Andrei nicolae's Blog (14)

sans titre

 

 

 

LA INCEPUT NU A FOST CUVANTUL...

 

IN ZIUA INTAIA

DEJA NOAPTE

AM VISAT TOTUL

 

IN ZIUA A DOUA

ORB

AM APRINS LUMINA

 

IN ZIUA A…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la Mai 6, 2012 la 10:55am — 1 Comentariu

ADAGIO

ADAGIO

 

L-am strigat pe fratele meu Iisus:

lasà mersul pe valuri - s-a terminat sezonul

circul

în curînd e Cràciunul…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la Decembrie 3, 2011 la 8:30pm — Nu sunt comentarii

stare de cocor

 

 

Pe cine sà acuz cà port in mine

un  germene de suflet migrator

cànd depàrtàrile imi fierb in sànge

cum numai toamna zborul in cocor

 

Cu cine sà mà cert cà preadevreme

mi-am risipit cuvintele prin gàri…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la Septembrie 15, 2011 la 11:58am — 2 Comentarii

toamna

 

 

lupoaicà rànità

toamna

se furiseazà pe cer

adulmecànd

urma sirului de cocori

 

cuvintele

se ingàlbenesc

si cad

acoperind

depàrtàrile din noi

 

pe càmpia aceea

imaginarà

dumnezeu

obosit

mà viseazà

suflànd in ultima pàpdie

 

Adăugat de andrei nicolae la Septembrie 14, 2011 la 4:01pm — 5 Comentarii

la suite

Lichidul amniotic al inexistentei se scurge indiferent pe pervazul noptii (si pentru o clipà sànt ispitit sà cred cà chiar plouà).

Sufàr putin pentru neputinta palmierilor de a exprima toamna; apoi asez la loc suferinta pe raftul de sus, alàturi de Nietzsche si Sade.

Trag discret cu urechea la ofertele libidinoase ale cuvintelor care la ora asta fac trotuarul.

Formez numàrul bordelului de vis-à-vis si il invit pe Dumnezeu la acest cosmar sà ne plictisim impreunà.

Adăugat de andrei nicolae la August 25, 2011 la 10:43pm — Nu sunt comentarii

la suite

Dupà spectacol vom merge fiecare acasà, foarte impresionati, foarte schimbati (desigur mai buni, mai umani, gata sà facem o puzderie de fapte pozitive fàrà sà pretindem ceva in schimb), convinsi cà uite domnule, àla avea dreptate/arta/chiar poate face/lumea mai bunà.

La intersectia bulevardului cu PREZENTUL trec oarecum indiferent imaginàndu-mi cà nu vàd un substantiv foarte comun strivit de limuzina ultimului poet (liric, dsigur).

Deodatà un vuiet enorm sparge…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la August 25, 2011 la 10:38pm — Nu sunt comentarii

la suite

ATUNCI: MOARTEA era fumoasà si tristà ca o upanisadà pe care o recitam in fiecare searà la càpàtàiul lui Dumnezeu (ca sà poatà dormi/ca sà ne poatà visa frumos).

REALITATEA avea sàni tari si coapse de bronz ( l-am surprins adesea pe Dumnezeu intorcànd capul dupà mersul ei).

SUFERINTA era prezervativul de lux pe care credeam cà n-o sà ni-l putem permite niciodatà...

DAR COCORII UNDE SE DUC CAND SE DUC…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la August 25, 2011 la 10:27pm — Nu sunt comentarii

iubita mea vrea sà-si taie venele cu lama

Ca sà nu te tai cu lama si sà te port pe constiintà

Cum purta odat' màgaru' un samar umplut cu sare

M-am gàndit sà-ti scriu o odà din profunda mea fiintà

Sà-ti serveascà drept umilà dar stupidà consolare

 

Prin urmare si-asadarà mi-am scos pixu' din rastel

Cum odatà cavalerii cànd pleca la cruciade

Si-am chemat supusà Muza sà mà scarpine nitel

Intre coa...ste si idei (cà e muzà cumsecade)

 

Insà pixu' nu m'-ascultà bate…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la Aprilie 1, 2011 la 11:00am — 2 Comentarii

la suite

Poate cà totul a inceput ATUNCI: era iarnà (toate bucuriile simple s-au intàmplat iarna si poate de aceea ele par acum a fi simple nàscociri ale orbului cu vioara).

CINEVA ningea cu disperare peste orasul care acum s-a prefàcut si el in poveste.

Dimineata foarte devreme: prin fereastra cafenelei de cartier continuam sà privim REALITATEA, reptila aceea albà care se plictisea inghitind cu cinism trecàtorii, personajele, figurantii cotidianului.

Era iarnà:…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la Martie 31, 2011 la 3:47pm — 1 Comentariu

la suite

O altà noapte/dimineatà cànd scriem istoria care nu este.

Probabil cà poetii scriu pentru cà nu pot plànge.

O noapte/dimineatà cànd singurul lucru pe care il avem in comun cu Dumnezeu este poate faptul cà niciunuia nu ii este fricà de singuràtate.

O altà noapte/dimineatà cànd FRICA (un animal fluid sau poate o pasàre de sticlà) ne tine in gheare suspendati deasupra REALITATII (groapa comunà/groapa cu lei impàiati) in care cad zilnic cuvintele incercànd disperate sà ne…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la Martie 31, 2011 la 2:55pm — 2 Comentarii

la suite...

Ninge.

O zàpadà caldà, moale, apoasà.

Nesincerà: ca o bucàtàrie in care mirosurile nu au nimic in comun cu meniul.

Ninge: fulgi mari si desi, nefiresc de grei.

O zàpadà apàsàtoare cade peste oras ca si cum/ca si cànd ar purta cu sine o sentintà rostità cu jumàtate de glas de un judecàtor nesigur, care nu stie dacà sà ierte sau sà condamne: o zàpadà ca o pedeapsà albà.

Sà fie clar: in aceastà poveste Dumnezeu nu existà.

Nu mai existà.

Dumnezeu…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la Martie 31, 2011 la 11:41am — 2 Comentarii

la suite...

Tot ce nu am stiut niciodatà a fost poate faptul cà aveam nevoie de o singurà gresealà, de o umilà clipà de imperfectiune in angrenajul acela perfect, programat cu minutiozitate sà ne ducà in eroare, sà ne furnizeze ultimele noutàti lansate de marii anonimi pe piata iluziei, fàcàndu-ne sà credem cà descoperim fericirea in suràsul artificial al tuturor clipelor blonde ce ne cutreierau provocator adolescenta - ATUNCI: imi doream sà fiu un pràpàdit de tigaret de fildes, pur si simplu pentru a…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la Martie 30, 2011 la 4:25pm — Nu sunt comentarii

Din aceastà clipà tot ce voi spune poate fi folosit impotriva mea

Din aceastà clipà tot ce voi spune poate fi folosit impotriva mea.

Cuvintele tremurà abandonate pe scara de serviciu a acestei triste intàmplàri (care se amàgeste cà mà poate cuprinde).

Nici un verb ràzvràtit, nici un substantiv revoltat.

Pànà si VIDUL a devenit deodatà inspàimàntator de pasnic/resemnat.

Existenta miroase a iod si a clor, a clinicà de URGENTE in care sànt adusi disperatii pentru a li se crea iluzia unei ultime sanse.

In toatà aceastà…

Continuare

Adăugat de andrei nicolae la Martie 29, 2011 la 3:00pm — 23 Comentarii

sans titre

"Noi chiar tràim in eternitate.E cea mai inexplicabilà nebunie a oamenilor aceasta de a se refugia in biologie si deci de a càuta cu vointà singura durere care nu le este datà, aceea de a fi muritori.Càci nu sàntem muritori, e clar.Dar sàntem niste zei prosti, niste nemuritori care si-au uitat destinul.Càt de inutil sà incercàm sà ne sinucidem!"

Constantin NOICA

Adăugat de andrei nicolae la Martie 29, 2011 la 10:47am — 1 Comentariu

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor