Blogul lui Elisabeta Luşcan -- Arhiva Octombrie 2012 (9)

Sunt...

Sunt Luna

se mişcă-n tăcere

Sunt Soarele

arde cu putere

Sunt ploaia

cântă iubirea

Sunt vântul

aduce adierea

Sunt roua

blânda plăcere

Sunt marea

valuri de durere

Sunt visul

trecător în noapte

Sunt poezia

citită-n şoapte

Sunt petala

cunoaşte zborul

Sunt lacrima

spală dorul

Sunt gândul

negândit de tine

Sunt legenda

ce dăinuie-n mine

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 30, 2012 la 7:30pm — 23 Comentarii

Simt că sunt doar un gând

dependent de orizont,

de visul zburător

din zori,

de dorul lăuntric

ce nu vrea să-şi

părăsească

cuibul



legaţi prin gând

pornit-am ieri

spre infinit



privit-am şi peste Carpaţi,

curburii i-am întins

o mână

şi-o geană acolo

mi-a rămas

străină



nu e cais,

nu e salcâm

în versuri să nu-l fi

descris

freamătul de liliac

mi-a fost al gândului…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 27, 2012 la 8:26pm — 10 Comentarii

Dezvăluire

Port un secret arzând ca un jăratec

Gându-n amurguri rău mă doare

Metamorfozându-mă-n gingaşă floare

Petalele roş-galbene mă ceartă-n cântec



Te chem în miez de noapte, în zori, vino

Hai, mută munţii iubirii mai aproape

Treci codri falnici şi limpezile ape

Verde a mea pernă, de cetini, tu alin-o



Am încercat, dar nu mai duc durerea

Aveam să-ţi dezvălui totul negreşit

Spune-voi tuturor florilor, ţie, am…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 24, 2012 la 10:00am — 10 Comentarii

Baladă tristă

Pe când mergeam sus, pe potecă, la izvor

Cu el alături şi-n braţe cu al meu odor

Acvila lacomă un pui de căprioar-a atacat

Şi mă cuprinse, în suflet, un aprig suspinat



Puiu-şi urmase mama prin pădure

Lăcomia ei, foamea, o ajută să-l fure

Cu ciocu-nfipt în piept, cu a ei gheare

Văzut-am ridicându-l în înalta zare



O! ce durere-n pieptul meu simţeam

Eu, pe pământ, nicio putere nu aveam

Mama lui singură-n codru rău…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 22, 2012 la 11:30am — 14 Comentarii

Mă chinuie al tău dor

Tot pământul să-l cuprind

Pân' la tine să mă-ntind

La mesteacănul umbros

Unduios şi răcoros



Scrie-voi pe scoarţa-i albă

Poezia ce mi-e dragă

Vântul meu să ţi-o aducă

Când îmi vine dor de ducă



Mă chinuie al tău dor

Pe drumul de la izvor

Presărat de viorele,

Multe dorurile mele



Când să iau cu cofa apă

Dorurile mi se-adapă

Gândurile-n faţă-mi sar

Visurile îmi apar

Dorul mă…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 20, 2012 la 8:04pm — 4 Comentarii

Joc

   Înlănţuit

   gândul meu

   aleargă prin

   garduri de spini

   să ocolească

   privirea ta

   sub soare

   dorind să ajungă

   până acolo unde

   zâmbetul tău

   apleacă mesteceni

   risipind

   frunze pe ape

   alunec

   la umbra

   zâmbetului

   Doamne, cât soare!

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 18, 2012 la 10:00pm — 10 Comentarii

Comoara din amurg

Floare dorită de cactus

Ce-asemeni la chip cu-n lotus

Te-am aşteptat în plină zi

Ai vrut doar în amurg să vii



Copilă din petale despletită

Admiratorul ţi-l duci în ispită

Pluteşti în aer frumoasă gondolă

Deschizând a ta minunată corolă



Blândă regină nocturnă

Ce-n ploaie staminele-ţi atârnă

Fiinţă plăpândă şi gingaşă

Cu zâmbet şi viaţă de mireasă



Felinar preţios între ciulini

Întemniţată între…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 17, 2012 la 9:45am — 15 Comentarii

Dă-mi zâmbetul tău

Dă-mi

zâmbetul tău

în seară şi-n zori

                         în clipa

                         de azi şi cea 

                         care mâine va veni

ai zâmbet

de actor uneori

puţin amăgitor

                         un zâmbet

                         dăruit e un zbor

                         înălţător şi mult dorit

transformi

norul în lumină

clipa-n fericire

                       …

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 7, 2012 la 9:00pm — 17 Comentarii

Din munţii tăi

   Atât îmi pare că te-ntreci

   Cu ale tale dealuri...

   Atât îmi par vorbele seci

   Flori din cununi de lauri



   Din munţii tăi de piatră seacă

   Au plecat şi cocorii

   Prin sufletu-ţi de poamă acră

   Nu se mai văd nici zorii



   Zburat-am pân' la orizont

   Să-ţi urmăresc cărarea

   Văzut-am uşa cu un bont

   Amirosind chemarea



   Secat-ai apa din izvor

   Tăiat-ai şi…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 2, 2012 la 2:30pm — 19 Comentarii

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor