Azi este sâmbătă, zi liberă. Urc în vagon, fără speranţa de a întâlni vreun navetist. Totuşi, cu câteva minute înainte de plecarea trenului, apare o tinerică. Este aproape copil, doar a depăşit pragul adolescenţei. O ştiu din vedere, este învăţătoare, primul an în învăţământ.

Puţin îngrijorată, se uită de-a lungul vagonului şi chipul i se înseninează când mă vede.

-         Bună dimineaţa! Pot sta cu dumneavoastră? Nu am mers niciodată singură şi nici nu mi-am luat supliment,…

uz

Un fluierat prelung, repetat ca un ecou, ne vesteşte că trenul intră pe podul de la Poarta Albă. La vuietele dezlănţuite ale furtunii, şfichiuiturile rafalelor de ploaie în ferestre şi zomotul roţilor peste fierul şinelor de cale ferată se adaugă şi cel al trepidaţiilor podului metalic. Scrâşnete, scârţâituri... dar destul de repede, trecem podul pe celălalt mal al Canalului.

După câteva minute, ajungem în Medgidia. Fără să ţinem cont de furtună şi de rafalele de stropi care…

În troleibuz este mare înghesuială. Este şapte, oră de vărf, pleacă lumea la serviciu. Eu mă îndrept spre gară, urmând să mă urc, aşa cum fac în fiecare dimineaţă, în tren, cu destinaţia Medgidia. Este puţin cam târziu, dar sper că voi ajunge la timp. La prima staţie urcă şi tovarăşul colonel Panait. Nu face mereu naveta, dar, locuind în acelaşi cartier, drumurile ni se întretaie destul de frecvent. Se strecoară cu greu prin aglomeraţie până în dreptul meu. Ne salutăm ca două vechi…

spini împrăştiaţi de valuri înspumate

sondează infinitul

neuronii dansează simfonie de fulgere

galbene verzi albastre

albul pescăruşului ciuguleşte

roşul trandafirului îmbobocit

arpile lui pulsează în artere iubire

eu tu marea

întrupăm cuvântul

Discutam cu cineva despre introiecţie şi proiecţie. La modul teoretic. Spuneam şi că am deschis o listă de subiecte pe care trebuie să le aprofundez. Am trecut la acţiune. Cum în bibliotecă nu am materiale legate de acest subiect, internetul să trăiască! Curentele moderne în poezie, interpretări, Eminescu, Blaga, Ion Barbu... ore întregi, citirea unor poezii, notiţe ca la şcoală...

Înţeleg unele lucruri, cu altele nu sunt de acord.

Poetul/a îşi exprimă sentimentele, trăirile...…

Deschid ochii şi mă uit la ceas. Este şase. Trebuie să mă trezesc, dar nu mă dau dusă, mai zac în pat câteva minuţele, până „înghit gălbenuşul”. Mă hotărăsc în sfârşit să părăsesc aşternutul călduros, îmi trag halatul galben, pufos, pe mine şi, cu ochii cârpiţi încă de somn şi niţel cam nesigură pe picioare, mă îndrept către bucătărie să-mi fac cafeaua.

Cu ceaşca burindă în mână şi inspirând aroma îmbietoare, îmi încep ziua de lucru. Muncă la domiciliu. Vă miraţi, nu? Doar ştiţi…

efana,

MOTTO:

“Iarna, un anotimp al aşteptării, o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur şi lansarea într-o călătorie sentimentală, un timp în care te poţi bucura de fiecare oră.” John Boswell

            Seară friguroasă de început de ianuarie. Nori negri, grei, se fugăresc pe cer, scuturânu-şi încărcătura asupra pământului. Brrr... Prin rafale puternice, crivăţul îşi revendică pretenţiile asupra mării şi ţinutului dintre aceasta şi…

Luni, 16 iunie 1995

ora 11:00

Am o stare permanentă de nelinişte, pe care încerc să o maschez faţă de cei din jur. Nu reuşesc însă în totalitate. Sunt cicălitoare, nu-mi convine nimic din ce fac subalternii. Nu îmi explic ce am. Fugitiv îmi trece prin minte Dragoş, însă îndepărtez rapid amintirea.

- Doamna doctor, la telefon!

- Cine este?

- Nu ştiu, nu s-a prezentat! răspunde morocănoasă secretara.

- Alo! Dr. Popescu la…

MOTTO

,,Inimile noastre vor întineri cu amintirile din copilărie şi dragostea celor dragi şi suntem mai buni pe tot parcursul anului pentru a deveni din nou copii cu spiritul în perioada Crăciunului” (Laura Ingalls Wilder, scriitoare americană).

DEDICAŢIE

Nepoţilor mei, Alexandra şi Vlăduţ

Câte un norişor alb, pufos, tulbură imensitatea azurie a cerului de mai. În grădină, suavele lalele îşi desfac petalele pentru a fi mângâiate de…

Vineri, 13 iunie 1995

Flori – ora 23,oo

A mai trecut o zi. Nu am prea multe la care să mă gândesc. O zi ca şi celelalte. Am fost la serviciu, am venit acasă, am mâncat, am spălat vasele, ca să îmi mai fac de lucru. Tanti Zinaida spune să i le las dânşii, dar nu pot să fac asta mereu, ea găteşte, ea spală vase... Ce, eu sunt neputincioasă?

Iar mi-am adus aminte de tipul de ieri... ce o fi cu mine? Nu-mi iese din minte!…

Joi, 12 iunie 1995

Cupidon ora 8:00 

Da, eu sunt, Cupidon! Copilaşul blond, bucălat, cu zâmbet când  poznaş, când răutăcios,  cu aripi de înger şi tolbă de vânător...  Plec… Să văd ce reuşesc…mai adaug vreo poveste la Jurnalul meu? A, nu ştiţi? Ţin un Jurnal! Poate cândva, în cine ştie ce viitor, voi deveni scriitor! Să scriu poveşti de dragoste! Să am material, când va fi cazul!

Pauza de masă – ora 12:00

-  …

   Este anul de graţie 1914, 4 august.

   Mă numesc Paul Drăgoi, am 24 de ani, sunt tânăr învăţător în Năsăud. Sufletul îmi este răvăşit! S-a declanşat războiul! Azi, Germania a invadat Belgia!

   De o lună trăim sub spectrul acestuia, de când Austro-Ungaria a atacat Serbia. Mai spera oare cineva că lucrurile se vor rezolva pe cale paşnică? Eu unul da, aveam această speranţă în suflet!

   Nu pot înţelege cum pot oamenii să se omoare între ei. De omorât se mai omoară ei,…