Blogul lui Vasilica Ilie -- Arhiva Noiembrie 2010 (6)

La masa tăcerii

Astăzi mi-am găsit un loc…

Continuare

Adăugat de Vasilica Ilie la Noiembrie 30, 2010 la 7:09am — 7 Comentarii

Eliberare

Nu am cerşit niciodată iubirea

Am lăsat-o să vină singură la mine;

M-am îmbogăţit întotdeauna prin cuvânt,

Am renăscut prin el şi printr-o nouă experienţă...

Am râs, am plâns, am suferit în tăcere

Am urlat ca un lup când mi s-a furat locul întâi

Pe care l-am avut în inima ta, încrustat, ca o pecete,

Dar tu l-ai şters atât de uşor cu patimă şi ură...

Vor trece multe anotimpuri şi mai ales ierni

Peste trupul meu îngheţat de neiubire

Mă lepăd şi de… Continuare

Adăugat de Vasilica Ilie la Noiembrie 24, 2010 la 3:39pm — 6 Comentarii

În singurătate

Afară plouă, copacii sunt desfrunziţi…

Continuare

Adăugat de Vasilica Ilie la Noiembrie 19, 2010 la 11:00am — 2 Comentarii

Poeţii. O nouă revoluţie

I-am văzut acolo, în stradă, făcând o nouă revoluţie

Nu formau o singură grupare, erau împărţiţi pe suflete

Dar toţi erau pentru acelaşi scop: cuvintele!

Se părea că nu au glas, într-o linişte profundă vorbeau prin semne

Unii, prin semne obscene, alţii prin îmbrăţişări

Fiecare avea câte o pancartă atârnată de gât

Pe care era scris acelaşi epitaf: „nu tăiaţi copacii, vrem pietre!

Potopul va trece, apocalipsa, la fel; pietrele rămân,

Copacii vor muri în picioare,… Continuare

Adăugat de Vasilica Ilie la Noiembrie 17, 2010 la 10:37am — 3 Comentarii

Visul unei nopţi de toamnă

Mi-e visul temelie – umbră-n mine
Şi frică mi-e să mă trezesc în zori;
Azvârle toamna fumuri pe coline,
De coama vremii aninând culori.

Mi-e visul trecătoare peste pod
Zidit la ceas când luna cade-n noi;
Şi-n clipe-nrourate prinse nod,
Cuminţi, iubiri vom împărţi în doi.

Mi-e visul stol de păsări fără nume,
Silabe dintr-un cânt ce nu mai este,
Alung departe noaptea coaptă-n brume,
Rescriu pe ceruri albe, fir-poveste...

Adăugat de Vasilica Ilie la Noiembrie 11, 2010 la 5:05pm — 5 Comentarii

Scrisoare către toamnă

Aş vrea să-ţi scriu o scrisoare, dragă toamnă

Dar cuvintele nu mai înfloresc în mâinile mele…

Cerneala a îngheţat de mult în stilou parcă,

Gândurile-mi zboară descălţate de întrebări

Şi în inimă îmi ninge cu frunze îngălbenite…

Te aşteptam ca altădată, bogată…

Continuare

Adăugat de Vasilica Ilie la Noiembrie 3, 2010 la 3:00pm — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor