Agafia Dragan's Blog (186)

Maria Nebuna(partea I)

     Dă, mă, un leu! Care dă, mă, un leu?

     Pată pe retina oraşului, trecea printre oameni cu hainele ei ponosite,  ca nişte aripi de păsări cenuşii. Fie iarnă fie vară, Maria părea că nu iese din ele. Faţă de alţi cerşetori care îşi găseau un loc anume unde se plantau să cerşească, ea nu, ea bântuia străzile repetând mereu, într-un fel absent: “Dă, mă, un leu! Care dă, mă ,un leu? Te-ai făcut al dracului.”

     Avea felul ei, să zicem, de a mulţumi când se mai oprea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Iunie 11, 2018 la 2:09pm — Nu sunt comentarii

S-au înalțat castanii în floare

 

 

de astăzi,

mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,

încât o  aud cum se rostogolește,

închisă într-o sfera albastră.

acum, pot despica jumătatea mea de cer

să ajung la mine,

fără să simt în ce parte se înclină balanța.

pot semăna  vântul cu flori de miozotis

să nu-mi fure urmele

 

de astăzi,

mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,

încât captivă în trupul meu, învață să…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 9, 2018 la 11:30am — 1 Comentariu

Rădăcina care ne leagă

 

 

ai intrat cu amiezile

și toamnele,

căutai un loc să le ascunzi,

ca și cum ți-ar fi fost frică

să nu le tulbur sensurile,

cu un cuvânt rostit sau doar răsărit

în nopțile, când le puteam ușor distinge

în lăcomia brațelor și ochilor.

eram pământul, în care

îți semănai eternitatea

fără să văd

cenușa arcuită sub tâmplă.

 

purtai cu tine cheia

iubirilor…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Mai 9, 2018 la 11:29am — Nu sunt comentarii

Neverback

Încă o toamnă

se cerne prin ploi de castani:

îngenuncheată într-un gând

geruiesc cuvintele

pentru ziua fără mâine

când am să-mi fac cuib

în coarnele cerului.

neverback,

neverback

ţipă“goarna veşniciei”.

Tagore râde într-o haltă

sau poate într-o rană,

închipuie cercuri cu…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 27, 2018 la 12:41pm — 2 Comentarii

Într-un vis  verde

stau la apus de nopţi

sau poate la răsăritul din mine

uitat cândva în crâng

la o răspântie de drumuri

unde doar vestejiri se adună

vis de verde

în ochiul închis

al fântânilor păsări

câte aşteptări au murit în pădurea tristă

decolorate în fumul alb

din iarba strivită de tăcere

îndoieli renunţări iluzii

la sânul cocorilor răniţi de timp

copacii sunt păsări cu pieptul zdrobit

ce ireal se zbat ameţiţi

de uimirea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 27, 2018 la 12:40pm — Nu sunt comentarii

Șah-mat

 

suntem doar noi,

fiecare cu singurătatea lui.

Pasărea din inima nopții

clatină tăcerea împietrită-n aer.

Îmi faci semn s-o las,

să-și potolească setea.

Drumul ce-i  stă înainte pare fără sfârșit

deși mai este atât de puțin.

Ne-am asumat orice risc când am pornit

până și pustiul…

se izbește

de zidurile…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 27, 2018 la 12:18pm — Nu sunt comentarii

Te-aș întreba

 

 

Te-aș întreba despre-o  toamnă

când roua unui vis de dor ne-a fost povară,

dar… a început să ningă

și-n sufletul în care culori au apus,

se sting orizonturi.

 

Te-aș întreba despre o vreme

când iarna ne era senină sărbătoare,

dar… a început să ningă

și corbii  se aștern veșmânt amar

peste zări.

 

Te-aș întreba de-o primăvară

când mii de clipe risipeam nepăsători,

dar… a…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 26, 2018 la 2:58pm — 2 Comentarii

Rădăcina care ne leagă

 

 

ai intrat cu amiezile

și toamnele

căutai un loc să le ascunzi

ca și cum ți-ar fi fost frică

să nu le tulbur sensurile

cu un cuvânt rostit sau doar răsărit

în nopțile când le puteam ușor distinge

în lăcomia brațelor și ochilor

eram pământul în care

îți semanai eternitatea

fără să văd

cenușa arcuită sub tâmplă

 

purtai cu tine cheia

iubirilor rătăcite

să-ți  rezemi…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 26, 2018 la 2:56pm — Nu sunt comentarii

Vis

 

 

 

Se făcea că eram aripă

de apă și frunze

căzute din ochii mamei

într-un pământ frământat de dorinți

nu-mi aduceam aminte

să fi fost pasăre vreodată

doar mirosul de țărână

sfărâma carapacea

în aerul încărcat de iluzii

 

se făcea că eram pasăre

între două ceruri

necunoscuta

care îmi împrumutase chipul

se…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 31, 2018 la 1:40pm — 2 Comentarii

Vietatea

 

Care dă mă un leu

pată pe retina oraşului

îţi amorţeşti viaţa pe trotuare

eliberate de aşteptări

nu înrădăcinezi nimic

doar devorezi delăsarea

pulbere  tăbăcită

sub talpa lipsită de zare

calcinată din gunoaie

niciodată nu  vei înflori

din tine ce va…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 31, 2018 la 1:39pm — Nu sunt comentarii

Te caut, Doamne !

sunt nopți în care răscolesc insomnia

și inima Ta cu neliniști,

cu fuga mea

până când  explodează

și simt întunericul

cum își înfige colții în humă.

numai la marginea somnului,

câștigi contur

când nu mai aștept nimic,

decât să mă eliberez

pentru o altă dimineață

în care să mă reinventez cu Tine,

fără să adun urme,

fără să rătăcesc prin închipuiri,

și atunci numai atunci…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 31, 2018 la 1:37pm — 1 Comentariu

Podul

 

 

Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi  când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un      motiv bine conturat. Pădurea  respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse  fărâma…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Martie 31, 2018 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Arată-mi drumul, iubite

Tot mai departe rătăceşti,

tot mai aprope tăcerea cade…

a existenţei mele răscolire.

Un gând nerostit se sparge,

eres în unda de cleştar.

Voit a fost că tu să fii

o ultimă dezlegare

când spinii germinează

pe tălpile căutărilor.

Pygmalion, imi zămislesc…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Decembrie 27, 2015 la 12:32pm — 1 Comentariu

Verdele nu mai respiră pe tâmple

 

 

 

“E o durere de cântec”

i-ascult tresărirea…

verdele nu-i mai respiră pe tâmple.

În sufletul aplecat spre aduceri aminte,

atatea clipe absente de mine

răsar din aromă de primăveri uitate

 

Drumul

îşi…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Decembrie 27, 2015 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Ceva mai mult decât nimic

 

Când tăcerea se sparge în timpane

aud şoapte sub pleoapa pământului

şi  stau la taifas (pe braţe de cruci) cu

atâtea nume purtate de uitări

încerc să vă adun din ele

mă găsesc doar pe mine

sau poate eu sunt voi

ceva mai mult decât nimic

şi atunci încep să mă…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Decembrie 26, 2015 la 6:15pm — Nu sunt comentarii

Dincolo de ploi

 

Suntem bătrâni, iubirea mea senină,

Prinşi într-o horă ciuleandră nebună,

Cântec amar  în fir de mătrăgună

Ielele râd pe gene de lumină.

 

Răsar din umbră chemări uitate,

Tristeţi poleite-n pală bucurie

Când vara de noi e tot mai pustie

Şi zilele curg de dor aromate.

 

Suntem bătrâni, iubirea mea târzie,

Sub scoarţa asta de toamnă arată,

E încă viaţă de vis privegheată,

Până…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Decembrie 26, 2015 la 6:13pm — Nu sunt comentarii

Iubito mi-e frig

 

 

Iubito mi-e frig

hiene îmi umblă de ieri

prin piept şi prin tâmple

din clipe fecunde musteşte

robia tăcerii

alungă-mi pustiul

acum de mai poţi

de nu toarnă-mi pelin

să-l beau pentru toţi

aşterne-mi un pat mai alb ca uitarea…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Decembrie 26, 2015 la 6:11pm — Nu sunt comentarii

În răgazul dintre două gânduri

 

Mă priveşti

cu zâmbetul prins între două cuvinte(ganduri)

dincolo de el sunt eu

cuibărită-n freamătul simţirii

pe ţărmul cocorilor răniţi de timp

e atât de îngust hotarul

dintre răsărit şi apus

dintre leagăn şi bocet

ţi-aud neputinţa…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Iunie 21, 2015 la 1:32pm — 2 Comentarii

Sau poate nimc

 

 Simţirea mea eu o împart cu Nimeni

Nimeni cu Nimeni,vorbesc tăcerile toate

în liniştea dintre două gânduri

corbii bat clopotele

se aud păianjenii cum ţes

plasă uitării

încerc să trec dincolo de cortină

istovită de oboseala ploilor

aripi frânte-n îmbrăţişarea pământului

auzi cum strigă bezna

nu de moarte mi-e frică

ci de durerea trupului

când cerul se desprinde

din el

oare…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Iunie 21, 2015 la 1:10pm — Nu sunt comentarii

Înaintez sau stau…

 

înaintez sau stau

între două necuprinsuri

cu neputinţa de a mă contura

alunec înafară

într-un cineva

care rămâne mereu altcineva

pentru ce neliniştea sfâşâie sclipirea de a fi

înafara inimii e absenţa

neauzitul strigăt al mineralei tăceri

deconcertantă eternă transformare

cândva peste mine vor cădea norii

întunericul altui început

şi pasărea albă, pasărea pasăre suflet

oare o să…

Continuare

Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 17, 2015 la 2:27pm — 1 Comentariu

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor