Magdalena Chirilov's Blog (52)

Șoriceii și pisica

Într-o casă de boieri,

se mutaseră de ieri,

numai cu o traistă mică,

Șoricel și Șoricică

 

plecaseră la plimbare,

văzînd doar din întîmplare

jos în zidul boieresc,

ceva foarte nefiresc

 

o intrare foarte mică,

nu mai mult de-o găurică

camuflată cu verdeață,

nici nu se vedea din față

 

-ia te uită Șoricică,

la intrarea asta mică

ascunsă printre urzici,

-haide să…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Martie 16, 2015 la 12:02am — Nu sunt comentarii

Litera și foaia

Într-o librărie,

la periferie,

dintr-o carte pe un raft,

veche și plină de praf,

o literă zurbagie,

plecă în călătorie,

 

în cădere, rătăcise,

pe-un caiet cu foi nescrise,

aoleu, ditamai coala!

mă apucă amețeala,

fato! nu vezi că ești goală?

te alegi cu vreo răceală,

 

și-apoi, cum stai dezbrăcată,

să te vadă lumea toată,

lasă-te ca orice coală,

scrisă,.. plină cu…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Martie 15, 2015 la 11:57pm — Nu sunt comentarii

Raza si copila

 

 

Printre norii încruntați

și de ploaie încărcați,

se iți o rază mică,

sclipind ca un ciob de sticlă,

curioasă și zvîrlugă,

gata să o ia la fugă,

sătulă de nori ursuzi,

cu mustăți ude, zăluzi,

ce tot timpul moțăiau,

cei bătrîni chiar sforăiau,

îmbulzindu-se  mahmuri,

peste dealuri și păduri

 

curajoasă și isteață,

precum unui fir de ață,

raza mică se întinse,

și cu…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Noiembrie 29, 2013 la 2:13pm — Nu sunt comentarii

Cugetari și coșmaruri

Un zîmbet de copil

primit la deșteptare,

sau ultimul suspin,

a celui drag ce moare,

în lumea mea ascunsă,

de mine nepătrunsă,

mă caut cu mirare

mereu cu o întrebare,

bătînd în van la poarta

care mi-a dat-o soarta.

Nu văd nici o lumină

de dincolo să vină,

nu am nici o putere,

zăvoarele sunt grele,

prin colțuri se strecoară

precum fire de ceară,

hidoase și mișele,

umbrele vieții mele,

ce mă pîndesc din… Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Mai 1, 2013 la 11:38pm — 1 Comentariu

O vizită în Romania - urmare

Am luat-o ca bezmeticii pe străzi vorbind cît mai puțin. Soțul meu m-a avertizat doar că acolo el nu se culcă. Nici mie nu-mi ardea de patul acela, de baia jegoasă sau de bucătăria îmbîcsită dar la o oră atît de tîrzie nu aveam alte șanse. Conștienți că va trebui totuși să ne întoarcem am luat-o încet înapoi trecînd pe lîngă vreo șapte dulăi care dormeau în mijlocul drumului. După o cercetare mai adîncă a felului lor de viață am ajuns mai tîrziu la concluzia că acești cîini, indiferent în ce…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Februarie 26, 2013 la 12:41pm — Nu sunt comentarii

O vizită în Romania

Într-o prea călduroasă zi in Julie, după multe suferințe, scumpa noastră mamă a plecat în veșnicie lăsîndu-ne cu inimile pline de tristețe și durere.

Trei săptămîni mai tărziu m-am întors acasă. Nu eram încă în stare să realizez și să accept plecarea ei, totul în jurul meu mi se părea ireal, viața mergea mai departe iar eu nu reușeam să ies din cimitirul în care o lăsasem singură. După multe ezitări și ascultînd sfaturile celor din jurul meu m-am hotărît să încerc să ies din starea în…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Februarie 25, 2013 la 10:14pm — Nu sunt comentarii

O vizită în Romania

Într-o prea călduroasă zi in Julie, după multe suferințe, scumpa noastră mamă a plecat în veșnicie lăsîndu-ne cu inimile pline de tristețe și durere.

Trei săptămîni mai tărziu m-am întors acasă. Nu eram încă în stare să realizez și să accept plecarea ei, totul în jurul meu mi se părea ireal, viața mergea mai departe iar eu nu reușeam să ies din cimitirul în care o lăsasem singură. După multe ezitări și ascultînd sfaturile celor din jurul meu m-am hotărît să încerc să ies din starea în…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Februarie 25, 2013 la 10:13pm — Nu sunt comentarii

Pe cărare

Prin țărîna cenușie,

un  gîndac cu pălărie

dă de-a dura o biluță

răsturnînd o furnicuță

         care,

mică, zveltă dar vînjoasă

căra o omidă grasă

pentru ea dublă de mare

printre frunze pe cărare,

       în spinare.

 

Cu năduf și ofensată,

pierzînd și omida lată,

spune cu un glas răstit

spre gîndacul buimăcit,

cred că ai înnebunit!

tu împingi o murdărie

și mai porți…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Februarie 25, 2013 la 8:33pm — Nu sunt comentarii

Vecinele

În cămara ei îngustă,

picotește o lăcustă

ce visează pofticioasă,

la vecina ei cea grasă,

o omidă  îngîmfată,

care e atît de lată

că nu  încape nici pe-o frunză,

toată e numai osînză,

dar cînd iese la plimbare

face pe cucoana mare

și atît se sclifosește,

în oglindă se gătește,

părul fin și-l înfoiește,

și pășind simandicoasă

se face că nici nu-i pasă,

de lăcusta străvezie

din…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Februarie 25, 2013 la 8:28pm — Nu sunt comentarii

Vîntul și copilul

Frunzulițe zgribulite,

pe la colțuri ruginite

și pe margini aurite,

se desprind de pe crenguțe,

lăsînd franjuri în rochițe,

îngînînd gingaș un vals,

ce le șoptea vîntul fals,

pentru ultimul lor dans.

 

și rotindu-se uimite

printre ramuri văduvite,

plutesc lin, înfiorate,

mai pe față, mai pe spate,

foșnăind acorduri, sute

după niște note mute,

neștiind că acest avînt,

le va duce în…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Februarie 25, 2013 la 8:04pm — Nu sunt comentarii

Întrebare

N-am aflat din nici o carte, ce se-ntîmplă după moarte, cei mai mulți doar dau din umeri, se încurcă-n presupuneri, și ce-am face dacă-am știi, am mai vrea să mai fim vii? ne-am mai zbate mai departe știind că în altă parte, cum nu scrie-n nici o carte, spiritul se pregătește, cu alt spirit se unește, lipind iar veriga ruptă, începînd o nouă luptă, care pentru fiecare este-o nouă încercare? și ce-am face dacă-am știi că astfel vom fi iar vii, reîntorși din nou la viață, dar numai cu altă…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Februarie 25, 2013 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

Poveste de toamnă

Vrăbiuțe zgribulite și de foame amețite, ghemotoace șifonate cu puf cenușiu pe spate, balansînd periculos pe crenguțe sus și-n jos, stau pe plopul ce se-ndoaie biciuit de vînt și ploaie la fereastră o copilă, mai că le plîngea de milă, îngînînd încet, peltică, cled că mie mi-al fi flică să nu cad de pe clenguță, să mă plindă jos o mîță, ce așteaptă-nfometată, să mă pape toată! toată! la așa o viziune mînuțe la ochi ea pune, cătînd printre degețele la cîrdul de păsărele, ce sporovăiau de zor…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Februarie 25, 2013 la 5:50pm — 1 Comentariu

Haina de dar (capitolul 16)

În ziua cînd a plecat a venit să mă vadă. Pentru ultima oară am stat unul lîngă altul fără să ne spunem prea multe. Era însărcinată și vedeam că-i este greu. Nu eram în stare să-i spun ce simțeam, aș fi dat orice să rămînă la mine, aș fi dat orice să știu ce gîndește dar ca de obicei era tăcută și gînditoare. La fel ca în trecut, ea era cea care lua hotărîrile, eram din nou ca atunci cînd împreună petreceam zilele orientîndu-mă numai după cerințele ei. Tîrziu mi-am dat seama că ea căuta un…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Iunie 10, 2012 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Nunta din padure

Nunta din pădure

sub tufisuri pe cărare,

se făcuse zarvă mare,

pe sub florile uimite,

printre frunze ofilite,

două rîme lipicioase

se ițeau simandicoase,

scoțînd capul din pămînt,

legănate ca de vînt.

Gîndaci și furnici severe

balansînd pe cap boccele,

șoșotind și fremătînd,

zbîrnîind și bîzîind,

se grăbeau care pe care

urcînd drumul pe cărare.

Sus pe deal în luminiș,

se duceau tîrîș, grăbiși,

cărînd vrednici saci cu…

Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Aprilie 23, 2012 la 3:01pm — Nu sunt comentarii

Haina de dar ( capitolul 15 )

În momentele acelea simțeam exact ce simțea ea, îmi intrase prin carne și prin oase ghemulețul plin de viață care nu vorbea mult și care totuși spunea atât de multe prin felul ei de a fi.

Bucuria ei intra prin mine și mă simțeam puternic, mă simțeam ca și cum eram de trei ori mai mare decât eram în realitate.

O duceam în spate peste tot, Tamaa avea o personalitate foarte puternică și era încăpățânată ca un elefant. Era în stare să stea ore întregi pe jos fără să încerce să meargă în… Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Octombrie 4, 2011 la 9:58pm — Nu sunt comentarii

Haina de dar ( capitolul 14 )

Încerc să fac o pauză, mă despart greu de jurnalul lui Andrei. Nici nu am simțit cum mi-au amorțit picioarele strînse sub mine, am fost atît de adîncită în descrierile lui încît am uitat de timp și de tot ce este în jurul meu.

Nu pot să cred ce am citit despre nemernicul de la ambasadă, dar sînt convinsă că există astfel de specii. Dar în afară de asta simt o neliniște în mine, o senzație de deja-vu care m-a însoțit tot timpul lecturii. Multe din descrierile lui Andrei mi se par atît de… Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Septembrie 21, 2011 la 7:24pm — 1 Comentariu

Despre Valea umbrelor

Valea umbrelor sună trist şi misterios în acelaşi timp dar este în realitate un loc al speranţelor, a iertării şi a uitării. Nu există dicţionar sau atlas sau vreo descriere despre acest loc, nici nu ştiu dacă denumirea este cunoscută, aşa i-am pus eu numele cînd am văzut-o prima dată.

Nu am fost acolo decît în vis, totuşi mi se pare de fiecare dată atît de reală, văd persoane care umblă gînditoare, au feţele senine, adîncite în meditaţie, poate vorbesc sau ascultă semne de la noi, poate… Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Mai 25, 2011 la 10:38pm — 1 Comentariu

Tata

Sînt zile cînd te simt atît de aproape de mine, atît de real, parcă-ţi aud glasul în spatele meu. Ştiu că nu este aşa dar nu-mi mai trebuie sticluţa cu apă să stropesc zidul şi să-ţi miros salopeta plină de var.

Timpul a trecut, am ajuns la vîrsta pe care ai avut-o tu cînd plecaseşi de la noi. Am aşteptat să te urmez, credeam că dacă suntem atît de asemănători voi pleca la aceiaşi vîrstă cum ai plecat tu, te voi regăsi în valea umbrelor, te-aş recunoaşte dintr-o mie. Ştiu că acolo nu mai… Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Mai 25, 2011 la 9:14pm — Nu sunt comentarii

" Aș vrea "

să dansez cu pași ușori,

sub o boltă de sticlă

într-o cameră rotundă.

Să alung rîzînd

demonii nocturni

ce lipiți de pereți

se învîrtesc,

ca într-o centrifugă.

Să dansez în mijlocul lor

cu brațele spre cer.

Să-mi crească sub picior flori,

petale de iluzii pierdute.

Si-atunci,

cupola se va deschide,

și un nor pufos

mă va trage spre cer.



Dar stelele reci mă ard,

sînt un strop dintr-un nor,

plutind… Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Februarie 1, 2011 la 9:19pm — Nu sunt comentarii

Ciudățeniile " Cuplului perfect "

De cîte ori ne ducem pe la vecinii noștri, Marianne îmi iese fericită înainte. O iau în brațe și ea se leagănă ca o ursoaică uriașă, în dreapta și în stînga, gemînd de dureri de dinți. Cocoşată de gîtul ei, mîngîi spatele rotund, intrînd ca sub o cupolă de transpirație și prăjeală. Încerc cît pot să o consolez și, pentru a nu știu cîta oară, îi spun să meargă la dentist. Mă uit în ochii ei albaştri, care întotdeauna se umezesc, iar fața ei bucălată se strîmbă de frică.

-La dentist?.., nici… Continuare

Adăugat de Magdalena Chirilov la Ianuarie 31, 2011 la 1:11pm — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor