM UD

din pulberea vegetală
se ajează o garoafă
pe obrazul doamnei T
acea roşeaţă învie balul
dintr-o toamnă moartă
apare şi tinereţea unui bătrînel
adormit în cimitir.

se revarsă muzica uscată
în amintirile lor
polcă,vals,mazurcă.

creşte o iubire tînără
în nebuloase aripi
ale clipei lor
cu virfurile-n cer
se regăseşte
cu ochii rupţi din acelaşi zbor
prin fumul ud.

Adăugat de Molnar Geta la Mai 10, 2012 la 7:36pm — Nu sunt comentarii

biblioteca cerului

din biblioteca cerului

cărţile se scutură peste lume

se deschid şi închid

evantai

deasupra locuinţei celui mai înalt gînd.



literele cad pe străzi

noaptea le înghesuie

sub pietrele caselor adormite

fără să le sugrume.



unele sunt luate de păsări rare

le aşază pe frunze

păzite de poarta viselor

ochii ei nu se închid niciodată

chiar de lacrimile trag

pleoapele în jos

sunt aplecate peste mormîntul

proaspăt al rătăcirii…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Mai 9, 2012 la 10:22pm — Nu sunt comentarii

castel din cărţi de joc

ceaţa acoperă casele

fardate violent

în zidurlie lor şi-au îngrămădit evenimentele vieţii:

păpuşi, castane, scoici, poze ,

ciucuri, cioburi, chei

şuviţe de păr de la iubiţi.



şi-au pus măştile crispate

aşteaptă bătaia ceasului

cînd capul şarpelui se ridica

rîde în abis

ce poate fi mai vulgar decît să te bucuri

de moartea altuia.



ţi-e inima umplută cu noroi

rănile încep să clipească

înfăşurate în benzi de…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Mai 8, 2012 la 12:19pm — Nu sunt comentarii

şi statuile plîng cîteodată

bătrînul parc doarme

cu picioarele goale

un cîine îl încălzeşte cu blana lui

seamănă cu o vioară captivă de-o viaţă

împreună cu un fluture în plasa lui

a murit de multe ori cînd şi-a vîndut sufletul

ca un lăutar anonim fără bani

trunchiurile cu pielea subţire

se desfac la ultimul nasture

şi se îmbrăţişează .



statuile nu dorm au viaţa lor

ele se plimbă şi poartă în piept

inimile unor vieţuitoare

care au trăit tot felul de…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Mai 6, 2012 la 4:00pm — Nu sunt comentarii

noapte de crini

la margine de vis
veghează un făt-frumos
pe un cal de amintiri
privirea lui este la cinci gene lăsată
el coboară noaptea
trece prin lună
şi stele de timp.

îmi pune în palmă visul
şi secundele
care alunecă adînc sub pleoapele
nedormite.

Adăugat de Molnar Geta la Mai 5, 2012 la 3:13pm — Nu sunt comentarii

cărărI de vînt

povestea mea umblă-n cîrje
cad amintirile peste trei crengi
şi-un gînd
ţi-am văzut privirea aşezată
în colţ pe coji de nuci.

am trecut prin ochiul tău
legat de inimă
am văzut pînă la retina
pleopa sticloasă cade
peste cărarea de vînt verde
bate cu vîrful pantofului
pietrele care te-au lăsat să pleci
poate te-au ascuns
pentru o vreme.

Adăugat de Molnar Geta la Mai 4, 2012 la 2:08pm — Nu sunt comentarii

un vis

noaptea îşi scutură
petalele
un înger coboară
la patul meu
îmi închide
pleoapele
cu aripile rotunjite
elegant îmi aranjează
fiecare fir de păr
sau cută
visez.

cu morţii mei despuiaţi
copleşiţi de buruieni
frunze cusute cu aţă
şi împreunări de ceară
îi îmbracă
iar toţi orbii lumii
aplecaţi la picioarele lunii
se roagă
să primească lumină .

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 30, 2012 la 12:46pm — Nu sunt comentarii

fără maci

ploaia îşi scutură singurătatea
din inima mea
izbeşte cu pletele şi buzele
de iarbă
cortina din pămînt
uscat fără maci şi sînge
balansînd clepsidra
vieţii.

fiecare picătură amară
se înghesuie în edenul
de piatră să-şi stingă durerea
şi oasele nemingîiate
de umbra ta INCARUNTITA.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 29, 2012 la 12:20pm — Nu sunt comentarii

SFIRSIT







pămîntul se întinde îsi

încălzeşte oasele la soare

pînze de păianjen noi

acoperă casele fragile

care-şi servesc ceaiul

de la ora cinci.



fluturii cu aripi de mătase

sau oţel

coboară peste marea umflată

de sare

florile pictate sunt liniştite

în acea zi cumplită.



porumbeii din vîrful cerului

cad

peste ierburi

făcînd să tremure lumina zilei

se zbat dar o plasă invizibilă

îi ţin legaţi lipiţi

deasupra…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 28, 2012 la 1:37pm — Nu sunt comentarii

casa cu flori

visez ca plutesc prin tăcere
deasupra unei case din piatră
pe care se preling flori de glicină
pînă la parter.

două felinare sub formă de pagodă
îi luminează ochelarii
cu rame din lemn.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 28, 2012 la 1:25pm — Nu sunt comentarii

COMETE

luna moartă ca o pupilă
într-un ochi străin
cade în copacul ferestrei mele
stelele sunt reci
nu se uită una la alta
departe de porţile cerului
se sprijină pe genele lumii în bastoane
pe spatele cocoşat al pămîntului.

asemenea noapte nu a mai
fost
nimeni nu vede
se poate muri
la îndoitura lui
eu semnez cu sînge
durerea redeschisă.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 25, 2012 la 1:18pm — Nu sunt comentarii

umilinţă

soarele nu se spală
peste oraşul meu răguşit
să nu întunece cerul
fără scut oamenii
cu ochii plecaţi ţipă
umiliţi
săraci
dispreţuiţi
dorind de dincolo
de icoane
un bine uşor
o porţie de mîncare.

cei care-s făcuţi din lut de
miazăzi trec prin noapte
lăsînd o bucată de pîine.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 25, 2012 la 12:14am — Nu sunt comentarii

pămînt înnodat


rădăcinile pămîntului
s-au înnodat
era să sugrume furnicile
cîrtiţele au murit înăbuşite .


macii apar balansînd
în mărăcini stau cuibărite aripi
rupte
din cimitir
trandafirii ridică ochii
pe morminte.

ploaia îşi rumegă necazul amar
pe urzeala acoperişurilor.


Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 23, 2012 la 4:38pm — Nu sunt comentarii

de-ale nopţii

lumînările se micşorează
pe cerul care surpă oglinzile
cioburile se culcă
în miezul lingurii
din noaptea tricotată
cu fire din sticlă
şi ochiuri
unul pe faţă
altul pe dos
bob de orez
elastic.


andrelele se înfig
în pămînt
trezind păsările
din toate crengile
făcute cuib
şi florile din pleoape.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 22, 2012 la 12:34am — Nu sunt comentarii

oraşul fără viaţă

oraşul este mort
ultima detunătură a spart
colţul răsăritor de pîine
păsările s-au prăbuşit pe clopotele
bisericilor
luînd locul limbilor
morţii sunt asezaţi
lîngă oasele tăcute
cei rămăşi în viaţă plîng
peste riduri si
lacrimi uscate
săpînd fîntîni
cu mîinile de lut
neîmpărţit şi neamestecat
prin bălării
unde şopîrlele stau în ungherele lor.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 21, 2012 la 7:42pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor