Florin dochia's Blog (11)

Elegia a 31-a: somn în bibliotecă

Nici măcar nu e greu: ascut bine creionul, rup o coală din caiet şi încep să desenez un trotuar. Apoi, câţiva copaci scheletici – încălzirea globală îşi spune

cuvântul! Colorez jumătate din partea carosabilă cu şotroane. Voi desena copiii

mai târziu, întâi să treacă maşina de gunoi. Până atunci schiţez două femei cu

bagaje. Le las să alunece pe o coajă de pepene. Ca să mai treacă timpul, vie

ambulanţa. Hop…

Continuare

Adăugat de florin dochia la Iunie 9, 2010 la 10:36pm — Nu sunt comentarii

Elegia a treizecia, political correctness



Urc într-un autobuz care pleacă. Voi merge până la ultima staţie. Până la ultima respiraţie.



Climb into a bus departing. You go to the last station. Until the last…

Continuare

Adăugat de florin dochia la Mai 19, 2010 la 12:00pm — 7 Comentarii

Elegia a 26-a



A deschide fereastra nu ar fi o greşeală, ar fi o trădare, ultima, poate, căci plutonul abia aşteaptă comanda foc! abia aşteaptă să-şi descarce încărcătoarele şi să

plece pe la casele lui, unde-s nerăbdătoare nevestele cu copii noi, proaspeţi,

vioi jucându-se-n praful uliţei.…



Continuare

Adăugat de florin dochia la Mai 11, 2010 la 8:51am — 11 Comentarii

Poezie engleză premiată: Christopher Reid

BBC: «Au fost făcut publice numele celor cinci câştigători ai Premiilor Costa Book, cunoscute cândva drept Premiile Whitbread. Premiul pentru poezie i se acordă lui Christopher Reid' pentru omagiul poetic adus răposatei sale soţii, A Scattering. Juriul l-a descris drept o colecţie „profund…

Continuare

Adăugat de florin dochia la Februarie 8, 2010 la 6:08pm — 4 Comentarii

Elegia a cincia - magnetica

Dacă mă atrage pe mine strada mea nu e nimic de mirare

Dacă atrage fluturii, albinele, viespile, ţânţarii şi muştele iarăşi nu e de mirare căci sunt câţiva tei în oraş iubito tocmai pentru asta am venit să-ţi spun pe trotuare sub ploaia de vară florile lor se descompun iar unul dintre aceştia e chiar la fereastra mea



Şi sub el se recompune imaginea pentru care am revenit la tastatură: haitele de câini şi de îngeri care apar de cum se-ntunecă



Pe strada… Continuare

Adăugat de florin dochia la Noiembrie 15, 2009 la 5:29pm — 2 Comentarii

Prima elegie de pe strada mea

Dintr-un imediat se deschide asfaltul şi răsare firul de iarbă.

Ştiu că firul de iarbă iubeşte cel mai mult lumina.

De asta el nici nu lasă praful să zboare în vânt.

Numai cu paşii fiinţei pe care o locuiesc plutesc pe asfaltul fierbinte.

Femeile se târăsc în genunchi şi aduc rugi firului de iarbă.

Femeile de asfalt iubesc firele de iarbă care le pătrund

Care se întrepătrund şi le îmbracă în haine de mireasă şi

În haine de doliu. Femeile de asfalt de pe strada… Continuare

Adăugat de florin dochia la Noiembrie 1, 2009 la 6:31pm — 2 Comentarii

Infernul casnic

Uneori visez cerul deasupra ancorat

De turla bisericii ştiu că undeva se sprijină

Pe vârfurile piramidelor de la Gizeh şi pe

Tour Eiffel şi pe Everest şi pe aripile

Păsării Phoenix şi pe buzele Giocondei sub

El plâng copiii de foame şi de frig se

Ofileşte femeia cu mâinile îngropate în

Copaia cu rufe îmi vindec rănile câştigate

În bătălia pierdută cu grijile zilnice sub

El a pierdut Napoleon la Waterloo

Invincibila Armada la Trafalgar Richard al… Continuare

Adăugat de florin dochia la Octombrie 25, 2009 la 5:14pm — Nu sunt comentarii

Acele femei

Acele femei măritate au fantasmele lor nocturne şi încă

N-au uitat plimbările sub clarul de lună şi sărutările pe

Furiş sub castani ele încă mai visează că vine Zburătorul

Că totul va începe din nou într-o zi în timp ce se

Tocmesc cu precupeţele-n piaţă pentru o legătură

De pătrunjel în timp ce spală lenjeria copiilor întorşi de

Pe maidanul dintre blocuri acele femei măritate se

Ascund în fantasmele lor nocturne adulterul este

Foarte aproape de somnul cel… Continuare

Adăugat de florin dochia la Octombrie 24, 2009 la 2:43pm — 37 Comentarii

Sonet VI

Mă întorc acum la vechile zăpezi

Mă întorc la praful răzbunat de vânt

Să mai pot, iubito,-n slove să te-ncânt

Iar departea mea, chiar de n-o mai vezi,



Să revină ca un nou şi viu pământ

Şi să mă reverse tânăr în aezi,

Să aştearnă roze unde te aşezi,

Să te-mbrace-n voaluri din tărâmul sfânt.



Am visat să dărui cu discursu-acest

Din preaplinul vârstei, cum şi Goethe-a vrut,

O iubire mare, plină, fără rest



Unei fete blonde, cu… Continuare

Adăugat de florin dochia la Octombrie 21, 2009 la 11:15pm — 1 Comentariu

Şase semne despre moarte

M



eşti bolnav – vine îngerul şi zice – de o boală a materiei

cu transmisie sexuală: trăieşti – şi eu am să te vindec – zice

şi mă înveleşte cu pulpana mantiei lui de chitină

(visam unul sau două războaie de apartament,

câteva inundaţii în bucătărie, un incendiu în pădurea

sentimentelor, o furtună a feromonilor îngropând

greieri şi furnici la un loc)



vine îngerul ca un gândac de abur verde gălbui

ca un gândac de sulf şi zice că trupul… Continuare

Adăugat de florin dochia la Februarie 13, 2008 la 8:30am — 8 Comentarii

Frumuseţea inutilului miracol

Alăturarea celor doi termeni poate părea oarecum superfluă, pentru că arta (y compris opera de artă) este, prin definiţie, paradox. Ea nu răspunde unei logici strict raţionale: ceva este şi, concomitent, nu este ce se vede; imaginea nu corespunde semnificaţiei sale artistice (v. Platon, Republica, 10). Ceea ce se „decupează” din realitate pierde semnificaţiile (întregului), pentru a câştiga altele, de rang superior, din zona spiritului. Opera de artă induce „plăcere estetică”, urmare a unei… Continuare

Adăugat de florin dochia la Februarie 12, 2008 la 4:24pm — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor