Blogul lui ZINCA MARIUS IULIAN -- Arhiva Iulie 2014 (40)

Stau...

 

 

pe bancă, în faţa ta. Părea că avem atâtea

să ne spunem din clipele ce au zburat, dar

stăm şi ne privim tăcând.

Cuvintele gândurilor

nu vor să iasă.

Şi e albastru cerul

şi e senin

şi e cald

şi ce bine e la tine

tată,

cu pădurea ce-şi foşneşte vântul printre frunze.

În şoaptă strigă sufletul:

Te iubesc!    

 

31.07.2014, ora 17,28’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 31, 2014 la 8:02pm — Nu sunt comentarii

Noaptea...

 

 

a lăsat cerul să se odihnească o clipă,

pe pământ. Mi-a pus sufletul în braţe

şi grijă să am,

să-l învelesc cu pătura de stele

ce-şi coborau înaltul. Nu era niciun vis.

Era aievea. Fugise cu ele pe colina din zi

când zorii

îmi băteau ferestrele ochilor

să-mi spună

că mă aşteaptă

să termin curăţenia din casa gândului,

să mă primească. Albastru.    

 

31.07.2014, ora 09,07’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 31, 2014 la 9:37am — Nu sunt comentarii

Ploaia...

 

 

în şir de clipe a bătucit pământul şi el  

a înghiţit-o. Toată. Strânsese tot albastrul

în cercul lui de roşu. Diguri de gheaţă controlate

aştern în locurile lui de răbufnire. La muşuroi.  

În soare

să se topească,

să se reverse  

dinlăutrul lui, toată apa. Să fie oglinda cerului.  

 

30.07.2014, ora 21,33’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 30, 2014 la 10:01pm — Nu sunt comentarii

Tensiunea...

 

 

a rupt încordarea strânsă peste timpul

aşezat pe albastru. A curs în noaptea plină

de furnicări,  

de gânduri,

de râuri ce-şi plouă fără oprire grădinile din suflet

cu dor,

cu dorinţa de lumină, de zi

şi

continuă

să-şi scuture norii.      

 

289.07.2014, ora 13,37’

 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 29, 2014 la 1:57pm — Nu sunt comentarii

Fulgerele...

 

 

brăzdează cerul din suflet. Avertizare de nori sparţi  

în privire. Se surpă malurile săpate în pleoape. Curg

pe obraji în cădere pe piept, să ardă dorul

(cu)prins de albastrul zilei

din zori

şi zbor

printre stropii de roşu-ars pământ

sub tălpi sfârâie jarul dorinţei. Cod portocaliu.    

 

 

28.07.2014, ora 21,48’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 28, 2014 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

Noaptea...

 

 

şi-a lăsat roua pe iarba sufletului cu soarele răsărit

în zorii clipei de albastru spălat

în nouă ape

picurate strop cu strop

pe o sută ori şapte ani

de boabe de grâu cu poteci de miez de nucă pisat

peste lutul de roşu-pământ îngropat

în amintiri de verde.     

 

26.07.2014, ora 13,51’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 27, 2014 la 8:05pm — Nu sunt comentarii

Ploaia...

 

 

aşternută pe drum, îmi cade pe glezne

în stropi de noroi când păşesc

alături

de apele învolburate

de dorul din noaptea

cu steaua călăuză spre liniştea albastrului

din zorii ce-şi aşteaptă înmugurirea cu tine-

Sufletul meu.

 

25.07.2014, ora 21,43’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 27, 2014 la 8:05pm — Nu sunt comentarii

Uitarea...

.

 

 

şi-a început drumul cu ploaia de vara

rapid şi repede zăpuşeala

să continue

să curgă apa din mine. Îmi curăţ crengile de

uscături,

vreascuri ce ard mocnit.

Mi-e dor de mine cu mine în suflet.

 

24.07.2014, ora 15,11’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 27, 2014 la 8:04pm — Nu sunt comentarii

Trenul vieţii...

 

 

aşteaptă impiegatul să schimbe macazul. Întorc

privirea spre origini-înainte să-mi asigur zborul  

pe şine. Colind vagon cu vagon să-mi ajung gara  

în care mai adaug unul. Curat să fie. Doar o canapea,

o masă şi o bibliotecă plină de cărţi

cu pagini goale

să le pot umple cu trăirea.

Sufletul.

Sufletul priveşte fereastra

prin care aleargă lumea să mă prindă. Mă voi aşeza

(doar) la umbra vişinului…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 24, 2014 la 11:43am — 2 Comentarii

Plec...

 

 

în verdele munţilor. Lutul din grădina

plină de ciuperci de după ploaie ieşite

şi loc nu-şi găsesc în lumea lor, îl las

în spatele umbrei mele

să colcăie

precum

viermii la morminte. Vacarmul îşi latră

la lună neputinţa. Râd durerii. Degetul la gură:

ssst.

Linişte.

Zbor albastru.

Sufletul e cu mine.       

 

 

23.07.2014, ora 19,45’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 23, 2014 la 8:19pm — Nu sunt comentarii

Colcăiau...

 

în mine toţi. Din tălpi şi până-n creştet

îmi furnicau toate venele. Nici nu ştiu

ce culoare mai aveau.

I-am dat afară

şi mi-am tras o plasă pe creştet. Am legat-o strâns

să (mă) doară

neputinţa de a vedea albastru. Şi ei. Da ,  

ei se-ncăierau în jurul meu până cerul a devenit negru.

Aştept ploaia.

Poate spală

gândurile de murdăria  

aşezată peste liniştea şoaptelor, să-mi aud sufletul.…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 22, 2014 la 8:00pm — Nu sunt comentarii

Timpul...

 

 

l-am pus la fiert, la foc mic. Îl aştept

să se înspumeze. Am timp să mă gândesc

dacă o iau toată sau mai las câţiva muguri

să fie sarea din viaţa mea. Piperul

l-am strâns tot când am alergat

să-l prind. Eram roşu la picioare cu albastrul cerului

pictat cu nori negri, de furtună. Am reuşit să-i înţep,  

să curgă

toată

şi

ei să rămână albi. Îl conserv la borcane

să am în iarna vieţii mele…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 21, 2014 la 9:01pm — Nu sunt comentarii

O...

 

 

zi în care cerul mustea de flori şi senin

albastru. Norii erau albi şi dansau roată

în jurul focului. Stropii de apă strânşi

în colburi de suflet,  

răcoreau frunţile brăzdate de sudoare

roşu sfârâind

pe tălpile dorului de zbor în ciripit de păsări

cu vuiet de vânt printre frunzele de verde

întins prin pădurea

de ramuri ţinute (parcă) de mână.

Înălţare.

Iubire.

Viaţă.…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 20, 2014 la 5:43pm — 2 Comentarii

Un...

 

 

câine lătra la luna care nu se vedea

să-mi amintească

să privesc

noaptea brăzdată de fulgere pe cerul albastru.

Erau urmele pe care să zbor în visul gândului

aliniat la poarta sufletului, să bat

cu şoaptele tăcerii

în uşa zăvorâtă,

în locul acela numit inima- lacătul iubirii.     

 

19.07.2014, ora 22,44’

 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 19, 2014 la 11:30pm — 2 Comentarii

Nu ştiu...

 

 

de ce noaptea şi-a întins lumina mai devreme

(ca de obicei) pentru mine. Nu m-a lăsat

să-mi obosesc

picioarele gândului

prin vis

şi

m-a trezit în dimineaţa în care sufletul şi-a anunţat

popasul în grădina cerului cu albăstrele. Sper să mi-l ajung

cu dorul înainte de a amurgi

ziua.      

 

19.07.2014, ora 11,36’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 19, 2014 la 11:53am — Nu sunt comentarii

Dincolo...

 

 

de vreme pe un colţ de lume, cu mâna-nfăşurată

pe sub mine, aşezat, căuş, privesc

un pescăruş

şi

graba furnicilor

ce-şi vor înălţat muşuroiul

(să fie gata)

pentru odihna zborului

şi povestea zilei

pentru visele din noapte cu Suflet. Roşu şi albastru.       

 

17.07.2014, ora 20,52’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 17, 2014 la 9:07pm — Nu sunt comentarii

Rămas...

 

 

cu ochii-n lună, aşteptam schimbarea la faţă

a nopţii în albastru lucind în soare

cu stelele-mprejur

şi ciripit de paseri,

cu vuiet de vânt prin pletele tunse de timp,

cu susur de ape molcom să curgă în stropi de sudoare

pe frunte

de sete

să-mi ostoiesc gândul alergând îngenuncheat la poalele

sufletului-munte,

să mă ierte.      

 

17.07.2014, ora 13,44’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 17, 2014 la 2:04pm — Nu sunt comentarii

Trecutul...

 

 

îmi apasă amintirile peste roşul luminat

de candela aprinsă în locul de întâlnire

Tată.  

Tu,

eu

şi

Sufletul într-un albastru. Şi e senin acum.

A plouat cerul să-l spele şi florile râd în soare.

Sunt momentele în care durerile pleacă spăşit,

târându-se. Doar noi zburăm. Ne-am întins

aripile în dansul nostru.

Tu,

eu

şi

Sufletul.   

 

16.07.2014, ora…

Continuare

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 16, 2014 la 2:19pm — 2 Comentarii

Cântul...

 

 

ascuns al păsărilor printre ramurile-nverzite  

ale copacilor cu răcoarea după stropii de ploaie

ce-mi ating faleza gândurilor, îmi ridică ochii

să privesc roşul meu-

soarele

încadrat de albastru- vis înnaripat, curaj

până nu voi realiza că doar el- sufletul

are aripi,

să-l prind

şi

agăţat de el,  

să zbor.     

 

15.07.2014, ora 15,14’

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 15, 2014 la 3:38pm — Nu sunt comentarii

Povestea...

 

 

stă pe limbă să-şi plouă cuvintele pe  hârtie. Încă

nu şi-a scos din tolba tunetelor, fulgerul să împrăştie

albastrul stropilor din soare

pe caldarâmul roşu

al trupului

pe care cu tălpile aripilor,

să prindă aer, aleargă sufletul.     

 

14.07.2014, ora 19,54’

 

Adăugat de ZINCA MARIUS IULIAN la Iulie 14, 2014 la 8:33pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor