Suntem vii, învăţăm să visăm distanţa aripei întinse În ruga inimii sau a mâniei Irodiadei tulburate. Cerem pe tipsie capul fiecărui Ioan sau ne mântuim, Iar piatra mormântului ne aşteaptă numele, Mereu acelaşi Sisif.

Din corduri pietrificate

am cioplit cruci ascuţite până la cer.

Din droburile de sare am cioplit chipuri

Cu frică de moarte şi de Dumnezeu.

Din veşmintele păpuşilor de cârpă

am tăiat fâşii de voinţă

Să oblojesc destine frânte.

Din creierele curate şi…

Din lumea noastră cea cu fundu-n sus

Îngerii fug în partea întunecată

Şi toate mor şi-alternative nu-s,

Pământu-i plat şi sfera e pătrată

Un cub de iad cu câte-un colţ de rai

Ghivecele cu flori de câmp pe mese

Nuntaşi chemaţi la nunţi fără alai

Într-un infern cu miri fără…

O seară de mai şi-o grădină

Şi noi doi aleşi la-ntâmplare

Eu domn şi bărbat şi tulpină

Tu doamnă, femeie şi floare

Zburdau în stomac mii de fluturi

Prin vara toridă spre toamnă

Eu, dulci călăuze săruturi

Tu floare şi femeie şi doamnă

O noapte apoi cât o…

E unu decembre,  salut România!

E ziua de noi consacrată, români,

Unirii celei mari, săvârşită la Alba,

Serbată de-atunci  de românii stăpâni.

Şi an după an memorată de-a pururi,

În inimi şi-n minţi, adevăr din străbuni,

E unu decembre, salut România,

Alarma porneşte, deşteptarea români!

E unu decembre,…

Gândul splendorii



Mintea-şi adună gândurile…

În visul dorinţei, pleoapa aşterne întuneric,

privirea flămândă caută imagini.



Fiorul păcatului coboară treptele scării valorilor morale.

Conştiinţa de sine întră în jocul spovedaniei –

înafară de tine, ai mai rămas tu, singur cu gândul splendorii.



Dar pleoapa se deschide,

lumina trădată…

Mi-am zidit mintea

În inima ei de sticlă

Iar mânia rece, ca piatră

Plictisit de toate,

din dorinţa de mai mult,

am muşcat din sânul de piatră

al unei statui

și mi-am rupt dinţii.



Carnea de marmură, părea netedă.

Apoi, m-am întors

la femei adevărate și moi,

molfăindu-le cu gingiile…

versuri de :Ovidiu Vasile Nyilas şi Corina Mihaela Roman



Înăbușesc un chiot în piept și neștiut

Îmi savurez fiorul în strigătul cel mut

Apoi prizez iubire cât polii să topească

versuri de: Ovidiu Vasile Nyilas şi Corina Mihaela Roman 



Tu ești întregul fără formă

Și pozitivul și pluralul,

Eu, doar greșala ta enormă

                               versuri de:Ovidiu Vasile Nyilas și Corina Mihaela Roman



În dar ți-ar da întreaga lume

De dragul tău să aibă parte

Îngeri și oameni cu…

                       versuri de: Ovidiu Vasile Nyilas și Corina Mihaela Roman



În acorduri fine umbre de solfegii

Arbori-şi apleacă crengile pe rând

În siaj de valuri ce durează medii

                    Versuri: Ovidiu Vasile Nyilas şi Corina Mihaela Roman



La fel ca-n fiecare seară

Mă lupt cu somnul care vine,

Cu visul unei nopţi de vară

E seară pe lac,

patinele scrâşnesc.

Gheaţa, le răspunde calm

cu răceala durităţii

Mi-am desfăcut aripile

Sunt șase, șase, șase

Se văd acuma țintele

Sunt doar copii și case

Aștept comanda să lansez

Un foc sau ajutoare

Și nici nu râd sau lăcrimez

Sunt ordinele clare

Sunt o formulă pe-un ecran

Și nu mă pot decide

Mi-au programat pentru un…

Duși cu pluta prin tranziții

Și pierduți în definiții

Zboară pe covor de iută

Camarilla revolută

Cu facturile restante

Părțile beligerante

Își reglează-n ponturi conturi

Decontează doar deconturi

Și plutind în derizoriu

Un stimat auditoriu

Cu statut de…

Mereu când mă întorc la Cluj acasă

Cobor ale Feleacului coline

Din cerul ca oglinda se revarsă

Orașul rupt parcă bucăți din mine

În dealul Clujului pe Cetățuie

Mergeam ades cu dorurile mele

Să degustăm arome de gutuie

Din gurile flămânde și rebele

Iar cerul ne părea atunci aproape

Mai întindeam o mână după stele

Și în înfiorarea de agape

Ningeau pe noi și…

Se tulbură ființa în fuga spre ispite

Precum Irodiada când teama o cuprinde

Și nu stăm să discernem tot binele din rău

Căci exilați oriunde, există Dumnezeu

Și cerem pe tipsie cu toții câte-un cap

Dovadă vie-a morții. eternul handicap

Dar fuga nu ne scapă mai tare ne expune

Și ne rugăm la ceruri să facă o minune

Primim mai bine lupta cu propriul nostru eu

Atâta cât putem duce e de la Dumnezeu

Cu-atâta rău în bine cât ne-am…

În toamna anului 2009, la sugestia unei colege, prozatoarea şi poeta Florentina Florescu, au început să frecventeze, nelipsit, societatea (şi cenaclul) „Constantin Brâncuşi”, doi poeţi clujeni: Ovidiu Vasile şi Alin Cucuruzan, a căror stranie originalitate consta (şi) în aceea că-i ascultau, ceremonioşi, pe creatorii şi concurenţii întru poezie, eseu, reportaj, teatru, uneori chiar note de călătorie, fără însă ca ei să se producă; şi nu era nici…