Toma Lorena Cristina's Blog (13)

Putem să facem schimb de inimi când nu mai rămâne nimic de vânzare?

poate oamenii vor auzi cum Dumnezeu respiră

între două bătăi de inimă

și nu se vor mai închina la idoli

poate vor vedea că pământul este mărginit de cer

dar hai până atunci să le facem cinste cu iubirea noastră

să vadă cum se ține un trup în brațe, o noapte întreagă,

cum două orgolii se ucid între ele și rămâne iubirea

vezi cum gândurile mele se nasc din tine

și tu te naști din gândul meu

poate vom trăi precum porumbeii

ce nu se leapădă unul…

Continuare

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Martie 11, 2015 la 9:55am — Nu sunt comentarii

"Primăvara e felul prin care Dumnezeu ne spune că există lumină dincolo de întuneric și că acolo unde există suferință, există și speranță."

"Primăvara e felul prin care Dumnezeu ne spune că există lumină dincolo de întuneric și că acolo unde există suferință, există și speranță."

Continuare

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Martie 1, 2015 la 11:19pm — 1 Comentariu

De la un mal la altul m-ai lăsat să înot și tu te-ai dus pe alt mal

apoi a venit orașul ca o închisoare

și a tras zăvoarele peste mine

curge sânge pe eșafoade

călăul îmi cere capul pentru a învăța iertarea

îi spun mai lasă-mă puțin să mor

să simt cum timpul trăiește în mine,

să-mi plâng părul care șterge picioarele corbilor

și viața luată cu forța

am văzut apa, săream de pe un cerc pe altul

nu aveam barcă, nici pământ sub picioare

doar echilibrul perfect

eram chip, tu erai doar culoare

candela se…

Continuare

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Februarie 28, 2015 la 11:20pm — Nu sunt comentarii

Dacă nu reușim să ne iubim tăcerile unul celuilalt, oare ne putem iubi zgomotele?

Dacă nu reușim să ne iubim tăcerile unul celuilalt, oare ne putem iubi zgomotele?

Continuare

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Februarie 22, 2015 la 8:00pm — Nu sunt comentarii

Dacă ți-aș spune că nu ai nume, nu ai formă, că ești doar o culoare..ai identifica-o ca fiind realitate? Ce vezi dincolo de numele tău, de trupul acesta de care doar unii se dezbracă? Ai încercat să …

Dacă ți-aș spune că nu ai nume, nu ai formă, că ești doar o culoare..ai identifica-o ca fiind realitate?

Ce vezi dincolo de numele tău, de trupul acesta de care doar unii se dezbracă?

Ai încercat să cobori în partea subterană a cărnii, să spargi spațiul acela întunecat, care are scări înainte și înapoi?

Cel mai probabil te-ai întors de la prima scară, de teamă că întunericul te-ar putea cuprinde..că ți-ar putea fura identitatea. Dar dacă dincolo de acest spațiu este lumină?…

Continuare

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Februarie 20, 2015 la 1:15pm — Nu sunt comentarii

Zbor, sau cădere?

mi-a fost cald cât am privit soarele
apoi a devenit din ce în ce mai frig
uite cum se nasc puii în cuib
uite cum își întind copacii crengile până la cer
noi părem două vrăbii cu picioarele rupe
tu nu mă lași să zbor
eu te izbesc de pământ
apoi ne cerem iertare

du-te să trăiești moartea mea
iar eu o să vin în haosul tău
poate ne vom învăța reciproc
și poate o să murim mai puțin

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Februarie 15, 2015 la 9:44pm — Nu sunt comentarii

Eu, tu și primăvara

iartă-mi brațele căci îți iubesc atât de mult trupul
trăiesc între cele două respirații ale tale
și te adulmec ca pe cel mai scump parfum
alergi prin iarna mea, o faci primăvară
mă lași să cad în tine până la întuneric
și răsari la est în fiecare dimineață
lumina mea orbitoare

închide-mă în sfârșitul tău
să îți fiu până la început

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Februarie 12, 2015 la 9:32pm — Nu sunt comentarii

Dintr-un alt unghi

m-am pierdut într-o moarte prea obosită să mă lase să trăiesc

am ochii stinși și abia mai aud aerul respirând

în spatele meu, pereții camerei cad unul câte unul

Sfinții tac, se uită cu milă, rămân suspendați într-un cui

lumina dispare, întunericul dispare

rămâne un fel de stare care nu urcă, nu coboară, nu există

ci doare în linie dreaptă

ochii copilului meu sunt din altă lume

acesta este un înger adevărat, spune Ioana

ochii ei erau din altă…

Continuare

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Ianuarie 11, 2015 la 10:09pm — Nu sunt comentarii

Nu mi-e teamă de moarte

mi-e teamă că o să-mi plâng fiecare trecere,
ca într-un lagăr fără sfârșit
nu găsesc sensul irealității
nici capătul obscurității mele,
găsesc doar un timp în care nu știu să fiu
mă ascult respirând tot mai puțin și nu știu
cine mă ucide, un altul, sau mintea mea?
din când în când mi se taie aripile
și zac în țărână până când sângele se scurge din vene
e vremea să culeg gânduri,
apoi să le urc scară cu scară, până la viață

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Ianuarie 6, 2015 la 11:50am — Nu sunt comentarii

Spectru

Se aude iarna, cum mă cuprinde până la oase

nu mai știu cine sunt,

n-am brațe, n-am ochi, n-am picioare

patul pe care dorm mă strânge

ca o celulă întunecată

cer un minut să respir,

aerul să-mi perforeze plămânii,

sau să mă scufund

până întunericul devine lumină

Mă găsesc de fiecare dată copil

singur urc scările,

de-a bușilea trec prin tunel

ea mă prinde de mână, plângem împreună

mă mângâie, îmi spune

n-ai voie să…

Continuare

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Ianuarie 5, 2015 la 4:20pm — Nu sunt comentarii

O altfel de plutire

M-au aruncat în mare cu o sfoară la gât

de acolo n-a mai ieșit nimeni viu de-a-ntregul

balenele, peștii, toate erau la locul lor

eu eram un străin mort pe jumătate

vedeam cerul de pe fundul apei, albastru ca valurile

nu puteam să strig, din gură nu ieșea nici un țipăt

nu mă căuta nimeni, era ușor să fiu liniște

coboram sau urcam, nu știu

nu mai credeam, nu mai auzeam,

liberă de lume, lumea liberă de mine

nu așteptam, nu speram

pluteam ,…

Continuare

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Ianuarie 3, 2015 la 3:17pm — Nu sunt comentarii

Tic-tac

organele împung pielea

pielea sufocă organele

o femeie mi-a furat chipul și vorbește cu aceeași voce

pe canapea un corp străin doarme

scaunul arată la fel poate ceva mai vechi

albastrul camerei seamănă filmelor din anii douăzeci

bunica respiră de două ori mai repede

scapă farfuria fuge spre mine

un plămân mi se oprește

e mai tânără decât o știam

pântecul mamei arată ca o minge

la căpătâi un bărbat îi șoptește ceva și dispare

medicul râde…

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Iunie 19, 2014 la 8:55am — 7 Comentarii

Vârsta tăcerii

nu mai știu de când până când

trupurile au uitat să-și vorbească

e noapte și-n noi absentă luna

e zi și-n noi e absent soarele

atât de mult s-a apropiat vârsta tăcerii

atât de mult vulturii ne-au ciugulit carnea gurii

visam masa împărțeam același scaun

ți-am spus: credeam că n-o să te mai văd

îmi strângeai mâna făceam dragoste într-un pat întunecat

mergeam umăr la umăr apoi casa a devenit râu

pe celălalt mal un copil se scufunda

eram…

Continuare

Adăugat de Toma Lorena Cristina la Iunie 14, 2014 la 4:38pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor