Blogul lui ZINCA MARIUS IULIAN -- Arhiva Mai 2014 (13)

Ploaia...

 

 

mă stropea în rafale, (parcă) cu găleata,

ca la un concurs de tricouri ude. Se vedea  

tot prin trup. Mi-am înfăşurat părul

într-un turban încropit

în grabă

dintr-un prosop. L-am coafat

să-mi ascundă sufletul

cât trupul

l-am agăţat pe sârmă, la uscat. Trebuia

să fie martor

la nuntă. La nunta sufletului regăsit

în albastru

stropit de roşu aprins

pe cărări de gând

ale…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 30, 2014 la 10:41pm — 1 Comentariu

Noaptea...

 

 

umbla prin mine, pe cărările cu luminiş

de stele ce dansau albastre şi eu nu ştiam

dacă dincolo (de mine),

e ziua

cu zorii

ce mă aşteaptă să-i străbat

sau

sufletul îmi licăre ochii?  

 

 

29.05.2014, ora 23,11’ 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 30, 2014 la 9:31am — Nu sunt comentarii

Azi...

 

 

am legat cerul cu pământul. Mi-am semnat

moştenirea pe colţul meu de lut

ca un resort

să mă-ntorc

când rătăcesc cu ochii în albastrul meu

şi uit de fericire

să mă-mbăt în clipa de nemărginire

(cu)prins de liniştea norilor ce dansează

în zbuciumul din mine.      

 

28.05.2014, ora 17,33’ 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 28, 2014 la 7:30pm — 1 Comentariu

Gândul…

 

 

 

supărat de polemica cu sufletul,

a plecat pe cărări de stropi de dor,

să-şi culeagă îmbrăţişarea

din noapte,

să-şi sărute fruntea

brăzdată de îndoieli crescute

prin crăpaturile ivite

din soare,

arzând în rafale,

la lumina lunii.     

 

27.05.2014, ora 22,05’ 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 27, 2014 la 10:00pm — 2 Comentarii

"Norocul"...

 

 

 

mi-a pictat spatele întors spre pasărea

ce-şi sărea aripile de pe o creangă pe alta

din stejarul plin de ciripitul dorului

de vorbă cu tine,  

când stăteam în lumina ta,

cu florile

ce le uda

mama

să le crească zâmbetul în soare. Să fie

semnul dezrădăcinării mele din lutul ochilor

spre albastru,

albastrul cerului ?

Aştept.…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 25, 2014 la 5:42pm — Nu sunt comentarii

Nu...

 

 

 

are rost să-mi repet că m-am trezit în dimineaţa  

clipei din târziul zorilor cu tine, aşa cum îmi  

puneam buzele pe ochii tăi, în seară şi alergând

foşnetul frunzelor pădurii, căzute pe alei, mă aşez

pe banca noastră

cu lumina aprinsă de soare, să-ţi şoptesc:

Să nu uiţi…,  

am votat

viitorul trecut al iubirii din prezent.    

 

 

 

25.05.2014, ora 11,16’ 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 25, 2014 la 11:39am — Nu sunt comentarii

Dorul...

 

 

 

a vrut să-mi iasă prin păr şi să plece. În

dimineaţa asta, mi-am luat mâinile în dinţi

şi mi-am scos „ţepii” înălţaţi

în toate direcţiile. Eram hotărât   

să-l închid în mine,

să-l văd

cum se chinuie,

cum cere,

cum îşi vrea albastrul cerului.

M-am tuns.     

   

 

 

24.05.2014, ora 16,31’ 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 24, 2014 la 5:28pm — 2 Comentarii

În…

 

 

 

dimineaţa asta, mi-am luat amarul
în mâini şi l-am pus sub pernă. Nu
ştiam dacă el mă durea pe mine
sau eu pe el.  
De (în)junghierea ce o primeam de la el,
nu am
timpul de ieri
să-i răspund mâine. Azi îmi pregătesc votul
pentru suflet
în universul meu.   

 

23.05.2014, ora 11,33’ 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 23, 2014 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Sufletul...

 

 

 

era centrat, fixat într-un colţ din care

doar eu îl puteam zării. Cu respiraţia

din gânduri şi ploaia din ochi, am format

stropii de culoare cu care-mi pictam

iubirea-n roşu izvorât din câmpiile cu flori

de alb întins peste albastrul din cer. Doar o

pată a rămas nezugrăvită.

Era locul

în care sufletul

şi-a lăsat amprenta peste timpul meu

şi niciun vânt de afară, să sufle, nu va…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 22, 2014 la 8:37pm — 2 Comentarii

A...

 

trecut un an şi nu ştiu de ce, e ceva

ce mă trage înapoi. E ziua din noapte

când am întâlnit agonia şi extazul.

Începutul agoniei mele.

Doar

aveam ocazia

să-mi las acolo agonia şi să-mi iau extazul.

Dar vreau?

Extazul e aşa de mic şi egoist. Nu mă lasă

decât pe mine să mă bucur. Aştept

să plec

să-mi prelungesc contractul

cu nebunia

agoniei

şi

să nu uitaţi  

că vă iubesc.…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 21, 2014 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Gândeam...

 

 

 

să-mi povestesc visul cu ochii deschişi, să

vă arăt cât sunt de fericit, să vă bucur privirea

cu stropii de ploaie de pe faleza inimii mele, cu

câmpul plin de flori şi cerul albastru, cu acel

muşuroi

(din mijlocul lui)

şi cu furnicile ce aduc

proviziile de iubire în nemărginire. Dar nu. Îmi opresc

pornirea, să rămână doar

un început

fără

sfârşit

când amintirea de ieri a…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 20, 2014 la 3:59pm — Nu sunt comentarii

M-am întrebat...

 

 

mereu, mă-ntreb cum şi de unde să iau

iubirea. Oare voi ştiţi, v-aţi întâlnit cu ea,

cu dragostea? Eram

singur eu,

singură ea,

singuri amândoi în noaptea prelungă de cursul

tremurului din suflet cu braţele îmbrăţişate-n

sărutul fiorului adânc de linişte. Liniştea aceea

după o noapte animalică, epuizaţi de ritmul sacadat

de bătăi de inimă  

şi

(s)clipiri de…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 19, 2014 la 12:15pm — Nu sunt comentarii

Era...

 

 

într-o marţi şi era treisprezece când

am pus pensula jos. Era ultima pată

de roşu de pe “gard”.

Gardul meu.

E alb acum, tot. Aştept loviturile vieţii,

toate. Sunt pregătit. Am lăsat în spatele

gardului, câteva firimituri din mine.

Momeală?

Nu. Doar că eu am plecat (de acum)  

să mă citesc

pe mine

singur.

Adio eu mie.     

 

 

14.05.2014, ora 12,10’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Mai 19, 2014 la 10:19am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor