poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Adăugat de Agafia Dragan la Septembrie 20, 2018 la 11:56am — Nu sunt comentarii
Lungă și rea, dimineața veghează
trei lumânări sufocate de astepare,
miroase a toamnă coaptă și
cafea amară
și strugurii au putrezit pe masă,
dar… ochii, ochii tăi
s-au luminat a noapte,
am să te închid într-o ciob de lumină,
să nu mai aud corbii…
în trupul tău,
bat clopote.
Oprește, mamă, morții !
i-auzi? prind rădăcini
sau… e doar vântul,
destramă urmele ce…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Septembrie 20, 2018 la 11:54am — Nu sunt comentarii
Adăugat de Agafia Dragan la Septembrie 20, 2018 la 11:30am — Nu sunt comentarii
Dă, mă, un leu! Care dă, mă, un leu?
Pată pe retina oraşului, trecea printre oameni cu hainele ei ponosite, ca nişte aripi de păsări cenuşii. Fie iarnă fie vară, Maria părea că nu iese din ele. Faţă de alţi cerşetori care îşi găseau un loc anume unde se plantau să cerşească, ea nu, ea bântuia străzile repetând mereu, într-un fel absent: “Dă, mă, un leu! Care dă, mă ,un leu? Te-ai făcut al dracului.”
Avea felul ei, să zicem, de a mulţumi când se mai oprea…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Iunie 11, 2018 la 2:09pm — Nu sunt comentarii
de astăzi,
mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,
încât o aud cum se rostogolește,
închisă într-o sfera albastră.
acum, pot despica jumătatea mea de cer
să ajung la mine,
fără să simt în ce parte se înclină balanța.
pot semăna vântul cu flori de miozotis
să nu-mi fure urmele
de astăzi,
mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,
încât captivă în trupul meu, învață să…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Mai 9, 2018 la 11:30am — 1 Comentariu
ai intrat cu amiezile
și toamnele,
căutai un loc să le ascunzi,
ca și cum ți-ar fi fost frică
să nu le tulbur sensurile,
cu un cuvânt rostit sau doar răsărit
în nopțile, când le puteam ușor distinge
în lăcomia brațelor și ochilor.
eram pământul, în care
îți semănai eternitatea
fără să văd
cenușa arcuită sub tâmplă.
purtai cu tine cheia
iubirilor…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Mai 9, 2018 la 11:29am — Nu sunt comentarii
Încă o toamnă
se cerne prin ploi de castani:
îngenuncheată într-un gând
geruiesc cuvintele
pentru ziua fără mâine
când am să-mi fac cuib
în coarnele cerului.
neverback,
neverback
ţipă“goarna veşniciei”.
Tagore râde într-o haltă
sau poate într-o rană,
închipuie cercuri cu…
Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 27, 2018 la 12:41pm — 2 Comentarii
stau la apus de nopţi
sau poate la răsăritul din mine
uitat cândva în crâng
la o răspântie de drumuri
unde doar vestejiri se adună
vis de verde
în ochiul închis
al fântânilor păsări
câte aşteptări au murit în pădurea tristă
decolorate în fumul alb
din iarba strivită de tăcere
îndoieli renunţări iluzii
la sânul cocorilor răniţi de timp
copacii sunt păsări cu pieptul zdrobit
ce ireal se zbat ameţiţi
de uimirea…
Adăugat de Agafia Dragan la Aprilie 27, 2018 la 12:40pm — Nu sunt comentarii
suntem doar noi,
fiecare cu singurătatea lui.
Pasărea din inima nopții
clatină tăcerea împietrită-n aer.
Îmi faci semn s-o las,
să-și potolească setea.
Drumul ce-i stă înainte pare fără sfârșit
deși mai este atât de puțin.
Ne-am asumat orice risc când am pornit
până și pustiul…
se izbește
de zidurile…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Aprilie 27, 2018 la 12:18pm — Nu sunt comentarii
Te-aș întreba despre-o toamnă
când roua unui vis de dor ne-a fost povară,
dar… a început să ningă
și-n sufletul în care culori au apus,
se sting orizonturi.
Te-aș întreba despre o vreme
când iarna ne era senină sărbătoare,
dar… a început să ningă
și corbii se aștern veșmânt amar
peste zări.
Te-aș întreba de-o primăvară
când mii de clipe risipeam nepăsători,
dar… a…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Aprilie 26, 2018 la 2:58pm — 2 Comentarii
ai intrat cu amiezile
și toamnele
căutai un loc să le ascunzi
ca și cum ți-ar fi fost frică
să nu le tulbur sensurile
cu un cuvânt rostit sau doar răsărit
în nopțile când le puteam ușor distinge
în lăcomia brațelor și ochilor
eram pământul în care
îți semanai eternitatea
fără să văd
cenușa arcuită sub tâmplă
purtai cu tine cheia
iubirilor rătăcite
să-ți rezemi…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Aprilie 26, 2018 la 2:56pm — Nu sunt comentarii
Se făcea că eram aripă
de apă și frunze
căzute din ochii mamei
într-un pământ frământat de dorinți
nu-mi aduceam aminte
să fi fost pasăre vreodată
doar mirosul de țărână
sfărâma carapacea
în aerul încărcat de iluzii
se făcea că eram pasăre
între două ceruri
necunoscuta
care îmi împrumutase chipul
se…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Martie 31, 2018 la 1:40pm — 2 Comentarii
Care dă mă un leu
pată pe retina oraşului
îţi amorţeşti viaţa pe trotuare
eliberate de aşteptări
nu înrădăcinezi nimic
doar devorezi delăsarea
pulbere tăbăcită
sub talpa lipsită de zare
calcinată din gunoaie
niciodată nu vei înflori
din tine ce va…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Martie 31, 2018 la 1:39pm — Nu sunt comentarii
sunt nopți în care răscolesc insomnia
și inima Ta cu neliniști,
cu fuga mea
până când explodează
și simt întunericul
cum își înfige colții în humă.
numai la marginea somnului,
câștigi contur
când nu mai aștept nimic,
decât să mă eliberez
pentru o altă dimineață
în care să mă reinventez cu Tine,
fără să adun urme,
fără să rătăcesc prin închipuiri,
și atunci numai atunci…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Martie 31, 2018 la 1:37pm — 1 Comentariu
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Martie 31, 2018 la 1:30pm — Nu sunt comentarii
Tot mai departe rătăceşti,
tot mai aprope tăcerea cade…
a existenţei mele răscolire.
Un gând nerostit se sparge,
eres în unda de cleştar.
Voit a fost că tu să fii
o ultimă dezlegare
când spinii germinează
pe tălpile căutărilor.
Pygmalion, imi zămislesc…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Decembrie 27, 2015 la 12:32pm — Nu sunt comentarii
“E o durere de cântec”
i-ascult tresărirea…
verdele nu-i mai respiră pe tâmple.
În sufletul aplecat spre aduceri aminte,
atatea clipe absente de mine
răsar din aromă de primăveri uitate
Drumul
îşi…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Decembrie 27, 2015 la 12:30pm — Nu sunt comentarii
Când tăcerea se sparge în timpane
aud şoapte sub pleoapa pământului
şi stau la taifas (pe braţe de cruci) cu
atâtea nume purtate de uitări
încerc să vă adun din ele
mă găsesc doar pe mine
sau poate eu sunt voi
ceva mai mult decât nimic
şi atunci încep să mă…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Decembrie 26, 2015 la 6:15pm — Nu sunt comentarii
Suntem bătrâni, iubirea mea senină,
Prinşi într-o horă ciuleandră nebună,
Cântec amar în fir de mătrăgună
Ielele râd pe gene de lumină.
Răsar din umbră chemări uitate,
Tristeţi poleite-n pală bucurie
Când vara de noi e tot mai pustie
Şi zilele curg de dor aromate.
Suntem bătrâni, iubirea mea târzie,
Sub scoarţa asta de toamnă arată,
E încă viaţă de vis privegheată,
Până…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Decembrie 26, 2015 la 6:13pm — Nu sunt comentarii
Iubito mi-e frig
hiene îmi umblă de ieri
prin piept şi prin tâmple
din clipe fecunde musteşte
robia tăcerii
alungă-mi pustiul
acum de mai poţi
de nu toarnă-mi pelin
să-l beau pentru toţi
aşterne-mi un pat mai alb ca uitarea…
ContinuareAdăugat de Agafia Dragan la Decembrie 26, 2015 la 6:11pm — Nu sunt comentarii
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor