Ador  răsăritul vara

când soarele îmbrăţişează şi sărută apa

apoi, se ridică pe cer, asemeni unui zeu,

să împlinească tot ritualul zilei.

Iubesc vara pe muzica lui Vivaldi.

Parcă din fiecare acord

răsare câte o pasăre şi înfloreşte o floare,

În apă,  lebedele, raţele sălbatice se răsfaţă,

iar bobul de grâu se coace în trilul ciocârliei.

Iubesc fiecare firicel de iarbă care te face să fii…

Stela se apropie de ea şi văzu că aţipise. Îi luă caietul din braţe şi i-l puse alături.  Împinse de cărucior şi se îndreptă spre poartă. Rodica se trezi.

-         Am aţipit ca un copil mic. Cred că şi din cauza aerului. Sper să dorm şi când voi fi în pat.

-         Şi eu, abia aştept să ajung acasă şi să mă odihnesc! Pic, de obosită!  

Ajunsă în camera Rodicăi, Stela apropie cât mai mult scaunul…

Uneori mă cert cu gândurile

pentru că nu îndrăznesc mai mult

atunci când îmi place ceva (cineva) cu adevărat.

Primele şi singurele reacţii sunt:

dorinţa care cedează consolarii

şi părerea de rău care cedează lacrimilor.

Apoi, gândurile polemizează între ele

şi eu stau la masa tăcerii. Aud ecouri, ecouri,

dar nimic clar.

O! De-aş putea să-mi limpezesc gândurile

în apa neîncepută ale unei…

În salonul cu mult fast unde ne-am întâlnit prima şi ultima oară,

Tangoul era la modă, paşii se mulau în ritmul muzicii, cu pasiune...

Ai intrat ca un Don Juan, ţi-ai lăsat pălăria şi bastonul la garderobă,

Ai mers la toaletă, ţi-ai aranjat perciunii,

Ţi-ai pieptănat părul într-o parte, i-ai dat cu briantină,

(Ah, de departe, mă oglindeam în părul tău, bogat) !

Îmbrăcat la patru ace: costum negru din stofă englezească, la…

Voiam să petrec cu ielele o noapte albă.

Dar când m-am  prins în hora lor,

nu m-au primit, fiindcă,

nu am fost invitată!

Mi-au spus că trebuie,

mai întâi să păcătuiesc,

cu un bărbat din iad.

Şi ce să fac?

Nu am acces acolo!

Îţi trebuie o limbă ascuţită

şi mult tupeu

să treci de poartă,

şi,  apoi,

nici moartea nu mi-a dat paşaport.

(Mi-e sufletul prea curat,

de ce să mi-l…

Sub umbra nucului din curtea Stelei, în liniştea întreruptă doar de cântecul greierilor sau de foşnetul frunzelor de nuc la adierea vântului, Rodica a scris multe file de jurnal în caietul său. Acum, chiar nu avea chef de aşa ceva. Gândurile o duceau la oraş,  la trepidaţia acestuia,  la traiul ei de 34 de ani pe care l-a lăsat în urmă,  la vecinii cu care s-a înţeles bine . Nu a uitat-o nici pe doamna Ina, o femeie deosebită pe care o admira şi o iubea, cu care se împrietenise de când se…

Vine toamna şi nu ştiu de ce

simt cum mi se dezgoleşte sufletul

şi cuvintele mor pe rând.

Mă simt ca un pom desfrunzit, solitar...

Îmi cad dorurile din piept

ca verile pe care le-am lăsat în urmă...

Iubitule,  

aprinde-mi o flacără de veghe,

la graniţa dintre anotimpuri.

Desenează-mi speranţa,

pe ultima frunză ruginie.

Ascunde-o bine

până la…

Războaie în diferite feluri au fost dintotdeauna,

Se dau soluţii de către unii, „maeştri”, cum să le învingi.

Dar cum să le urmezi dacă în lumea asta,

Atât de amestecată, nu mai găseşti un înţelept?

Se luptă guvernanţii cu arme convenţionale,

Te-au prins în chingă, nu mai poţi da înapoi.

Dedublarea se desenează pe fondul crizei mondiale,

Te-afunzi în labirinturi tot mai adânc, vrei, nu vrei.

Suntem o societate condusă…

În aerul acela închis, stătut, până şi păianjenii rămăseseră inerţi. Atârnau de pânze,  istoviţi, în aşteptare, ca şi cum nu mai aveau loc unde să şi le brodeze şi îşi proiectau altă strategie. În cameră nu se mai văruise de câţiva ani de zile iar pereţii erau afumaţi de la maşina de gătit veche, dotată cu o plită la care se gătise, probabil. Avea chiar şi sobiţă ataşată acesteia unde se făcea focul iarna, semn că mai locuise cineva aici. Aproape tot peretele unde se afla patul era acoperit…

Când, la vârsta singurătăţii,

copilăria îţi mângâie sufletul

şi tinereţea face să-ţi pulseze-n vene miere,

este semn că moartea

îţi este cea mai dulce şi fidelă prietenă

şi, nimic nu mai contează...

***

Când pictezi maci roşii pe un perete alb

culorile se întrepătrund aşa de bine

încât ai impresia că viaţa este o iubită

pe care ţi-ai dorit-o întotdeauna,

dar, pe care nu ai preţuit-o decât în ultima…

A fost odată un fir de iarbă

Ce, în fiecare primăvară încolţea.

Soarele, din ochi voia să-l soarbă,

Când, firul de iarbă, ca un Făt-Frumos, creştea.

Gâzele şi fluturii se odihneau

Pe firul mlădios şi-ademenitor

Şi, vai, din când în când mai chicoteau,

Făcându-l din ce în ce, cuceritor.

Dar, într-o zi, vântul, foarte gelos,

Pe înălţimea, culoarea şi succesul lui,

Veni şi-l întrebă cu glas mieros:

-         Frate, de…