Blogul lui ZINCA MARIUS IULIAN -- Arhiva Aprilie 2014 (111)

Habar...

 

 

nu ai că nu o să uiţi în nicio viaţă, de

simbolul treptei ce mă aşteaptă după

acest 44 făcut

din toate semnele mute,

să fie egal cu 1.

Eu si Tu. Tu,

sufletul (re)întregit într-un Eu din

lutul modelat

să te afle

în reflexia luminii

din viaţa asta în 2 separat

de aşteptarea unui

tot.    

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:40pm — Nu sunt comentarii

Mi-...

 

 

am făcut curăţenie în camerele copilăriei. Timp

să am, să-mi aranjez adolescenţa sau ce e după

şi înainte de camera în care mă aşez să te aştept.

Da,

pe tine,

sufletul meu,

să plecăm în lumea de doi,

noi

amândoi.     

 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:39pm — Nu sunt comentarii

Mai...

 

 

cer două zile

sau doi timpi

sau orice

e legat de doi.

Tu şi eu

într-unul.   

 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:38pm — Nu sunt comentarii

Mintea...

 

 

era (deja) plecată la suflet. Trupul

să-l ard acum şi cenuşa să o trimit

în vânt, pe gând să mi-l ajungă

sau (pe el)

să mi-l aduc

în mine

dacă şi mai ales când

îl găsesc. Să fie un tot.

Minte, trup şi mai ales suflet.     

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:38pm — Nu sunt comentarii

Mă...

 

 

trezesc vorbind cu sufletul

chiar şi atunci când

nu dorm

şi vreau să cred că

el

se odihneşte.

Îl ţin în braţele

somnului meu.      

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:37pm — Nu sunt comentarii

Ştiam...

 

 

că mă citeşti încă dinainte de a mă scrie

şi

chiar

şi

atunci

când îmi spuneai

că o să pătrundă ochiul lumii,

eu tăceam (ştiam că e ediţie limitată). Tăceam  

cu acel gust dulce-amar că nu ştiai că lumea mea

eşti tu- sufletul.      

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:36pm — Nu sunt comentarii

Timpul...

 

 

părea că nu mai are timp şi a stat. A stat

din clipa în care cutia poştală, îmi ţinea

un aviz. Avizul în care erai tu, să merg  

la poştă şi să ridic coletul. Nici nu ştiu  

cum am ajuns şi te ţineam în braţe. Abia

când

am privit

limbile ceasului

că se mută, mi-am dat seama. Era o carte.

Dar o carte cu o frântură din tine-

sufletul meu în ea.

Aleargă acum timpul ştiind că eşti cu…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:36pm — Nu sunt comentarii

Somnul...

 

 

dormea pe mine în dimineaţa asta şi eu

nu puteam să mă mişc decât să beau

lacrimile obrajilor curse din ochi,

de sete

de soare,

de lumină, să-mi hrănesc lutul

şi să răsară floarea dorului,

să creasca. Poate sufletul plecat

în fâlfâiri de aripi, o va vedea

şi până-n iarna vieţii mele,

se va întoarce.     

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:35pm — Nu sunt comentarii

De...

 

 

aş putea să (-mi) fac curăţenie  

prin casa gândului, dar el fuge

şi eu nu pot să-l prind. Ţintuit

mă găsesc culcat

pe jos,

în mijlocul casei

şi

doar bătăile din piept aleargă

pe loc,

să mă anunţe că trebuie

să mă ridic, că o să vină cândva. Sufletul.     

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:34pm — Nu sunt comentarii

Faţă...

 

 

în faţă. Eu şi Tu. Ţi-ai luat cerul în ochi

şi-n pasul ce mai trebuia să-l fac,

să te prind de mână, n-am văzut golul

dintre noi. Era trecutul meu pătat. Am  

alunecat în el

şi

tu mi-ai întins o mână

cu (ne)iertarea ta. Lovit din toate părţile

de stâncile (ne)vieţii, mi-am zis că o să

mă odihnesc acum,

să-nvăţ alpinism  

şi (poate) în viaţa următoare,

o să pot

să urc…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:33pm — Nu sunt comentarii

De...

 

 

când sufletul a plecat, nu mi-am mai găsit

lumea. Am aflat-o pe ea- singurătatea

şi lumea ei. O alintam plimbându-mă  

cu ea. Nu-i arătam

că sunt mai singur

decât ea.

Eram fericit că o aveam

alături

şi

ştiam că e a mea.   

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:33pm — Nu sunt comentarii

Când...

 

 

mi-am aflat sufletul departe de mine, rotocoalele

de fum le-am întins pe cer să i se aştearnă covorul

de nori. Mirosul l-am închis în mine. Gândeam

să (mă) afum

înlăuntru,

să nu se strice când apare. Acum

mi-am scos lavanda

şi tămâia   

să o aprind

pe la colţurile casei. Poate  

nu vor venii moliile

să mă macine înainte de bătăile pieptului.     

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:32pm — Nu sunt comentarii

Năvodul...

 

 

 

dintre mare şi cer, m-a prins. În lupta mea

cu el, am scăpat. Doar că, sufletul

într-o parte

şi

mintea în cealaltă.

S-au vorbit să-noate până la ţărm,

să se întregeasca. De atunci,

tot înoată.     

 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:31pm — Nu sunt comentarii

Nu...

 

 

(mă) aşteptam la suflet să-l aflu

cantonat în timp, departe şi să-şi  

verse lacrimile unui absurd creat

de trecătorul “niciodată” al minţii

ce sta la poartă

şi nu ştie să lupte,

să rupă lanţul ce-i (dez)leagă.

Strig şi mă strig.     

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:31pm — Nu sunt comentarii

Rugăminte...

 

 

sau provocare să fie, nu ştiu nici eu, dar

te rog să-mi aduni cioburile din inimă

rămase pe străzile întortocheate ale minţii,

să le lipeşti

într-un întreg,

ca pe un bibelou

să-l aşezi în biblioteca ta

şi

(din când în când)

să-l ştergi de praf.

Sufletul.     

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

Sunt...

 

 

mintea unui copil necopt, ascunsă-ntr-un rest

de lut, un ciot neterminat de modelat. Ai lăsat

în mine doar dorul şi ai plecat. Acum alerg,

te caut

mai departe

de capriciile răsfaţului nealintat  

să mă umplu cu tine.

Să termin.

Să am (şi) suflet.

Să fiu eu.    

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:29pm — Nu sunt comentarii

Ne...

 

 

simţeam fără să (ne) vedem locul

în care întrebam cum va fi când

vom realiza

că n-am plecat

niciodată de acolo.

Sufletul şi mintea. Doar priveam

cerul cu alţi ochi. Unul

într-o parte, sus- albastru.

Celălalt, jos- roşu.     

 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:29pm — Nu sunt comentarii

Uitasem...

 

 

ziua de naştere a sufletului meu, deşi

îmi gravasem sub piele clipa

să nu o uit,

să fiu

primul. M-am legat de ziua legământului

(re)găsirii noastre,

dar nu a fost deajuns. Acum, am uitat-o

pe a mea. Nu mai ştiam cine e începutul

şi cine e sfârşitul. În eternitatea lumii mele,

nici nu conta,

dar el a plecat. Întrebaţi-l voi

dacă vă spune când îl întâlniţi.

Eu nu mai am grai.    

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:28pm — Nu sunt comentarii

Tot...

 

 

întreb şi mă întreb cum e să iubeşti

“chiar şi atunci când nu se poate”.

Cum e să-ţi doreşti

cum eu acum,

pe un glas ascuns

în a suspinelor pungă, lumina iadului

să-mi fie într-un nesfârşit, drog

salvator de semne mute

în gând şăgalnic,

în tot şi-n toate (plecat departe),

sufletul.     

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 15, 2014 la 3:28pm — Nu sunt comentarii

Rămas...

 

 

singur, mi-am vizitat viaţa. În colţul buzelor,

se afişa un zâmbet. N-am ştiut de care era.

Vedeam în faţa mea doar victorii. Câştigasem

toate bătăliile cu viaţa,

dar nu,

nu erau ale mele. Întotdeauna, alţii şi altele

se perindau  

cu bucuria

întipărită pe chip. Niciodată n-am ştiut,

n-am luptat

pentru mine

şi  

sufletul a plecat. Voi învăţa să (mă) lupt?…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Aprilie 14, 2014 la 1:58pm — 5 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor