cuibul din alun-

câte ouă pestriţe

atâtea ciocuri

bondar ameţit-

dimineaţa pe rouă

creşte trifoiul

scriu versuri la iaz-

libelule în zigzag

îmi taie câmpul

vine furtuna-

broasca gălăgioasă

alungă norii

câmp de ghiocei-

florile copilului

în palma mamei

Cade tot cerul pe pământ odată cu fulgii

Frigu-i împleteşte cu măiestrie-n perdea

Îngrămădiţi pe garduri, ghemuiţi precum rugii

Îi mângâi şi-i modelez cu mâna în mărgea

An Nou Fericit-

clipa cea mai frumoasă

din cer coboară

A rămas sub geam

frunza îngălbenită

prin ceaţă şi fum

tulburătoare clipe

plâng eu şi cerul după toamnă

tremură umbra în trecere pe iaz

mi-e necaz că plânge şi frunza

purtată de vânt căzută de pe ram

poartă deschisă-
încă un an pe bancă
abecedarul

în suflet vise-
copilăria pusă
în fotografii

fete desculţe-
în butoiul cu doage
aroma viţei

ghinde-n buzunar-
mistreţul dă târcoale
fagului căzut

strugurii furaţi-
grauri lângă scorbură
cu ciocul roşu

culori de toamnă-
o frunză lângă alta
buchet de nuntă

stau în foişorul cu gânduri

adun flori din inimă

pe care le presez apoi

în ierbarul vremii

poate la iarnă

vor înflori vise

care mă vor conserva

până în primăvară

Doamne…cât iubesc

florile

orice culoare ar…

castel de nisip-
o scoică furişată
la temelie

medicii plecaţi-
în sticlele bunicii
leacuri de plante

crinii în vază-
la fereastră în amurg
zboară fluturii

pâine cu e-uri-
morăriţa plecată
la cules de căpşuni

pâinea bătută
pe vatra bunicilor-
vacanţa mare

am culcat pe pernă
o dragoste
am admirat-o în zori
cu ea am zburat
peste orizont
prin soare
ceaţă
sau furtună
cerul mi-e martor
iar tu mi-eşti
uitare

în căuşul palmei te păstrez

te-am transformat în gând

în drag

în fericire

te am

te aud

te văd

mă luminezi

în curând vei zbura

căuşul e pricina

nu te-a închis prea bine

Punte sau scară pun peste râu

În braţ port snop, spice de grâu

Cu cofa-n mână spre izvor

Iau apă limpede, plină de dor

am culcat pe pernă
o dragoste
am admirat-o în zori
cu ea am zburat
peste orizont
prin soare
ceaţă
sau furtună
cerul mi-e martor
iar tu mi-eşti
uitare

desenez o umbră zilnic
apoi o şterg
cu colţul unui curcubeu
ploaia mă ajută
florile o acoperă
cu parfumul crud
devin un cuib
de cuvinte

din grădina mea

sunt vesele întruna

eu sunt stăpâna lor

şi-aşa voi fi neîncetat

nu mi-e greu să le arăt iubirea

se-nalţă spre cer

o durere nebună

când vântul bate

către apus

când arşiţa verii

este de gheaţă

când cuvântul iubire

nu poate fi spus

un roşu aprins
buzele copiilor-
s-au copt căpşunii

coţofana sus
pe creanga cu cireşe-
pisica toarce

mare linişte-
rândunica aşteaptă
pui din găoace

cu roua groasă
iarba cade în brazdă-
miros de mentă

vine furtuna-
broasca gălăgioasă
sperie norii

lasă-mă să-mi duc iubirea

pe din dosuri de oglindă

să îţi ocolesc privirea

uneori atât de blândă

izvorul şi-a pregătit susurul
pasărea cântecul
vântul adierea
pasul dansul