Roxana Sonea's Blog (21)

window pain



just breathe

Mâna îi tremură în timp ce o întinde după ceașca de ceai. Îi e frig sau poate e doar obosită, nu-și dă seama, privește fără o țintă anume prin fumul cafenelei și secvențe din noaptea precedentă îi trec prin fața ochilor. Locurile acestea, cafenelele, sunt ca niște aparate de fotografiat. Nu surprind cu adevărat întâmplări ci doar instantanee. Nu se întâmplă nimic într-o cafenea, întâlnești priviri fără cuvinte,…

Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Martie 16, 2012 la 2:43am — 2 Comentarii

despre arhangheli neglijenţi



stranger things have happened



Vă amintiţi click-ul perfect? Atât de natural încât nu necesită cuvinte pentru a fi explicat, nu necesită nici măcar reglări de pupilă. Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă. Un click crâncen ca un cârcel pe creier, un fel de bombă neuronală care distruge bariere. Cam aşa e când întâlneşti potenţialul perfect, setul de cromozomi perfecţi. Marius (să-i spunem aşa, că e la îndemână… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Decembrie 8, 2010 la 3:12am — 2 Comentarii

tell me the story

oamenii așteaptă scrisori pe care nu le citesc
le miros sperând ca între moleculele de cerneală
undeva
sa fie o singură moleculă a celui care le-a trimis

uneori funcționează

uneori dezamăgesc
joacă șotron de idei
fac coadă de tăceri sau tac la nesfârșit
sărbătoresc când cedează câte unul
în piață
când în poartă la gine
în vestiar
în subsol la anatomie
neîntrebat
iubesc

Adăugat de Roxana Sonea la Noiembrie 1, 2010 la 2:53pm — 3 Comentarii

un timp de iubit III (final)

A doua zi, am adunat suficient curaj ca să mă prezint la școală. Manfred nu venise, colegii mă priveau lung. Mai lung decât ieri? Nu știam, nu înțelegeam, și până la un punct, puțin îmi păsa. Nu mă gândeam decât la Manfred. În cancelarie am dat nas în nas cu Anna, care corecta ceva. M-a privit din nou cu acea privire inexpresivă, gravă, lucidă, cu iriși de teracotă. Aș fi vrut să o privesc la fel doar ca să se simtă și ea violată. N-am reușit din păcate. În ultimii doi ani, Anna exersase acea… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Iunie 26, 2010 la 3:00am — 2 Comentarii

un timp de iubit II

Jocul se încheie într-o noapte de noiembrie, când lecția de conversație în limba germană s-a prelungit de-a lungul dumbravei, de-a lungul potecii lungi care înconjoară orice e de înconjurat prin Sibiu, orice drum lăturalnic care nu ducea direct spre casa mea. În întunericul și umbra lăsată de zâmbetele noastre, între parările nereușite ale unui real care se încăpățâna să nu ne plece din cale, s-a oprit și mi-a luat mâna stângă în mâinile lui. Interiorul, până atunci ținut sub tăceri platonice,… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Iunie 21, 2010 la 5:30pm — 8 Comentarii

un timp de iubit

Plecam în excursii de o zi, închiriam un autobus și ieșeam în afara Sibiului, unde pe o colină organizam jocuri, făceam vânătoare de vreascuri și aprindeam un foc imens privind orașul. Nopțile se încheiau cu povești în jurul focului, cu râsete, cunoscutele povești de groază care deveniseră mai mult amuzante. Anna se apropiase mult de Manfred, ca și mine de altfel. Eram ambele suplinitoare astfel că ajunsesem să cunoaștem elevii foarte bine. Ca și mine, ajunsese în Sibiu aruncată de viață,… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Iunie 5, 2010 la 5:25am — 18 Comentarii

despre durere

N-am plâns de mult la un film. Până azi. Film realist, despre familie, m-am smiorcăit vreo 15 minute. Au folosit trucuri sensibilizatoare: personajul pricipal nu îşi îngăduie să plângă, deci privitorul plânge cu sughiţuri ca să compenseze. Sunt sensibiloasă şi obosită. Ieri am început practica la chirurgie. Am avut norocul de a fi luată în primire de o asistentă cu sentimente. Nu că n-ar avea… Asistentele, spre deosebire de medici, mai au sentimente umane, nu foarte ascuţite, dar există. Am… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Mai 25, 2010 la 2:34am — 9 Comentarii

un vag miros de pâine

Despre ce poate scrie omul mai cu drag și mai cu sârg decât despre dragoste. Primul meu amor s-a întâmplat să fie unul foarte urât. De fapt, mă exprim prost. Adică, eu proastă și el urât. S-a întâmplat cândva demult, când gândeam mult mai puține, nu că acum aș gândi mai multe, căci femeile nu-s complexe, ci doar complicate. Dar atunci mi-a picat cu tronc, într-o secundă, Miță. Pe Miță l-a nenorocit Domnu’ trimițându-l pe-o stradă plină de fete. Mai mici, mai mari, mai românce, mai unguroaice,… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Mai 15, 2010 la 10:23pm — 6 Comentarii

someone to watch over me II

text inspirat de o întâmplare adevărată -



- Puiule, adu-mi, te rog, săpunul.

El fuge repede, se împiedică stângaci de pragul ușii, trece prin holul casei până în baie.

- Mulțumesc.

Îl sărută pe frunte, iar el o privește mândru. Ia săpunul și îl trece de-a lungul spatelui copilului, apoi încearcă apa din oala de pe sobă cu un deget.

- Perfect. Dănuț, hai mai aproape…



***



Seducător, Dan ridică o… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Mai 5, 2010 la 12:39am — 8 Comentarii

someone to watch over me

Dacă o melodie ar putea fi redată în picturi sau în scris, sau dacă miresme s-ar strecura prin difuzoarele televizoarelor pentru a completa acțiunea, arta ar lua noi dimensiuni. E inutil să descrii disperarea unei frumuseți într-o noapte în care decorul e o piesa a lui Albinoni în sol minor. O noapte în care cheile se preling asupra partiturilor asemeni degetelor violoniștilor, ascultătorii se preling în scaunele sălilor și tăcerea de-a lungul pereților. E un sentiment inutil de explicat, așa… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Mai 1, 2010 la 11:00pm — 4 Comentarii

unhappily ever after II

Magda caută balconul de la care femeia scuturase covorul însă nicio clădire nu mai seamănă cu aceea. Unde-s cârligele de pe acoperișuri se întreabă, căci acestea dispăruseră la fel ca și mirosul.



Discuţia îi stăruie în minte tot drumul. La intrare în apartament îşi aruncă pantofii, poşeta, hainele şi din obişnuinţă se duce glonţ la birou. Concretul era acum, în camera dezolantă, în haosul care îi rămăsese în urma plecării lui Darius. Era ca o perdea a morţii de idei pe care când o… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Aprilie 25, 2010 la 12:32am — 2 Comentarii

unhappily ever after



să nu crezi nimic



Cunoştinţă îi făcuse Rachela, o funcţionară de la etajul doi care într-o pauză i-a mărturisit că e cel mai atrăgător bărbat pe care-l cunoscuse. Cunoştinţă e poate prea mult spus, deși o fotografie poate spune multe. De exemplu că n-are un sindrom Down, că n-a făcut box de performanță, că n-are un început de chelie şi că n-are dantură de britanic. Magda îşi netezeşte părul cu grijă în timp ce merge spre cafeneaua… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Aprilie 22, 2010 la 4:00pm — 2 Comentarii

să fii luat la bașcă



Adevărul e că societatea-i cam dădea de furcă. Dar cui îi e ușor în societatea de azi când stai în fața unui computer timp de zece ore pe zi. Lumea virtuală în care nu trebuie să te speli sau să arăți bine devine atractivă și rămâi acolo, avatar, chiar dacă în lumea respectivă nu se fac schimburi de fluide.



Bașcă Laurențiu Anton era un astfel de personaj, angajat, programator prevăzut cu toate detaliile tehnice specifice: calculat, introvertit, metodic, analist, acerb… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Aprilie 19, 2010 la 10:30pm — 19 Comentarii

Birtul din răscruce

La început îl priveau curioși însă cu timpul s-au obişnuit. Bătrânul era ca un mobilier de cârciumă: vechi, îmbibat cu miros de alge şi apă de mare, ședea mereu la aceeași masă, privind către țărm. Îl observau copiii care se așezau lângă el atunci când părinții povesteau despre ultima furtună sau despre ultimul vas întors în port. Oamenii se înjurau, se îmbrânceau iar în timpul iernii dispăreau, cu copiii lor cu tot. Nu vorbeau cu el și dacă i-ai fi întrebat niciunul n-ar fi putut să spună… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Aprilie 16, 2010 la 5:37pm — 8 Comentarii

am evadat un timp (II)



Jean-François mă întreabă de Artur crezând că-i un amant englez. Îmi vine să râd când o face căci n-am cuvinte să-i explic cum că, de fapt, Artur a fost un soi de primată care m-a lăsat însărcinată. Familiile noastre s-au dat peste cap să ne însoare, să ne mărite, ce-o fi fost, dar repede, înainte să vuiască satul şi să-i chinuie, să-i ponegrească ani la rândul cum se întâmplă în enclavele acestea degenerate în care ADN-ul se răsfrânge, se împarte, se-ntâlneşte, aşa că se prăbuşesc toţi… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Martie 31, 2010 la 1:26am — 2 Comentarii

am evadat un timp (I)

Am evadat un timp ca să-mi dau seama. Furoul franţuzoaicei, zbierătele, bătăile în pereţi, lălăitul de dimineaţă, băile, liniştea, bucătăria, mireasma de mort a frigiderului, canadianul. Jean-François. Prima sărmăluţă și râsul. A trecut anul ca şi tăcerea. Înveţi să te baţi cu toţi şi mai ales cu tine. Şi nu e nimic mai real decât o plecare cu sufletul dezbrăcat, la vedere, fără duplicitate sau joc de glezne. Aş vrea să spun că am crescut şi am aflat ce e iubirea, nu. N-am nicio idee. Am avut… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Martie 28, 2010 la 4:30pm — 5 Comentarii

in the pursuit of happiness (V - final)

Într-o jumătate de oră, din partea spitalului Psihiatrie II este trimisă o ambulanță. Din ea coboară doi asistenți de salvare și un medic. Luiza însă se liniștise. Cei trei împreună cu Ada intră în camera de cămin unde găsesc geamurile și pereții mâzgâliți cu partituri, note muzicale, instrumente și desene, la care Luiza lucra asiduu până în momentul în care ei au intrat. Medicul o privește sec și înainte ca ea să spună ceva îi administrează un sedativ. În treizeci de secunde Luiza alunecă de-a… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Martie 16, 2010 la 9:00pm — 4 Comentarii

in the pursuit of happiness (IV)

Ticuța se apleacă asupra lui Adam plimbându-și pletele peste fața lui. Acesta inspiră adânc și-o strânge mai aproape de-o parte și de alta a lui, începând să se unduiască în ritmul ei pe banca rece. Ticuța își plătea datoriile examenului de oase pe care-l trecuse cu brio iar el savura momentul din plin, cu pleoapele închise. Ticuța îl privește cum respiră sacadat. Nu e prima dată când se urcă în brațele cuiva pe o bancă în parc. De fiecare dată fețele lor o făceau să creadă că să fii femeie e… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Martie 15, 2010 la 5:00pm — 1 Comentariu

in the pursuit of happiness (III)

***



Undeva în decorul pestriț al camerei de cămin țiuie alternativ, în diferite intensități alarma. Marga doarme eșuată, e adaptată la sunet, îl integrează în vis și nu se trezește niciodată. Sandra plecase deja, fusese alarma de la ora 6. Ticuța mormăie ceva și se întoarce cu spatele într-un efort de a prelungi somnul. Luiza se ridică, privește în jur aștepând ca Sandra să se ridice, să plece la facultate, iar când n-o vede, își freacă ochii… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Martie 14, 2010 la 7:35am — Nu sunt comentarii

in the pursuit of happiness (II)

Luiza se uită după lungan bătând cu unghia în mozaic un ritm ușor, își spune că data viitoare o să-și ia ochelarii, să-l vadă. Lunganul întră la 204. Și-apoi liniște.



Click.



- Ci faci?

De la 209 apare Ada, din Suceava, colega de serie a Luizei, cu părul în trei direcții, cearcăne de-joi-după-amiaza și cu un lighean sub braț. Studenții suceveni și botoșăneni erau deosebiți pentru că în primul an vorbeau o altă limbă. Către anii trei și patru se adaptau locului, dar… Continuare

Adăugat de Roxana Sonea la Martie 12, 2010 la 8:30pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor