Molnar Geta's Blog (334)

împrumut fără dobîndă

cu palmele desculţe
împletesc frigul
ce ne desparte.

să nu tulburi lacrimile
îngheţate
ce s-au întors în inimă
rugăciune
căzută
pe vitraliile stinse.


viaţa este un împrumut
curgătoare precum cenuşa topită
peste sufletul meu
fără nici un rest pîrdalnic.


Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 20, 2012 la 1:45pm — Nu sunt comentarii

vînt bolnav

în cuibul furtunii
vîntul s-a îmbolnăvit
şi zace.

norii vin grăbiţi
coboară pe pămînt
pe firele ploii
casele albe stau în apa
pînă la brîu
podurile
gem din încheieturi
oamenii tac amar
în puternica muţenie
a cerului.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 19, 2012 la 11:56am — Nu sunt comentarii

inimă zăvorîtă


printre gratiile inimii
mele
treci tot mai rar
ai zăvorît uşa
încuiat tot
cîteodată
arunci cuvinte
fără să le iei spuma
alteori buruiana trufiei
pe duşumeaua
crăpată.

acum navighezi
pe corabia neagră
care te-a aruncat
în coasta morţii
degeaba asculţi glasuri
care te cheamă
inapoi in viaţa mea.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 18, 2012 la 10:46pm — Nu sunt comentarii

oraşul cenuşiu

calc pe asfaltul crăpat

peste starea lui de spirit

pe destinul care nu-l cunoaşte

umezit de ploaia care nu are forţă

să-l spele.



printre casele

vechi

urîte

urîţite

de înghesuială şi timp

bolnave de reumatism

o boală ce te ia cu rece

din pivniţă cu igrasie

pînă în pod unde vine rugina.



cele cu două etaje sunt grele

tronează că nişte aisberguri de cenuşă

peste cele mărunte

îngropate-n pămînt

mirosind a gaz şi…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 11, 2012 la 12:55pm — Nu sunt comentarii

eternitate

lumina cenuşie
a zorilor
se tîrîie în jurul meu
îmi murdăreşte
pereţii sufletului
alunecînd ca un frig polar
prin transparenţa lui
păsări cafenii
lovesc cu aripile mari
pînă cînd visul de sub pleoape
se sfărîma
iar eu îmi dau întîlnire
cu eternitatea.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 10, 2012 la 12:33pm — Nu sunt comentarii

LACRIMA CERULUI

prin uşi de sticlă

păşesc în noapte

frigul îmi ţese cămaşă

ascunzându-mă

din pătratul unei ferestre

o fringhie leagă bisericile

înfrigurate

întunericul le adoarme

şi-mpreună cu sfinţii de pe pereţi

sfinţeşte-n vase de marmură

noaptea

lumina ţese covoare

pe-o lespede printre

cruci din abanos

iar luna

toarnă-n rame de-argint

clopotniţa ghintuită.





smulg o floare

de pe veşmîntul unui sfînt

o aşez lîngă lacrima…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 9, 2012 la 12:17pm — Nu sunt comentarii

fluturi albi

prin piaţa veche

părăsită a catedralei

viaţa plînge

cu privirea ameninţătoare în doliu

descoperă

pe marginea incomodă a fîntînii

sufletul neclintit

şi-i ascultă murmurul stins.



casele cu acoperişurile

povîrnite se privesc sever

îşi trimit nepăsătoare

una alteia ecourile ceasului din turn

zidurile se lovesc

nu mai adăpostesc rugăciunile

fluturilor albi.



inima e grea ca o amforă

umplută cu lut

toate încheieturile au…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 8, 2012 la 2:31pm — Nu sunt comentarii

mătănii noaptea

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 7, 2012 la 12:06pm — Nu sunt comentarii

paralele

gîndurile rotitoare
sapă-n carnea sufletului
ploaia s-a oprit
şi-un cer de plumb
mi-atârnă-n gît
trecutul meu suferă
frescă estompată
de sudoare şi lacrimi
existenţa...ce joc bizar,
drumuri paralele
A sau B
destine, destinaţii, diferite.



bicicletele noastre
stau îmbrăţişate în iarbă
cu picioarele sfîrtecate de mărăcini
în urzeala fluturilor
galbeni.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 6, 2012 la 2:47pm — Nu sunt comentarii

FLUTURI DE NOAPTE

vîntul cu ochi scînteietori

şi buze crăpate

îşi împleteşte cozi lungi

din iarba smulsă pînă la sînge

loveşte în oglinzi şi ceasuri

surpîndu-le peste clapele

pămîntului nemîngîiat .



pe mănunchi de adieri

luna se înalţă în creştetul cerului

mîinile reci o pudrează

cămaşa din mătase zdrenţuită îi

alunecă pînă la călcîie

degeaba fluturii nopţii nisipii

îi aduc butonii.



marea zace neîntinată de spumă…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 5, 2012 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

nisipul alb

visele sunt hîrtie
creponată
ard
în tristețea
jerpelită
nepieptănată
încîlcită.

șarpele din
suflet mușcă
plin de
venin
de ce mi-ai ucide
carnea?
cînd lutul te
așteaptă.

inima iese
din scoică
are urme de perle
se așază
spre soare
naște o singură
lacrimă
fără durere
se roagă
topind ispita
orgoliul
ceață
nisipul alb.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 4, 2012 la 1:16pm — Nu sunt comentarii

oraşul fără părinţi



în oraşul fără părinţi

îmi port amintirile

pe străzi pavate

cu muşchi

prin cimitir

unde fiorii dragostei

morţii

se împletesc

îmbrăcaţi lut

ars

apoi le aşez

de-a valma

în dulapul vechi.



mă aşteaptă copacul

bătrîn

răguşit

ochi

lăcrimaţi

fără ochelari

doar urme

săpate pe

nas.





cu o pijama

mov

de mătase

cu revere din catifea

gata să scape din ultima gaică

cu şoşoni din…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 2, 2012 la 5:00pm — Nu sunt comentarii

lacrima mamă

în noaptea îngheţată
oraşe
privesc cerul cu groază
cu atît mai mare
atunci cînd
lacrima mamă
cade
pe neliniştea
metalica
a
oceanelor
şi mărilor
împingînd
spre
nemişcarea neagră
a adîncurilor
vasele ce dorm.

suluri de
sîrma ghimpată
unde
oameni îşi privesc
oasele ieşind
încet din carne
toate acestea
fac că luna să
fie mică
palidă
rece.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 1, 2012 la 12:59pm — Nu sunt comentarii

despărţire

tragem amîndoi de
valvele
unei scoici uriaşe
vrem din răsputeri
să le depărtăm
suntem striviţi
la fiecare apnee
a monstruoasei
făpturi marine
pînă cînd
ligamentul ei cedează.


ne regăsim
fiecare de partea lui
speriaţi
cu cîte o enormă cochilie
în braţe
făcîndu-ne să
răsuflăm uşor
că două bărci
legate la acelaşi chei
în mişcarea apei
graţia plutirii
le dezleagă.

Adăugat de Molnar Geta la Aprilie 1, 2012 la 12:42pm — Nu sunt comentarii

PLIURI

e umbră, răcoare

deasupra plutesc

întunecate bolţi

aeriene

în depărtare

ard cîteva lumînări

subţire

fac să fascineze

sfinţii

pictaţi în culori

tari

păşesc pe covorul

laic

îngenunchez

o cută de amărăciune

are icoana în

colţul gurii

cu degetele reci

fac semnul crucii.



plec pe strada

îngustă

obloane cu lacăte

spaimele

se izbesc

de zidurile întunecate

apoi decorează o sală

de bal cu…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 31, 2012 la 3:24pm — Nu sunt comentarii

baticuri roşii



primăvara îşi pune

cămaşa subţire

vibrează şi pielea se

încreţeşte uşor

peste omoplaţi

porneşte

spre inima

parcului

adăpostul

unor fiinţe ciudate

ca vegetaţia de pivniţă

unele se tîrăsc altele

sar elastic

sunt nişte plăgi pe

trupul luxuriant

apar de sub clădiri

sau tuneluri fără capăt

pestriţe

de la silueta unei anelide

şi lăcusta complicată

devorează pe tăcute mierea.



casele…

Continuare

Adăugat de Molnar Geta la Martie 30, 2012 la 11:30am — Nu sunt comentarii

colb de lună

panica mă cuprinde
cu unghiile netăiate
îmi sfărîma sufletul
şi-l aşează pe lespedea
vecilor
in colbul lunii
luminilie se aprind
în cer şi pamint
inima e ca un un cimitir cu
gropi multe...
dungi de sînge picură
peste genunchii
florilor de gheaţă.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 29, 2012 la 1:04pm — Nu sunt comentarii

tristete vîndută

trunchiul teiului
golit de inimă
plînge sub lovituri
apoi se usucă în poduri
vîntuite
prin lucarne.

noaptea în drumul ei
spre zori
macină
lemnul din cer
scoate tristeţea
la vînzare
pe creasta pămîntului
o atîrnă în caişii
cu pielea
dantelată
o libelulă
cu sute de aripi
o smulge
şi-o întinde
pe riu.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 28, 2012 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

scrum şi spini

scrumul noptii se
imprăştie
soarele se trezeşte
şi urcă pe crucea zilei
scamele norilor
se lipesc lîngă el
vîntul smulge
spinii
rănesc mîinile
picături de sînge
cad ca niste poame.



pămîntul îşi pune
sorţul de pînză aspră
cu pete roşii
se trage la umbră
să-şi mănînce prînzul
dezmiardă tîmplele
cu degetele mari
şi adoarme .

Adăugat de Molnar Geta la Martie 26, 2012 la 3:38pm — Nu sunt comentarii

copiii nopţii

noaptea şi-a înfăşurat copiii
îi urcă-n cer
pe lîngă cimitir
morţii rămîn sub cruci
să se odihnească.

ajung în podul plutitor
unde lampa lunii pîlpîie
îi aşează
pe lespedea moale
iar cu mănuşile din mătase
lipeşte genele pămîntului.

Adăugat de Molnar Geta la Martie 26, 2012 la 1:50pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor