Blogul lui Elisabeta Luşcan -- Arhiva Septembrie 2014 (23)

fereastra mea

fereastra mea e tot deschisă

de când o floare-şi flutura

petala stropită cu iubire

în sus şi-n jos plimbând

mireasma ce buzele îmi

atingea

 

a fost şi soare şi furtună

a fost şi noapte dar şi zi

toţi norii cochetau cu mine

iar luna m-a ţinut de mână

în tot acest răstimp de

poezii

 

a curs din cer numai iubire

din iarbă înverzirea vieţii

din susur şoapte şi refrene

deci te-am…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 29, 2014 la 9:34pm — 1 Comentariu

pe cărările mele

îmi caut alinarea

pe poteci cu ierburi încă verzi

văi cu potbalul ce-mi mângâie talpa

covoare de muşchi şi ţolul lupului

m-am dus şi m-am tot dus

fără a avea gânduri de întoarcere

când nu are cine te chema înapoi

drumul ţi-e înainte

copacii te salută frumos

cu adieri de ramuri

cu luciul frunzei

în care te vezi ca-ntr-o oglindă

miros de salvie sălbatică

şi urzică moartă

pierdut uneori te…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 28, 2014 la 8:10pm — 3 Comentarii

oare ce gândeşte

o frunză care s-a desprins

de pe ramul vieţii

şi dusă e de vânt

prin toamnă

întâlneşte munţi

câmpii şi ape

parcuri şi statui

pe al căror creştet

citeşte versuri

apoi le recită

la mame cu prunci în braţe

bătrâni cu bastoane pe alei

tineri îndrăgostiţi pe bancă

covor le face la picioare

iar în plete

le mai pune o toamnă

 

faţa-şi răsuceşte

verdele-i dispare

un…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 26, 2014 la 8:30pm — 3 Comentarii

petale căzătoare



o roză petală-eşarfă


s-a aşezat pe ramura ta

cuibărită cu drag pe ea

cântă în versuri

ai primit-o binevoitor

o alungi cu nepăsare

se duce şi revine

i-au crescut aripi de…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 25, 2014 la 9:48pm — 2 Comentarii

viaţa...o amăgire!?

alergi de mic

pe pragurile ei

şi urci…şi urci

mai şi cobori

de te împiedici

te ridici

şi-alergi

din zori

în zori

 

te cheamă viaţa

sus pe culmi

şi tu priveşti

în jos

şi-n sus

dar e de ajuns

un pas în gol

să te cufunzi

 

un loc în viaţă-ţi

este dat

profită

cât îl ai

dar nu gândi

nicicând

că ai şi

de…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 24, 2014 la 11:30am — 5 Comentarii

sub curcubeul vremii

sub paşi de vals

se leagănă punţi

ce trec orizontul în grabă

cu braţe împletite

plutim preocupaţi să găsim

drumul spre lumină

o dorinţă se-nalţă spre ceruri

strigăt prelung cu gândul

că ecoul va ajunge departe

curajul ne-mbie

inima ne cheamă

doar vântul trece nepăsător

de-ar fi să mutăm munţii

mângâind stâncă de stâncă

vom da mâna până la urmă

călătorind pe susur de…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 24, 2014 la 9:00am — Nu sunt comentarii

în vară

iubirea am legat-o-n snopi

să o conserv în toamnă

cu spice-n brâu la secerat

cu macii la picioare

zâmbeau prin lan şi pitpalaci

de dorul mare şi de drag

prin câmp am alergat

 

buchet de maci şi albăstrele

culese-n zori pe rouă

cu două mâini să le ridic

spre blândul soare când răsare

cu raze să le binecuvânteze

apoi la piept să le aşez

până-ntr-o vară nouă

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 22, 2014 la 1:01pm — 2 Comentarii

de ce

de ce roşu e iubire

de ce sângele e roşu

de ce lacrima când vine

roşu e obrazul nostru

 

de ce macul este roşu

când în lan galben răsare

de ce mâna-şi ia culoarea

de la roşia petală

 

de ce roşu este cerul

în amurg când ziua pleacă

de ce roşu-i trandafirul

când răsare-n dimineaţă

 

are roşu curcubeul

după ploaie când se-nalţă

de ce roşu este crinul

din grădina…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 21, 2014 la 2:59pm — 2 Comentarii

mă întreb

de ce sufletul doare

de ce plouă cu dor

de ce îngerii au aripi

de ce cad stele pe pământ

 

am scris cu lacrimi de bucurie

o poveste

e una adevărată

cred în ea

atunci când pornesc

prin vers

prin soare

sau furtună

 

frunzele îngălbenite

cad pe strada mea

 

lumina

povestea

toamna

le port în inimă

 

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 20, 2014 la 10:15am — 3 Comentarii

toamna

stau în foişorul cu gânduri

adun flori din inimă

pe care le presez apoi

în ierbarul vremii

poate la iarnă

vor înflori vise

care mă vor conserva

până în primăvară

 

Doamne…cât iubesc

florile

orice culoare ar avea

dimensiune

simbol

credinţă

leac…

dacă sunt crescute

sub geana

sufletului meu

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 19, 2014 la 9:00pm — 2 Comentarii

târzie iubire

târzie iubire

prin lan de flori

te roteşti după soare

în zi şi în noapte

nu ai somn

nu ai timp

nici anotimp

te adăposteşti

în vise

călătoreşti

spre orizont

încaleci gândul

ce sărută alunecat

toate culorile curcubeului

iar oglinda…

oglinda

ţi-e-n inimă

 

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 19, 2014 la 1:40pm — Nu sunt comentarii

vântul

mi-a furat sărutul florilor

şi-a fugit prin văi cu soare

dar spre seară îl aştept

mă gândesc nu ştiu zău

veni-va oare

 

dus prin pomii din grădină

a fugit ca un nebun

toate frunzele gălbui

mi le-a aşezat la uşă

şi în drum

 

mi-a trecut apoi prin umbră

şi-a luat cu el plăcerea

unei veri de fericire

a adus în schimb o toamnă

joc de iele

 

a vrut să-mi fure şi…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 18, 2014 la 8:30am — 3 Comentarii

ştii

când pluteau pe Someş

vaporaşe de hârtie

aruncate de pe podul

care se-ngusta-n noapte

 

totul era aşa de tineresc

tu eu salcie buturugă

vegheaţi de cei din lună

urmăream susurul

cum trece-vine

pe apa lungă

 

dusă-i vara acelor vremi

a rămas doar piatra

fin scrijelită

cu ale noastre iniţiale

iar pe mal

degetele de lut

aveam castel

papuci de aur

licăr în…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 16, 2014 la 4:33pm — 4 Comentarii

pe peretele timpului

sunt zorii unei noi zile

îţi dai seama cum trec clipele

după cântatul cocoşului

după gândurile care-ţi

străbat neuronii parcă

numărându-se reciproc

neştiind care au un

efectiv mai mare

 

este fascinant acest joc

de-a numărătoarea

gând neuron gând neuron

mai ales că fiecare

poartă frica timpului

ticăitul de ceas

îi aleargă prin

zile şi nopţi de veghe

 

scot din cui…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 15, 2014 la 6:00am — Nu sunt comentarii

lecţie

ştie cineva cum se încalţă

papucii invers…

nu reuşesc să învăţ

această lecţie

şi…vai papucii

cu ce să-i leg

când şireturile

s-au dus probabil

la altă pereche

 

aleargă vântul nebun

prin toamnă

să-mi fure

gândurile

frunzele

visele

împletind

şireturi

 

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 14, 2014 la 8:11am — 8 Comentarii

vis

totu-i în jur schimbat

uliţe necunoscute

garduri mici

nuiele scrijelite de vremi

oameni rar

 

gură de lup deschisă

spre fusta ce-mi mai păstrează

pliurile tinereţii

ascunse sub culorile

toamnei

 

ţipete în noapte

neauzite de linişte

culori după culori

aleargă după un tren

de pe o linie rece

şerpuind spre o

direcţie necunoscută

 

o mână mă…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 13, 2014 la 9:30am — 4 Comentarii

fuge o clipă

iartă-mi greşeala

dacă a fost

în clipa-n care

nu vedeam

nici rouă

nici soare

nici lună

deschide din inima

încătuşată

durerea

ce se-adună

seamăn-o-n zăpezi

să nu mai răsară

ridică-ţi zâmbetul

spre mine

în clipa

ce aleargă

grăbită

pe la uşa mea

mă simt ca o pasăre

ce nu-şi cunoaşte

colivia

cu un tril îndreptat

mereu

spre orizont

necunoscută e iubirea

ce-şi trece flacăra

prin…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 10, 2014 la 1:03pm — 5 Comentarii

spre orizont

am să mă culc

pe braţul toamnei

acum că vara a trecut

şi am să-ţi scriu

iar suveniruri

pe frunza încă verde

a unui nuc

 

iar dacă mângâieri

o să primesc

şi vorbe dulci în zori

am să îţi scriu

iar amintiri

pe roşia petală

cu…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 6, 2014 la 6:30pm — 3 Comentarii

Nu mi-e uşor

Nu mi-e uşor cu lacrima pe gene

În piept când inima mă strânge

A mea pernă, nu doarme, geme

În iubirea adevărată se plânge

Nu mi-e uşor să te iubesc

Când luna vine sub fereastră

Nu mi-e uşor să mă gândesc

Că floarea-i ofilită-n glastră

Nu mi-e uşoară aşteptarea

Când mă trezesc în dimineaţă

Nu mi-e uşoară înserarea

Când sufletul ţi-l simt de gheaţă

Nu mi-e uşor să zbor în crâng

Când inima la tine se gândeşte

Aripile crescute să…

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 6, 2014 la 2:14pm — 3 Comentarii

pentru o clipă

o picătură de ploaie
insistă la geamul meu
să-i deschid
a căzut pe palma mea
un semn plăpând
mi-a lăsat
cu ochii-l admir
cu inima îl simt
mi-a adus 
pentru o clipă
cerul în palmă

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Septembrie 6, 2014 la 1:28am — 4 Comentarii

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor