Elisabeta Luşcan's Blog (509)

Dezamăgire

 Nu-mi doresc acum pe nimeni

 Singură vreau să rămân

 În durerea mea de semeni

 Castelul de "prieteni" dărâm

 

 Sigur viaţa te învaţă

 Nimeni nu te mai ajută

 Ia de la mine povaţă

 Trăim o mare derută

 

 Nu e colţ în al meu palat

 Să-mi dorească răul

 Dar când la altul ai apelat

 Îţi urmează hăul

 

 Nu-i dezmăţ pe lumea asta

 Să nu fie răsplătit

 Nu-ţi cere singur…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Noiembrie 3, 2011 la 2:00pm — 4 Comentarii

E timpul...

E timpul

sa spun ce stiu

sa rabufnesc

intr-un tarziu

de veac...

 

E timpul

sa redau in slove

ce-am adunat

in lumea mea

de vis...

 

E timpul

sa ma aplec

pe coala alba de hartie

ca-i mult prea

multa vreme

de cand tac...

 

E timpul

sa gandesc...

poate-odata

am avut

un alt destin

ce l-am pierdut

pe un…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Octombrie 20, 2011 la 6:46pm — 7 Comentarii

E primăvară

        E primăvară

    flori de cireş

    scăldate în raze de soare

    albine căutătoare de nectar şi polen

    poposesc pe rând în ele

    e o revelaţie să le priveşti

    să le atingi cu grijă

    pe stigmatul încă atins

    de roua dimineţii

    să le miroşi cu nesaţ

    şi apoi să-ţi păstrezi

    polenul galben proaspăt

    din gingaşa stamină

    mult timp pe obrazul dornic

    de…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Aprilie 28, 2011 la 2:05pm — 9 Comentarii

Voi

 

               Voi

     Ce lume-i asta

     nu înţeleg

     eu am trăit

     şi alte vremi

     vreau lumea mea înapoi

     nu mai am încredere

      în voi

      mă simţeam nespus de bine

      şi eram eu cu mine

      eu cu tine

      tu cu el

      noi toţi

      acum cine suntem

      tu nu eşti cu mine

      eu nu sunt cu tine

      ei nu sunt cu noi

      voi…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Aprilie 9, 2011 la 7:47pm — 6 Comentarii

Codrul

Nu departe de casa noastră, urcând panta abruptă din livadă, pe cărăruia în formă de zigzag, începe, după o poieniţă, pădurea. Ce-i mai frumos ca atunci când, în treacăt de la pământ la cer, să întâlneşti pădurea. E vară, primăvară sau toamnă, iarnă grea, noapte ori zi îţi poţi scălda privirea în codru. Vântul aduce foşnetul crengilor şi frunzelor până la mine acasă. Ploaia se aude mai bine când coboară în ropot pe frunzele copacilor. Stau drepţi, se apleacă, se zbat în furtună, sunt acoperiţi… Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Aprilie 7, 2011 la 10:08pm — 11 Comentarii

Aproape

E primăvară

e martie

şi Luna-i

aproape

o simt

lângă mine

zâmbind

zgomotoasă

pluteşte

parcă

pe ape

o Lună

atât de

aproape

ce zeii

ne-a trimis

şi cu urmările

toate

suntem

cu toţii

prinşi

fugi-vom

dar unde

oare omul

se poate

ascunde

în ceruri

în ape

peste tot

e departe

peste tot

e…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Martie 22, 2011 la 4:02pm — 6 Comentarii

La baraca Dugăniuc din placheta "Întâlniri cu Fata Pădurii" Ed. Karuna 2011

Pe la o mie opt sute

Fata Pădurii făcea multe...

În pădurea cea pustie

Acolo-n sălbăticie

La baraca Dugăniuc

Pus de pază un sluguţ

Pe al lui nume Ionuţ

Tinerel şi obosit

Se-aşeză la hodinit

 

Când bine afară-nnopta

Auzi el cum striga:

-Suflă lampaaa...!

Suflă lampaaa...!

Leagă clanţaaa...!

Leagă clanţaaa...!

 

Lumina o vroia stinsă

Uşa să fie deschisă

Ea să…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Martie 20, 2011 la 11:49am — 2 Comentarii

Legenda florii de cactus

O tânără şi frumoasă mireasă, dintr-un ţinut călduros, şi-a aruncat în noaptea nunţii voalul, de care nu mai avea nevoie, pe fereastra ce se deschidea spre grădină. Voalul dus de vânt a ajuns jos pe un cactus. S-a oprit în ţepii lui lungi şi acolo a rămas. Ţepii ajutaţi de vânt l-au franjurat în zeci şi zeci de bucăţi. Din el a răsărit pe neaşteptate o floare albă, frumoasă, cu numeroase petale şi stamine. Mireasma ei era ademenitoare. A ademenit-o şi pe ea a doua zi  când se plimba pe aleea…

Continuare

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Martie 9, 2011 la 11:17am — 4 Comentarii

Felicitări Domnului Gelu Vlaşin

Tot ce aţi făcut pentru valorile artistice actuale demonstrează că sunteţi un român adevărat şi un om de cultură deosebit.

Vă mulţumim că existaţi !

 

Adăugat de Elisabeta Luşcan la Ianuarie 15, 2011 la 5:48pm — Nu sunt comentarii

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor