Blogul lui Andrei Gabriel Bosancu -- Arhiva Iunie 2010 (19)

Trilogie

1 - Dezvelire



in unduirea pasului tau

cu talpa goala,

rochia te mangaie

ca un cearceaf

acoperind un sevalet.



o pictura cu zambet

intre plete.



in nici o galerie

n-ai putea sa stai,

caci tu te-agati

numai in degete

incovoiate de placere.



doua bretele rupte,

si panza imi arata

panza ta de piele.



esti incompleta...

lipseste cu desavarsire,

din maiestria ta,

rama bratelor… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 29, 2010 la 5:09pm — 2 Comentarii

Slefuind

marmura moale
pe sanul tau,
si buza mea -
si dalta si ciocan.
si e ciudat,
caci dezvelesc
sculptura
nu ca sa-o admir,
ci s-o desavarsesc.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 28, 2010 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Da-mi timp...

daca deschid ochii,
vreau sa vad norii
pe cer, ca niste limbi
ce arata ore ciudate,
pe un ceas
al carui ticait il aud
doar cand ploua.
si cum ar curge atunci
timpul...
te-as lua in brate,
sa te apar,
sa te inchid cu mine
intr-un moment uscat,
incremenit ca o floare
intre pagini -
ti-as da coperti,
cat in jurul nostru
timpul ne-ar imbiba
in rafale de moarte
viitoare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 28, 2010 la 7:12pm — Nu sunt comentarii

Poveste de dimineata cu geamul deschis

urmaream zborul unei randunici

cu degetul pe geam.

si-n urma ei curgeau

stropi in neculoare.

pictam, si panza mea

era de nori in miscare.

zbura haotic pasarea,

si desenam si eu

la fel, ce-mi arata.



si m-am speriat -

desenul meu neterminat

a tresarit

si mi-a zambit

cu gura ta.



atunci m-am indepartat de geam,

si m-am vazut in el

cu spatele la tine.



in oglinda,

langa… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 24, 2010 la 8:44pm — 3 Comentarii

Nemantuit

daca aveam nevoie de salvare,

imi agatam degetele

de colturile buzelor tale,

sa nu ma sorbi!

sau imi infasuram parul

de dupa pulpa ta,

sa nu ma las sa zbor!

daca ma vroiam salvat,

te inchideam intre brate,

cand imi luam genunchii la piept,

si te striveam -

stiind macar ca

pretul salvarii

este schilodirea!

dar eu?

iti cuprind gura in palme,

si ma fac caus,ca sa ma bei,

ma imping de maini

pe pulpa… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 24, 2010 la 8:15pm — Nu sunt comentarii

Dimineata. Prins la geam.

sunt nori?
sau doar ai stins
Soarele,
intre degete ude
de lacrimi?
si ce alearga acum
pe cer
e numai fum?
daca o sa ploua,
va ploua cu scrum?
si va incepe
inainte sa pleci,
sa pot sa-ti citesc
urmele in cenusa?

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 23, 2010 la 8:51pm — Nu sunt comentarii

Fumand cand tu dormi

fumam, prin noaptea cu luna

pe jumate.

pe strada goala,

pisici si umbrele lor

se-mperecheau.

de dupa gunoaie,

sobolanii isi satisfaceau

perversiunea -

voyeuri!

credeam ca ma arde gandul,

si mirosul de putred

de jos, din strada.

scrumiera mea era goala,

si m-am gandit ca e ca tine

in pat.

goala... unde scrumez?

atunci mi-am dat seama

ca ma ardeau,de fapt, degetele -

luna era in eclipsa,

sau o fumasem… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 22, 2010 la 4:45pm — Nu sunt comentarii

Perfuzie

ai ochii rosii;

dimineata asta

nu o vrei!

si, din pacate, nu ai ce sa faci!

nu ai putut s-o avortezi,

si s-a nascut peste tine.

te simti lauza...

patul ti-l simti

pat de nascare.

iti trebuie perfuzii

cu vise.

intinzi mana pe perna mea,

si ma trezesc

sarutandu-ti unghia.

intre buzele mele,

prin deget incepe sa-ti curga

eterul...

iti soptesc un suflu,

si te-nfiori.

nu ma misc, nici macar ochii,

sa… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 10, 2010 la 10:56am — Nu sunt comentarii

Condamnarea Creatiei

Ucid,

caci incerc sa te scriu

ca pe ultima

creatie din lume.

te-am gasit

in limba necunoscuta

in care te ascunzi,

ti-am descoperit gramatica

in linii de chip

si curbe de sani,

asezate numai dupa regula

ispitei...

te-am sadit pe bucati

in fiecare alta scriere

pe care-am mai nascut-o.

si acum, cand imi reciteam -

pardon, ne reciteam - copiii,

te-am gasit.

franturi de ganduri

ce-mi scapa mereu,

un… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 10, 2010 la 8:24am — Nu sunt comentarii

Plans de toamna

imagine ciudata -

peste cer

se trag pojghite de piele.

si albastrul tau

e acoperit de gene.

clipind, vad ploaia

asezandu-se.

si picurii stau ca pe geam.

si ma gandesc -

sunt undeva, inchis

in afara ta.

si vad cerul doar prin doua ferestre.

stau

pazit de orice furtuna

s-ar dezlantui in tine,

si doar cu tunetul vocii tale

imi cutremuri odaia.



imi sprijin fruntea

de obrazul tau

ca de un pervaz… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 9, 2010 la 8:20am — Nu sunt comentarii

mic Dejun

hoinaream.

dimineata inca

ma-ntreba de ce

nu dorm.

imprastiindu-i ceata,

i-am zis ca n-am avut

somnul cui

sa-l imbratisez.

mi-era si foame...

aproape,

se deschidea o brutarie,

si mi-am zis

"de ce nu?"

am luat o paine,

s-o frang intre palme,

ca pe ganduri,

cand le gust aroma.

mi-am luat si locul pe bordura,

mi-am asternut foile pe jos,

am deschis stiloul,

si-am scris,

ocolind frimiturile de… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 8, 2010 la 11:57pm — Nu sunt comentarii

Povestind(u-ma) tie

ti-as spune o poveste,
timpul numai sa-mi dea voie;
apusul sa te gaseasca
intre cuvinte.
"incercase sa-si sfarame
nelinistea de sanii ei"
sa-mi scrie pe un brat,
iar pe celalalt
"dar nelinistea-i crescuse
aripile prea mari".
te-as imbratisa,
sa-mi fac mainile pagini,
sa-ti citesc povestea
cu bratele mele,
timpul numai sa-mi dea voie
sa -ti nesocotesc
rasaritul.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 8, 2010 la 8:19pm — Nu sunt comentarii

Dupa-amiaza de vara

cu gandul plin de lene,

in arsita ce-o lasa soarele in urma,

mi-apari pe gene, cu trupul ca de spuma,

si ma trezesc clipind mai des, spre a te cerne.



o dupa-amiaza ca dintre cele-eterne -

cum altfel, cand mi te arati ca o zeita?

in palme cand mi-aduci umbrele reci de vita,

sa-mi ostoiesti dorintele perene.



parca e un preaplin de vreme...

si-am terminat tot ce-am avut sa fac -

e-atat de cald...si te dezbrac,

si te intind pe… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 7, 2010 la 3:56pm — 1 Comentariu

Sarut mana

iti pun aratatorul pe buze

si-ti soptesc:

"rosteste!"

si-mi spui



- ai gust de foaie...

pe mijlociu, imi zici,

ai gustul de creion;

inelarul imi sopteste

promisiune,

iar cel mai mic - zambesti -

aroma de fum!

degetul mare, poet salbatic,

ti-e plin de drog.

ti-l scurgi in palma caus,

si ma adapi, cand te sarut,

cu versuri otravite -

foi pline de promisiuni

pictate in creion, eterice ca fumul,

cand iei… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 6, 2010 la 11:01am — Nu sunt comentarii

Epitaful vinului

vinul este suflet -
sticla nu galgaie decat
atunci cand vinul ii da glas.
dar daca vinul este suflet,
atunci tot ce glasuieste
este un epitaf.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 4, 2010 la 7:54pm — Nu sunt comentarii

Contraceptie

pune un servetel

intre buzele noastre,

ca sa schimbam legea firii

unui sarut.

sa ne asiguram ca

nu o sa ramanem nici unul

fecundati

de celalalt,

prin ce-am putea

impartasi.



sa te uiti

pe servetel,

dupa ce pofta ne va fi

amagita -

pe partea mea sunt mai mereu

cuvinte.

la tine?



am putea sa le pastram,

servetelele noastre,

ca amintiri

de cand

ne-a fost frica sa fim

barbat si… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 3, 2010 la 8:31am — Nu sunt comentarii

Tu, ofranda

ti-am zis ca nu vreau sa stai

in umbra mea.

si nici eu nu sunt intregul

in care sa te resorbi -

tu, bucata lipsa

inca de la nastere.

nu stiu sa cer,

si nici nu stiu sa accept

sacrificii...

pot doar

sa le ofer

prin acceptare.

pot sa iubesc

ca sa ma iubesc

si pe mine mai mult,

dar nu caut scop

in asta.

femeie, alt trup decat

al meu,

doar slaveste-ma

cu felul in care ma lasi

sa te privesc… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 2, 2010 la 12:07pm — Nu sunt comentarii

Epitaf

este violenta tacerea
in care ti se scalda absenta.
cautandu-ti esenta,
imi intampin durerea.
violent ma trezesti
imbratisat cu golul locului tau.
in nume ai numai ecoul glasului meu,
cand te chem, sa-mi raspunzi ca mai esti.
te simt cum clipesti,
in iarba ce-mi misca pe cer,
cand cerul meu este pamantul -
ciudat, nu stiam c-o sa pier
si c-o sa-mi vizitez mormantul
numai cand vii, sa te vad ca traiesti.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 2, 2010 la 12:02am — Nu sunt comentarii

Varsatoare

cu dintii de stanca,
cu limba de mare
si ochii de cer,
imi vorbesti in talazuri
si-mi respiri pe fata briza.
si cand te innorezi,
sa scurgi ploaie,
iti mangai parul de nisip,
cu talpa goala,
si te intreb duios
de ce plangi
cu ochii inchisi?
si apoi
ma scald in valuri,
sa-ti ascult raspunsul.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 1, 2010 la 11:20pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor