Ana-Maria Udrea's Blog (6)

pasiuni neîmpărtăşite

Iubirea nu poate duce decât la singurătate, la alienarea de sine, de lume şi chiar de celălalt. Începi să trăieşti ceva ce nu există pe măsură ce te afunzi în legăminte, în pasiunea ei orbitoare, distrugătoare şi înlănţuitoare.

 

Aş vrea să-mi scot inima din piept. Să nu mai simt nimic şi să-mi duc existenţa monoton, liniar şi lipsită de pasiuni neîmpărtăşite.

Adăugat de Ana-Maria Udrea la Iulie 3, 2011 la 8:16pm — Nu sunt comentarii

Sufletul meu doarme treaz

 

 

 

Sufletul meu doarme treaz,

Ochiul meu inchs priveste lumea,

Inima mea deschisa vrea s-o cuprinda,

Buzele mele vorbesc tacand,

Urechile-mi surde aud glasul pamantului ce ma cheama...

Ma striga dureros...

Ma striga lin...

Ma framanta...Ma hipnotizeaza.



Trupul meu inert vrea sa fuga,

Dar picioarele ma parasesc;

Bratele mele se lungesc si cuprind pamantul.

Parul imi apasa capul, iar

Creierul…

Continuare

Adăugat de Ana-Maria Udrea la Iunie 20, 2011 la 8:44pm — Nu sunt comentarii

Gol

As vrea un trup cald langa mine

Care sa-mi dea speranta zilei de maine

Si-o pereche de buze care in sarutarea lor sa-mi mangaie trupul

Iar ochii sa-mi innece in privirea lor intregul,

Nespusul si arzatorul gol din sufletul meu.

Adăugat de Ana-Maria Udrea la Iunie 15, 2011 la 10:30pm — Nu sunt comentarii

dacă sărutul tău m-ar ucide

Iubitul meu,

Dacă sărutul tău m-ar ucide

Şi privirea ta m-ar învia,

Aş prefera să mor neîncetat sub greutatea buzelor tale,

Pentru a putea învia în ochii tăi.

Adăugat de Ana-Maria Udrea la Iunie 13, 2011 la 12:30am — 1 Comentariu

nebunia iubirii

O iubire adevărată nu cunoaşte măsură. Ai fi în stare să-ţi dai viaţa pentru o oră să mai fii cu el. Să te scalzi în săruturile, mângâierile şi privirea lui... Mă simt atât de fragilă în braţele lui şi totuşi atât de puternică încât aş putea cucerii lumea de la un capăt la altul. Mă simt cea mai frumoasă când mă priveşte cu nesaţ şi mă sărută flămând de trupul meu.

 

O iubire veritabilă duce la nebunie. Eşti ca nu nebun ce nu mai are conştiinţa de sine şi crede precum Sancho că…

Continuare

Adăugat de Ana-Maria Udrea la Iunie 13, 2011 la 12:22am — Nu sunt comentarii

elan înnfrânt

Iubirea noastră pare un licar în bezna unei nopţi geroase…

Nu schimbă lumea în care trăim, dar ne dă puterea de a merge înainte atâta timp cât acel licar e aprins, e viu. În momentul în care iubirea nu mai există în adancul nostru, atunci am murit noi pentru noi înşine. Iar astfel, încetăm să mai existam şi pentru ceilalţi.

 

Tânjim întreaga noastră viaţă după apropierea de celălalt şi când găsim iubirea nu ştim să ne bucurăm de ea.

Adăugat de Ana-Maria Udrea la Iunie 11, 2011 la 12:39pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor