Valentin Iacob's Blog (28)

FOTOGRAFII NEURONALE CU BELU ZILBER

I. Biblia şi Mein Kampf

          Poate că aceste amintiri au dospit prea mult. Prea mult pentru a putea fi scrise. Cu uşurinţa trăirii. Cu acea naturaleţe leneşă a trăirii de-atunci, de la 18 - 20 de ani. Când curgeam prin viaţă ca un halucinat norocos. Nişte amintiri întârziate şi pentru că, mult mai apoi, aveam să înţeleg că personajul lor este unul extrem de controversat.

          Pe Belu Zilber l-am cunoscut prin meditaţiile la matematică. Totul a început în toamna…

Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Septembrie 3, 2013 la 7:37am — 3 Comentarii

MONŞTRII DIN TROLEIBUZUL 81

          1975. Nici calzi, nici reci în troleibuzul 81. Capăt de linie. Aeroportul Băneasa. Aşteptăm. Aşteaptă şi şoferul. Lumea se înghesuie. Să prinzi un troleibuz acum într-o staţie, la sfârşit de săptămână e o treabă de înaltă calificare. Aşa că noi, cei dinăuntru, aşteptăm răbdători. Şi mai vin şi alţii. E duminică, se plimbă lumea.

          Deodată îmi dau seama că întreg troleibuzul pute a căcat. O duhoare insuportabilă, constant amplificată de căldura înghesuielii. Nu …

Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Septembrie 3, 2013 la 7:14am — Nu sunt comentarii

SABIA LUI JEDI - menuet şi scherzo -

          Iubito, poate-ar trebui să mă priveşti mai atentă

          în timp ce un zeu turmentat se chinuie să mă scoată din pamblica pălăriei

          - eu sunt andrinsantul necunoscut -

          zeul turmentat mă votează disciplinat: carne pentru moarte

          noi, în camera noastră cea cu piscină cu mare - cu Marea Neagră, cu vapoare, faruri, Luna şi uragane, încastrate în bazin, scări de inox cu trepte din asteroizi,

          poate, în…

Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la August 27, 2013 la 8:14am — Nu sunt comentarii

Viaţa Românească 7 – 8, 2013: Marian Drăghici - A REAPĂRUT ÎN PEISAJ POETUL VALENTIN IACOB

A reapărut în peisaj poetul Valentin Iacob, după o absenţă notabilă de nouă ani. Notabilă, vrea să zică nobilă; măcar de şi-ar impune asemenea răgazuri între volume toţi devoţii muzei delirice, să le rămână niscai timp şi pentru a citi ce-au scris alţii, nu doar pentru scris „la greu” ceva ce nu va citi mai nimeni! Sună groaznic ce spun, dar să recunoaştem că asta e „realitatea palpabilă”, vorba păţitului Mazilescu. Valentin Iacob nu devoalează motivul tăcerii sale aristocratice, îi e destul…

Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la August 27, 2013 la 8:10am — Nu sunt comentarii

LIPSĂ DE CARMEN ÎN SÂNGE

          

 Chiar la colţ stă un înger - chipiu, epoleţi, uniformă.

De la Poliţia îngerilor, cumva.

Într-o seară cum treceam înfrigurat înspre casă, m-a oprit:

- Mă, băiete, tu-mi pari cam nervos, fă-te-ncoa'!

 

(Ea se strecoară, se târăşte la mine în cearcăn,

în carnagiul ăla de vise,

îmi confiscă, întruna-mi stârneşte o hemoragie de îngeri...)

 

- Şi-acu' ian' suflă-n balerca asta, să văd io…

Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Iulie 21, 2013 la 12:35pm — 3 Comentarii

ORAŞUL CU CÂTE UN DANTE LA FIECARE INTERSECŢIE

 

- Fotograful-dresor, cu cămila-i de diamant tocmai  începuseră să roadă casă cu casă oraşul în care mă ascundeam –

oraşul ăla, vreun Infern suveran,

ori poate Parisul, niciodată văzut - se lamenta domnul Robinson

 

călare pe insula lui cu icoane şi televizor,

Insula cu plajele exfoliate de o luciditate ciudată, străină…

D-l Robinson, îmbăindu-mă în  amintirile lui trunchiate  ca

nişte citaţii la…

Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Iulie 21, 2013 la 12:34pm — 3 Comentarii

CUBUL ROBINSON

                       

A explodat, garoafa aia de vodkă şi de melasă!...

Îngerul cu vestiri şi briceag, scăpătat

mi l-a insinuat pe sub pat,

pe sub  aorta computerizată

de care mă leg bine, mă înnod din încăpăţânare mijit...

 

A crăpat, mi s-a ploconit

sulemenită în sinucideri cu gheaţă, sifon şi lămâie -

mie, veşnicului farseur şi mandant al Băncii locale

de orizontale, cu stricnină -

Doamna aia cu rochia,…

Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Iulie 21, 2013 la 12:33pm — Nu sunt comentarii

CEL MAI MARE CHITARIST AL LUMII

Sunt eu cel mai mare chitarist al lumii!

Strâng în lacrimi, sting mucul liniştii, la seringă.

El nici nu s-a născut!

L-au decimat miliţienii… Parcele, tăieţei de catapetesme, l-au făcut

şi retine de scorburi şi şampanie,

pe el, ăl mai galonat martir creştin, biciuit de schisme şi fresce…



Nu, nu s-a mai născut el, chitaristul –

doar l-au schingiut, i-au luat limfa şi bluesul,

în cocon de başi şi de grifuri, închis,

i-au dat flori, i-au castrat… Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 14, 2013 la 9:18am — 4 Comentarii

BALADA HIPPIEOTELOR PURII

Cum răsar din savane, sofale şi viţe de vii

Cu vânătăi pe mângâieri, pedigree... cum răsar sute, mii...

Cum suspină: icoane cu picioarele arse la bucată

în pirostrii şi în vodkă, -n led zepp-uri,

ori în mai vechi, lăcrimate armurării...

Cum ard în farduri, pe ultima, cea mai sălbatică turnantă

a frumuseţii - campanile altoite cu marijuana...

Cum trec printre noi, foc... focuri greceşti,

Cum trec, cum se trec hippieotele purii!



Cititorule… Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 14, 2013 la 9:17am — 2 Comentarii

ADJUTANTUL COLONELULUI ELF - lui George Volceanov -

Leopardul de diamant a intrat într-o dimineaţă în cameră

şi mi s-a căţărat pe birou.

M-a privint fix, a suflat,

Şi-o magmă de aur şi lapte i-a ţâşnit din blană şi din nări.



Suflarea lui mi-a pulverizat literele de pe foi

şi poemele care alergau înnebunite prin computer.



Pe urmă a început să îşi legene capul încet, şi-a închis ochii, îşi agita coada dominator, sacadat,

Şi nici nu mi-am dat seama exact când a început să-şi ascută ghearele metodic, de… Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 14, 2013 la 9:15am — 1 Comentariu

MONŞTRII DIN TROLEIBUZUL 81

1975. Nici calzi, nici reci în troleibuzul 81. Capăt de linie. Aeroportul Băneasa. Aşteptăm. Aşteaptă şi şoferul. Lumea se înghesuie. Să prinzi un troleibuz acum într-o staţie, la sfârşit de săptămână e o treabă de înaltă calificare. Aşa că noi, cei dinăuntru, aşteptăm răbdători. Şi mai vin şi alţii. E duminică, se plimbă lumea.

Deodată îmi dau seama că întreg troleibuzul pute a căcat. O duhoare insuportabilă, constant amplificată de căldura înghesuielii. Nu departe de mine, stă bărbatul… Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 9, 2013 la 10:47am — 4 Comentarii

CA SĂ SCRII POEZIE DEGAJAT CA UN ŞOFER

O mână îmi alungă tot ce-am tânjit cu o zi înainte, ca pe filele unui calendar.



Aş vrea să scriu poezie degajat ca un şofer; în Rhodos am văzut

odat' un câine; sau n-am văzut. Era Colosul... mi-l imaginez mereu prăbuşit în mare. Voiam să cresc cât el,

în timpul ăsta eu eram înger sadea, ambulanţa mă ducea drept la Rai.



Sfântul Petru prăbuşit în mare de gât cu Colosul, bâjbâia după cheile cărate pe valuri de-un hram de delfini...

*

Sau poate că doar… Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 7, 2013 la 8:32am — 6 Comentarii

HOTEL NEUTRINO

La Hotel Neutrino energia atomică se serveşte à la carte.



Nici nu bagi de seamă când din sânii chelneriţelor răsar brazii;

munţii Carpaţi sunt coktail-ul cel mai căutat.



Din jacuzzi-ul cu apă îmbogăţită cu uraniu,

te fixează un absint de Curtea Veche;

chiar şi curvele când iau paraii clienţilor,

nu le deosebeşti de Maica Domnului supurând dintre electroni,

prin tapet!



Şi ce-ar mai da Shakespeare, Omar Khayam şi ceilalţi şoferi de… Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 7, 2013 la 8:31am — 2 Comentarii

VREI SĂ FII PRIETENUL LUI DUMNEZEU, LA “BARUL RĂNII MELE”? (prefaţă la ultima piesa de teatru a lui Daniel Bănulescu)

 

I.

          De câte ori mă gândesc la Daniel Bănulescu, totdeauna mi-l închipui apărând însingurat, ca un înger şi şăgalnic şi apocaliptic, dintre foile romanelor,   poemelor şi pieselor lui de teatru tranşante, tandre şi paradoxale. "Habar n-ai ce mormăie prin somn rana mea!“ – îl aud murmurând, cu chipul lui concentrat şi sever, în nopţile în care viaţa mi se pare şi mie o rană deschisă, pulsând.

La…

Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 7, 2013 la 8:30am — Nu sunt comentarii

RITMUL CUANTIC AL FACERII LUMII

Ritmul ăsta bătut cu aripa de legiunile îngerilor dezlănţuiţi!
Îngerii zdrobind Lumea cu aripa, o portocală de fier şi de sânge,
Legiunile arhanghelilor Toboşari mărşăluind cu sălbăticie prin Valea Plângerii în ritmul înfiorător al aripilor ciocan,
Lumea zăngănind sub rănile, sub fantele lor orbitoare,
Lumea prinsă în gheare de rugurile trupurilor îngereşti…

Aripile zdrenţuite bătând ritmul deochiului,
sinucigaş,
ritmul cuantic al Facerii Lumii...

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 7, 2013 la 8:29am — Nu sunt comentarii

CLAVECINUL DIN SUPA DE NEA - lui Laurenţiu Ulici, in memoriam -

Ca nişte fulgi formal indecidabili ai Supei Primordiale de nea...



Supa Lumii - calchiată, învingătoare:

o moină fibroasă, zăpezi sufocante…



Supa de nea în, şi de culoarea, de, şi în ritmul

cântului pierzător de sine al cocoşului de munte

dansând pe-un bătrân clavecin –



Neaua învingătoare, indecidabilă –

vuieşte, râşnind Lumea...



Şi ca nişte fulgi de mai... cireşul lichefiat... capul în flăcări...



Ca un sânge cojos,… Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 7, 2013 la 8:23am — Nu sunt comentarii

PUNCTUL DE OPTIM AL LUMII

Există un punct al Lumii, controversat.

Apele, şarpele-s flăcări... şi cântă şi taie,

icoanele au chivoturi de fierăstraie,

haiducesc pe cămile, de cămile curtate -

icoane-cămile călărite de

Chipuri cu smocuri pe aripi

şi-o lene, a ploaie...



Există un punct al Lumii controversat:

acolo, baladele au aur letal

şi-un sânge vârstat... inegal...



Iar şoarecii ard cu stele, cu borte cu tot,

degradaţi în… Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 7, 2013 la 8:22am — 2 Comentarii

SABIA LUMII

   

Sabia aia spartă în icoane.

 

Toate pictate pe câte o insulă întreagă.

 

          Ieri noapte l-am văzut pe Hrist. Şedea.

Avea o mână mai subţire decât cealală.

 

          Şi mi-e şi teamă să ştiu ce-am visat, încă sper să vină ţiganca aia care îmi va ghici masca tăiată a Soarelui, Scalpul cu mână moartă îmbiindu-mă ca un samsar priceput,.

         

De-acolo de unde a fi nu înseamnă nimic,

         …

Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 7, 2013 la 8:20am — 3 Comentarii

DRESORUL DE DAME

Mă înfăţişez acum singur în faţa dvs.

Sunt eu, făcătorul de insule.

Vineri - scalpul din Oglindă al domnului Robinson.

 

Vai, singur mă înţarc la sfârc de iad

Când fără aripi, nopţi şi făr' de-armură cad,

Computer prăvălit din vârf de brad

Cu urşii flocăindu-mi memoria, claviatura, biţii!

Cum mă mai târâi, dârdâi, mă îmburd... 

Grifon hârşit şi cu pince-nez,

Vai, cum pălit de-ai cobei laseri, cad şi mă jenez

Să…

Continuare

Adăugat de Valentin Iacob la Mai 7, 2013 la 8:18am — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor