Măriuca Rociu's Blog (16)

Bătrâne, Doamne!

Colorez fiecare mască care-ți ascunde fața

când sufletul îți fumează o țigară.

Asist la fiecare mână aruncată la întâmplare

în gol, desenezi buze.



Apa înoată în mine valul

doar pentru că ți-e sete, draga mea.



El ți-a făcut plăcere din mărgele mici de lut,

le-a ars la lampă și-au murit ca moliile.

Cică fericire!

Doar plăcere. Ca un phoenix mereu bătrân.

Sunt aici acum. Lângă zâmbetul tău,

între poate și poți. …



Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Aprilie 24, 2012 la 7:00am — 4 Comentarii

În colț, voi sta eu!

Am scăpat cupa neagră în care ți se odihneau cuminți ochii

și ce ți-a mai rămas din buză.



Am să-ți fiu o lumânare care te picură mereu pe spate

să mă scurg prin piele, să ajung la ploaie și să mă transform în pietre.

Ca un tobogan care-ncepe dinafară și se termină în tine.

Cuminte, ca o zână bună, îți voi sculpta buza din mine,

ți-o voi așterne la picioare și voi…

Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Februarie 1, 2012 la 9:34am — 11 Comentarii

A.U.! - de la "Am Uitat!"

Secundele treceau urlându-ți numele. 

Voci înalte numărau ceasul și pernele fugeau ascunzându-se sub mine.

Nu mă lăsau să-ți astup chemarea.

Jonglau cu râsete ascuțite și se băteau cu visele din coșmarurile mele.

"Am, n-am, vreau, să fii, să știi, fără, du-mă, lasă-mă, uită-te din mine..."…

Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Decembrie 10, 2011 la 7:00pm — 5 Comentarii

Gânduri în cor

Visez începutul și ce poate face el cu mine, dar nu îl las.

Îl pierd ca să-l visez din nou.

Mă-ntorc mereu de mai departe și aștept să nu se mai întoarcă,

Dar vine credinciosul, vine.

Am devenit chezaș pentru el în fața timpului.

Ori de câte ori întârzie, orele mi se răzbună.

Primul alb s-a ascuns într-un fir de păr

Și-mi repetă obsesiv că o să uite să mai vină.

Îmi scrie pe pleoape cum că timpul este negru

Și că ploile sunt scurte.

Nu știe,… Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Octombrie 27, 2011 la 1:00pm — 5 Comentarii

Roșu în vin

Ai plecat cu dezlegarea blestemelor, dar ai uitat paharul.

Îți sorb vinul rămas și prin rotocoale de fum îți scriu numele cu roșu.

Am văzut cum fumul înghite vinul și cum huma spoiește vina

Atunci când îmi întorc spatele doar o secundă.

 

Sub genunchi sângele îmi curge șiroaie,

Am căzut cu mâinile împreunate pe cioburi de roșu.

Am crezut că dacă-L voi ruga să mă dezlege, te-ai întoarce și ai umple paharul.

Mi-ai umplut sufletul, în…

Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Septembrie 27, 2011 la 6:12pm — 15 Comentarii

Ambalaj uitat, suflet rătăcit.

În cabina 2 oamenii mă privesc. Hotărăsc să nu le spun nimic despre tine. Tu nici nu exiști pentru ei. Suferința noastră le e străină lor. Și totuși, de ce mă privesc cu o lacrimă pe obraz? De la cel mai mic la cel mai mare, îmi varsă mie o lacrimă pe geam.

     Din receptor se aude o vioară. E tristă. Unghiile îmi zgârie sânul. Cuvinte aruncate de la stânga la dreapta încep să coboare în suflet. În oglindirea geamului descifrez cu greu. Nu e scrisul meu și nici al tău: 



    … Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Septembrie 26, 2011 la 3:30am — 4 Comentarii

Moartea vie a bătrânului

Îngerii s-au înecat de poftă cu râuri de ceară. Priveau pic cu pic din mare, iar în capăt, un bec pâlpâind a jale, le lumina ochiul grăbit s-adoarmă încet și simplu.



Aripi tăcute se plimbau în calendar înapoi... înainte... înapoi... înainte de apoi și rămâneau doar un ceas să vadă cucul ce-a cântat cândva în colivie. Cucul își doarme visul.



"3 păcate: două crime și un copil."



L-au lăsat să tacă. Fără fluier, fără coapse, urlă-n gând cuvinte pline:…



Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Septembrie 18, 2011 la 2:01pm — 5 Comentarii

Dedublarea multiplului

Privește-i zâmbetul când doarme și colorează-mi buzele cu roșu aprins.

Trezește-mă în zori cu parfum de soc și șterge-i tâmplele de sudoare.

Plimb-o pe un mal de lac în parc, iar pe mine îmbrățișează-mă până la somn.

Culege-mi margarete și cântă-mi dorul, leagăn-o în balansoar și șoptește-mă pe mine ei.

"Să plece!"



De nu, atunci uită-mă, sapă-mă și sculptează-mi chipul pe aripi de vultur.

Am să-l rog pe vultur să vegheze peste voi. Într-un hoit i-aș transforma ei… Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Iunie 20, 2011 la 10:44pm — 3 Comentarii

Schiță de femeie cu suflet de păsări călătoare

     Mă uitam cum îmi desenai chipul, mi-l colorai în fiecare zi altfel. Nu îmi plăcea niciodată ce ieșea din mâinile-ți vulgare. Aș vrea să fiu cum eram înainte să apari tu cu talentul tău de pictor în fragedă pruncie. "Să existe o gumă de șters să șteargă fiecare negru și fiecare violet de pe chipul meu." - mă trezeam uneori urlând. Dar degeaba.



     Mă uitam cum îmi conturai și trupul. Îmi schițai un gât subțire și sânii mei luau formă de pepeni uriași, cumpărați la kilogram.…

Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Iunie 7, 2011 la 9:30pm — 5 Comentarii

Prima sinucidere

Ai venit neanunțat și mi-ai stropit obrajii cu nisipul fermecat.

Rânjet de copil.



Mi-ai spus că fluturii nu zboară, că ei fac dragoste și plutesc de dor.

Inima flutura pe un picior.



Am ascultat împreună cum cresc frunzele și din zâmbetul lor am fredonat o melodie.

Buze amorțite de plăcere tâmpită.



Respiram în același ritm de muzică țigănească și băteam ușor cu degetul pe geam.

Suflet de… Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Iunie 6, 2011 la 6:49am — 7 Comentarii

Noaptea, cu dor de ducă

E din nou noapte. Femeia asta nu încetează să mai apară. O dată pe zi, negreșit, de la facerea lumii.



A lăsat scris că mâine o să plece în lume cu flori la gât și roșu pe unghii. 



Că stă acolo de o viață, că nimeni nu o vede și dacă o vede, o ignoră spunând că e normal.



Oglindă nu mai are. A murit în tinerețe la un cutremur devastator. A rămas doar ea și roșul de pe unghii. Atât!



Hai s-o înțelegem și iriși să-i culegem!… Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Mai 30, 2011 la 11:35pm — 8 Comentarii

Delir, boală frumoasă

El nu era. Eram doar noi, unul acum și separați peste o oră.

Gâtul îți mirosea a mine... de cărbuni. Sudoare, greață și un pic de negru.

Mi-au trebuit mici veșnicii ca să-mi spăl mirosul. Acum că a trecut, sub pernă am cărbuni.

Îți era frică de trecut?! Trecută îți este acum frica.



Cafeaua îmi vindecă boala ușor senină și un pic senilă. Râde singură puțin și apoi tace.

Nume care se repetă obsesiv și oameni îmbrăcați în alb pe marginea prăpastiei.

Ygor, Sasha și din… Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Mai 29, 2011 la 6:03am — 7 Comentarii

Trecut, prezent, viitor coșmar

Goală între femei prezente, râvnindu-te ca pe o bucată de carne crudă, în foamete deplină.

Goală prin goliciunea-mi pustiită de privirea-ți fulgerătoare-n întuneric.

Goală în mulțimea de sclave erotice, de prea pline dorințe carnale.

Sfâșiindu-te te vor fura, te vor folosi și îți vor da drumul în sălbăticie.

Îmi vor râde nefericirea, în timp ce tu vei galopa în alte lumi, pierdut printre femei sterile.



Goală m-ai lăsat, dar plină mă vei regăsi...

Plină de…
Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Mai 28, 2011 la 3:28am — 3 Comentarii

Aprilie, noaptea...

Indicatoare ghidându-mă spre tine... Le întorc, le mut, mă rătăcesc în frigul nopții și în ceața care cade peste mine. Bufnițe fredonând melodii macabre și strigătele de ajutor ale oamenilor rătăciți înaintea mea pe-aici, sunt sunetele ce-mi zbiară-n urechile-mi tăcute. Femei cu capetele acoperite de baticuri sinistre și câini ce latră a pustiu, sunt peste tot în juru-mi. Te caut din priviri, dar felinarul cu lumină gălbuie din capătul aleii este tot ce disting. Mi-e străină strada asta, dar… Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Mai 27, 2011 la 4:11am — 2 Comentarii

Vineri, 13

Este undeva între luni și luni, poate marți sau poate...nu?



O doare carnea degetelor cu care și-a șters ochii joi.




O încearcă zâmbetul de mâine care a venit cu întârziere de trei ore bune, răsfirate în săptămâni scurse-n luni și ani de zile.




Un singur zâmbet, un pantof cu toc înmuiat în cafea slabă "doar ca să fie" și un ruj topit în baie.




Pe singurul geam al semi-grotei intră fum de țigară și nu iese nimic.…


Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Mai 24, 2011 la 4:46pm — 3 Comentarii

Păcat, miere și ceas cu cuc

Miere și țigări lăsate la vedere. Mierea se scurge din lingurița care se grăbea spre cana cu ceai, iar țigara se fumează singură în scrumieră.

     Minute bune scurse de atunci, mierea e tot pe masă, țigara încă își mai fumegă ultima suflare, dar ceaiul s-a răcit de prea mult timp. Ei fac dragoste pe ascuns în debara. Își cuprind trupurile într-unul singur. Ea îi mângâie obrajii, el îi sărută porii prin care grăbit își face intrarea. Se știu de trei veri. Se cunosc de peste 10 ani, dar își… Continuare

Adăugat de Măriuca Rociu la Mai 24, 2011 la 1:11am — 11 Comentarii

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor