Noi vorbim pe limba acelei singuratati care continindu-ne,ne incatuseaza ; de-aici , ispita liberarii si iluzia dobindirii ei cu fiece noua alcatuire - dar oricit de mare ne va fi izbinda spiritului-si ,proportionala cu ea,senzatia descatusarii - nu vom izbuti nicicind deplin asa cum riul-in aparenta atit de slobod- poarta catusa albiei sale . Tacerea nu inseamna absenta cuvintului ci,paradoxal,omniprezenta lui ; daca aparentele par sa indice o masa glaciala ,fara viata,o privire dincolo de… Continuare