Andrei Gabriel Bosancu's Blog (56)

Tu, ofranda

ti-am zis ca nu vreau sa stai

in umbra mea.

si nici eu nu sunt intregul

in care sa te resorbi -

tu, bucata lipsa

inca de la nastere.

nu stiu sa cer,

si nici nu stiu sa accept

sacrificii...

pot doar

sa le ofer

prin acceptare.

pot sa iubesc

ca sa ma iubesc

si pe mine mai mult,

dar nu caut scop

in asta.

femeie, alt trup decat

al meu,

doar slaveste-ma

cu felul in care ma lasi

sa te privesc… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 2, 2010 la 12:07pm — Nu sunt comentarii

Epitaf

este violenta tacerea
in care ti se scalda absenta.
cautandu-ti esenta,
imi intampin durerea.
violent ma trezesti
imbratisat cu golul locului tau.
in nume ai numai ecoul glasului meu,
cand te chem, sa-mi raspunzi ca mai esti.
te simt cum clipesti,
in iarba ce-mi misca pe cer,
cand cerul meu este pamantul -
ciudat, nu stiam c-o sa pier
si c-o sa-mi vizitez mormantul
numai cand vii, sa te vad ca traiesti.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 2, 2010 la 12:02am — Nu sunt comentarii

Varsatoare

cu dintii de stanca,
cu limba de mare
si ochii de cer,
imi vorbesti in talazuri
si-mi respiri pe fata briza.
si cand te innorezi,
sa scurgi ploaie,
iti mangai parul de nisip,
cu talpa goala,
si te intreb duios
de ce plangi
cu ochii inchisi?
si apoi
ma scald in valuri,
sa-ti ascult raspunsul.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Iunie 1, 2010 la 11:20pm — Nu sunt comentarii

Pachet de 20 de minute

mor dupa o tigare...
si chipul tau in lumina de chibrit.
si gustul fumului din plamanii tai,
si scrumul rosu in intuneric,
si sunetul de ars
cand tragi iar din tigare.
te-as ruga sa-mi aprinzi
tigare dupa tigare,
si le-as stinge dupa primul fum,
si le-as pune inapoi in pachet,
sa am douazeci de minute
de mai aproape de moarte
in douazeci de tigari
trecute printre
buzele tale.

si sa ma intreb:
moartea - de unde?

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 31, 2010 la 4:38pm — 1 Comentariu

Tot despre nemurire

daca te-ai naste pahar,

nu ai fi doar sticla,

ci si tot ce ai aduna

in causul ei.

toti suntem pahare

de sticla mata,

si, relfectati,

nu vedem cu adevarat

nici macar

cat de plini sau

cat de goi

suntem .

ce culori au licorile din noi?

sunt vascoase? fluide?

cand ne impartasim intre noi,

prin acea intimitate care ne transfera

si ne amesteca esentele,

o facem ca din pocalul preotului -

gusta din trupul… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 27, 2010 la 2:42pm — 1 Comentariu

Prorocire

daca oamenii morti nu ar mai avea umbra,

am stii sigur atunci care e sufletul.

intr-o lume ca asta, iubito, iti dai seama?

Dumnezeu ar fi lumina - la propriu -

si ne-ar reda sufletele in fiecare dimineata.

noaptea am fi mai piosi,

si L-am lua mai aproape de noi,

imbratisand lumanarile.

Ce Dumnezeu vulnerabil ar fi -

as putea sa te apar de caldura Lui

cu racoarea sufletului meu.

L-as folosi ca sa-mi unesc,

in colturi sau pe… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 27, 2010 la 2:40pm — 1 Comentariu

Pentru goliciunea ta

vrei sa ma dezbraci?

asa ziceai,nu? sa ma dezbraci

de mine...



trage-mi cu buzele de degete,

ca de manusi,

implanta-ti palma prin pieptul meu,

si desfa-mi coastele ca pe nasturi.

cuprinde-mi mijlocul peste cearceaf

cu un brat moale,

si ia cu el, cand te desprinzi,

cureaua mea de fiori.

aluneca-mi umerii spre podea,

si ridica-mi, ca pe maieu,

sufletul peste cap.



eram deja gol, pe patul tau mare.

si dezbracata… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 27, 2010 la 2:30pm — 1 Comentariu

Nelamurire

Cu inima in mana,
Ma dor muschii palmei
De cat tot pompez.
Si nici nu stiu
A cui inima e...
A ta,
Sau mi-ai dat-o
Inapoi pe a mea?

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 17, 2010 la 8:20pm — 1 Comentariu

Amorf

vreau timp,

fara ganduri -

numai in senzatii.

sa ma transform,

din carne,

in fior.

sa poti sa ma

modelezi

in forma mea reala -

amprenta ta.



cu santurile pe care

le faci pe buze,

cu felul in care

iti implanti degetele;

adancit de forma

sanului tau,

plamadit inalt

in adancul tau,

frant

in strangerea sfincsilor

pulpelor tale.



intr-o asemenea forma,

inima nu mi-ar mai avea… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 17, 2010 la 3:26pm — 1 Comentariu

Ignoranta

Cineva mi-a spus
Ca nu fac bine -
Sticla trebuie dusa la buze,
Ca sa aline,
Nu la tampla...

L-am lasat,
Mi-am zis ca e doar
Un ignorant.
Ce?
Un trup strain de tine
Il aduci pe pielea palmelor,
In posedare,
Sau il strecori,
In fiori,
Pe sub piele?

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 16, 2010 la 1:59pm — 1 Comentariu

Aproape sinucidere

La ce sens sa spun
Ca vei fi a mea mereu?
Cliseul asta ar ucide din start
Orice urma de sinceritate
Ar putea exista
In asemenea cuvinte.
Dar cum sa-ti spun altfel?
Ai fi plecat,nu?
Si atunci,
Langa lespedea ta,
Ti-as fi scris in pamantul reavan
Cu o palma sapand.
Sa te dezgrop,
Sa te intreb,
Sa fiu sigur!
O sa fi mereu a mea?

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 16, 2010 la 1:37pm — 1 Comentariu

Condamnare

O pofta,
Ceva intre
Capriciu si
Nevoie -
Dorinta sadica
De a te sti a mea
Pentru totdeauna.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 16, 2010 la 1:30pm — 2 Comentarii

Gand

Daca as sti
Cu ce sa aprind creionul,
As fuma din el
Cuvintele.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 15, 2010 la 12:20pm — 1 Comentariu

A scrie

I

Cu degetul toc -

Inmuiat in vin,

Scriu pe sanul tau

Forma sticlei calimara,

Si tot ce m-a facut sa vad -

Adica

Iti scriu o clipa.



II



Trebuie sa fac ceva sa ma regasesc -

Inspiratia vine la ore fixe!

Pana atunci, vinul sa ma legene,

Fumul sa ma imbrace,

Foaia sa-mi sopteasca s-o alint.

Mai am un sfert de ora

Sa fiu eu -

Apoi o sa ma regasesc.



III



Cu creionul pe buzele tale… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 15, 2010 la 12:19pm — 1 Comentariu

Floare de hartie

petala dupa petala,
ca rand dupa rand;
imi scriu o floare,
si fac din foaie
vaza ei.
cu creionul,
pun aroma ta
in citire.
floarea mea
va mirosi
nu a primavara
sau a toamna,
nu a zapada
sau soare -
ci a femeie.
floarea mea de hartie.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 14, 2010 la 11:33pm — 1 Comentariu

Pe o foaie mototolita

pot sa-ti strivesc
sufletul in palma,
scurs printre degetele
cu care ma agati.
pot sa te strivesc
atat de usor -
cu un clipit,
cat te privesc.
dar cel mai usor
pot sa te strivesc
in palma
pe foaia de hartie
pe care te scriu.

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 14, 2010 la 10:56pm — 2 Comentarii

Fulger de ceara

intre fulgere, aseara,

vedeam patul gol - nu am aprins lumina.

si-am stat pe jos,in el sa nu-ti stric urma.

in schimb, am imbracat-o-n ceara.

fitil, am pus sa fie perna ta.

si m-am mulat pe tine lumanare,

cu trupul ca degete in grea stransoare,

rugandu-ma a neuita.

apoi - ploaia, apoi a fulgerat.

si ti-a aprins fitilul ca o scanteie scapatata,

si-ai inceput sa arzi cu mine-mbratisata -

te-am sarutat

cu fruntea, peste riduri… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 14, 2010 la 10:40pm — 4 Comentarii

Din carte

I



eu,

o fata a unei foi,

nu o sa ajung niciodata

la sufletul meu pereche.

de ce?

pai,

este tocmai

pe cealalta fata

a foii pe care sunt.



II



eu,

o fata a unei foi,

nu o sa imbratisez

fiinta adusa

pe foaia de langa a mea

decat intre copertile inchise.

atentie!

nu pot alege -

ea

ar putea fi pe fata foii pe care o ating

doar dintr-o vointa ciudata

a unui scriitor

pe… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 11, 2010 la 8:16pm — 1 Comentariu

La Singular

aparent, ceva paradoxal -

care-i pluralul de la "noi"?

cand "noi" inseamna eu si tu, adica doi,

ai crede ca-i ceva normal.

pluralul meu si-al tau - adica noi...

dar nu-i asa,nu, iubita?

noi suntem, am putea sa spunem,

ca file intr-o carte recitita...



noi nu avem cum sa fim, oricum ne-ai lua,

doar nopti de extaz, doar geamat, miscare,

doar sanul tau si palma mea,

sau numai uitare si eliberare,

aducerea aminte,sau… Continuare

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 3, 2010 la 8:21am — 1 Comentariu

Alt fel de Purgatoriu

as veni, sa-mi alin sufletul
cu chipul tau.
dar daca nu vad in el
privirea mea,
deasupra zambetului tau,
emanand aroma
dorintei de mine,
necunoscand
inchinaciunea mea,
multumirea ca doar esti acolo,
si doar imi oglindesti privirea,
atunci, mantuitoareo,
voi sta in iad
ca in bratele tale
cand ai privi
in alta parte...

Adăugat de Andrei Gabriel Bosancu la Mai 3, 2010 la 8:19am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor