Diana Dobrita Bilea's Blog (16)

Lazǎra

 

rǎvǎșesc tainele de pe umerii zilei

dupǎ tine

sap în țipetele pǎsǎrii celei mai înalte

în umbrele pe lângǎ care vei fi trecut

flǎcǎrile așteptǎrii îmi despletesc genunchii

 

cobori din flori pe marginea primului fluture

și Dumnezeu se frânge în patru zǎri

iubirea cântǎ din toate meridianele

pentru fiecare capǎt de speranțǎ

devin Lazǎra

 

bǎrbate de la începutul…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Aprilie 23, 2015 la 2:10pm — Nu sunt comentarii

poeta

 nu era ziditǎ din dragoste în sfinții pereți  ai lacrimii pe obrazul bǎrbatului

și rochiile îi țineau frig pentru cǎ erau fǎcute din cuvinte care nu aveau curajul sǎ meargǎ pânǎ la capǎt

 

îmbrǎca asfaltul cu o gleznǎ atât de limpede

încât dorul pǎrea cǎ umblǎ singur pe stradǎ

mângâia norii cu o mânǎ subțire de speranțe

și pǎsǎrile îi fǎceau cuiburi de piatrǎ pe degete

 

abia când și-a aprins inima

pe dalele…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Aprilie 20, 2015 la 11:35am — 1 Comentariu

Sisifa

 

ecoul psalmilor din tǎcerile tale îmi trece peste piele

tandru

se apleacǎ sǎ-mi strângǎ pietrele la piept

 

în rest

fluieri câteva raze de soare

și mi le așezi pe fruntea drumului

vindeci luna de graba nopții

șlefuiești colțurile stelelor ca și cum într-o zi

mǎ voi izbi de ele

 

de-ți vor crește grǎdini verticale pe buze

sǎ-mi vorbești și sǎ-mi cânți din ele

mi-e greu în rochia asta de…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Martie 31, 2015 la 12:16pm — Nu sunt comentarii

în inima mea întârzie un soldat

 

ai împământenit cerul în degetele tale

și mă aduci sub streașina lor

să învǎț țipǎtul

prin care sǎ-mi dezleg funia foșnitoare a morții

 

în zarea pielii nu se mai vede tristețea

da

nu se mai aude tropǎitul fricii

rosturi albastre îmbracǎ graba de a trǎi și setea continuǎ

 

observ

cu un eu de care n-am mai auzit pânǎ acum

nodurile cum izbucnesc în mǎtase

fericirea cum țipǎ sub…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Martie 28, 2015 la 1:16pm — Nu sunt comentarii

învingerea timpului

bărbatul

vine și își rade barba cu slava iubirii mele

 

în pacea lacomă de înțelesuri a odăii

își scoate oboseala și cămașa

 

ochiul său mă strânge vers cu vers

în alb de lotus întemeiat sub tâmple

surâde

mai întâi tandru în timp ce limpezește catifeaua ultimului gând

apoi i se tulbură buzele

devin aspre

precum tăvălugul mâinii suspendat în rubinul clipei

 

obrajii umblă în razele lunii după o…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Martie 21, 2015 la 8:41am — 3 Comentarii

fiicei mele

mai întâi

așterne-ți părul  

lung

în altare

de la capătul unei singurătăți până la cealaltă zăpadă a lumii

 

nu mă-ntreba de fleacuri precum fericirea

dezmiardă îndoielile de orice fel pentru ultima dată

copilă

apoi sărută mâna cărții

și stai în genunchi pe coji de nucă

până când literele vor sări din pagini să te ajute

 

după ce privești dimineața în ochi

primenește-ți zâmbetul cu îngerii…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Martie 17, 2015 la 11:37am — Nu sunt comentarii

muntele iubirii

 

urc muntele iubirii

dinspre cândva povestea mâinii tale pe glezna mea

către prima silabă

nepervertită

a gândului de fericire

 

adâncurile sunt pline de tăceri prăfoase

genunchii întârzie prin crevase

mai departe zic                  

coapsele îmi fac statuie în fiecare prăpastie

căci așa e pe muntele iubirii

trebuie să învăț bine toate pietrele

 

și cât de rar te ivești

să…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Martie 14, 2015 la 4:10pm — Nu sunt comentarii

descântec

 

mută-te cu sentimentele mele pe un țărm însorit

 

gândul prevenit de sirene să soarbă licori

abia sfințite de cântecul perlei

 

soarele să răsară de două ori

lumina să-ți înalțe pilastrul buzelor

până când țipătul lor va înfășura  cu zenitul

trupul nisipului

 

să fie clipa întindere de valuri clocotitoare

înalte ca mirul pe fruntea nunții

 ielele claviculelor să se întoarcă și să…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Martie 11, 2015 la 11:27am — Nu sunt comentarii

Sete de pietre

 

 

 

 

Viața îmi cântă din nardul care crește în cuibul pielii,

dar n-am învățat să ascult moartea

care, mult mai tandră,

mă ispitește cu preaplinul lirei lui Orfeu.

 

Dumnezeu îmi țese o margine a eului;

pânza aceasta șterge obrajii iubirii mele pentru tine

în zilele cu arșiță,

iar lutul e sortit să rămână la pândă

la umbra de plumb a îngerului…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Martie 5, 2015 la 11:30am — Nu sunt comentarii

la poarta îngerilor

 

 

între mine și mine:

raiul se așază pe umărul tău

și-i încolțește din verdele mirului

uneori aranjează cu un sărut câteva pietre

ca să curgă mierea și laptele

și să sfințească țipătul zilei

 

între tine și tine:

eu spăl aripile întunericului cu roua de la poarta îngerilor

și le șterg cu pletele zilei

 

între mine și tine:

tu vii

dar ajungi după ce trec Sfintele…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Martie 4, 2015 la 10:30am — Nu sunt comentarii

ardere de tot

singuri prin Dumnezeu

uneori singură numai de tine

 

în spațiul strigătului adânc al senzațiilor de verde

ca sângele fericirii când lupt cu tine

și colții tăi vajnici îmi rup câteva zale de fier în epidermă

 

în timpul de pământ dintre nadir și zenit

unde nu-mi încape cerbul cu care aș putea să iau în coarne  

luna aceasta marea și pădurile coapte

 

pe obraji îmi curg șiroaie de îngeri

nu se recunosc între…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Februarie 16, 2015 la 3:50pm — Nu sunt comentarii

revedere

culmile luate prin surprindere tac

 

pupilele îmi iau de mână bătăile inimii

colțul ierbii îmi ridică genunchii înfipți în colbul atâtor dileme

 

ești așa frumos fără aripi

buzele tale luminează cu un sărut devenit zdrențe

fruntea târăște după ea al meu vers născut, trăit și mort pentru tine

 

sânii mei se limpezesc

și apun strigăte făcute vraiște de rafalele tăcerii

tu răsari cântec sub boltă de…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Februarie 11, 2015 la 8:30am — Nu sunt comentarii

Muntele iubirii

 

 

Urc muntele iubirii mele

Dinspre, cândva, sărutul tău pe degetele piciorului către gândul de fericire

 

Adâncurile pe care calc sunt înalte

Micile prăpastii îmi sunt necesare ca apa când mi-e sete

Căci așa e pe Muntele Iubirii

Trebuie să înveți bine toate pietrele

 

Iubesc împotriva oricărui nu, al meu sau al altora

Iubesc împotriva rănilor

Ce îmbrățișează picioarele mele urcând

Iubesc…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Ianuarie 23, 2015 la 9:30am — Nu sunt comentarii

La multi ani intru Eminescu!

La multi ani intru Eminescu!

“A nu fi puternică, a mă lamenta înseamnă cel puțin jumătăți de păcate. Înseamnă că nu am suficientă bunătate. Că nu prețuiesc ceea ce mi-a dat Dumnezeu: viața, așa cum e ea. Tu nu vrei să accept ceea ce trăiesc, ci să găsesc bucurie în ceea ce eu cred că e trist și frumusețe în ceea ce ochii mei percep ca fiind urât. Dacă aș iubi îndeajuns viața, aș fi în stare să pun un alt nume singurătății mele: Poezie. Sau Bunătate. Sau Iertare. În opinia mea, poezia,…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Ianuarie 15, 2015 la 10:30am — 2 Comentarii

Cântec mare   Îmi înalți ființa sub două ramuri de salcie-n dor Între două trupuri de păsări ce se cheamă cu cântecul lor Treci peste umărul meu cu harul din mână și cu ruga din minte Mă-nconjuri str…

Cântec mare

 

Îmi înalți ființa sub două ramuri de salcie-n dor

Între două trupuri de păsări ce se cheamă cu cântecul lor

Treci peste umărul meu cu harul din mână și cu ruga din minte

Mă-nconjuri strâns cu  buze  grele și sfinte

 

Mi-e frig și mi-e cald și aș putea să mă-nvelesc cu fluviul

Să pun niște valuri pe mine ca să-ți acopăr ochii și nimbul

Strig în mine din toate puterile, dar ecoul mă tace

 Căci irisul tău…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Ianuarie 8, 2015 la 11:37am — Nu sunt comentarii

Dumnezeu de dragoste Nevoia de tine inventează poeți strigându-și versurileFiecare de la o margine de iubireDrumul lung din privirile mele își ridică vârful ierbii în stoluri de păsăriCa să potoleasc…

Dumnezeu de dragoste

Nevoia de tine inventează poeți strigându-și versurile

Fiecare de la o margine de iubire

Drumul lung din privirile mele își ridică vârful ierbii în stoluri de păsări

Ca să potolească distanțele

Aripi abia trecute prin femeia care sunt

Și prin bărbatul pe care îl știu

Înmulțesc clipele în care Dumnezeu e om iubind omenește…

Continuare

Adăugat de Diana Dobrita Bilea la Ianuarie 5, 2015 la 1:56pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor