Puiu Alice's Blog (5)

Algebra destinului

Ora și-a aruncat umbra

în viscolul unei clipe,

în care șiruri de cuvinte

converg monoton către infinitul tăcerii.

Acolo, în noaptea latentă a unui ochi rătăcit

se desghioacă ecouri

din sâmbure de  stea polară.

Somn alb dintr-un sărut se-ncolăcește

de frunze-n pași pierduți prin oglinda iernii,

se-aud chemări din zarea

înflorită pe pieptul zăpezii

și-o pasăre-n arc de ceasornic

învârte-n pupila iubirii…

Continuare

Adăugat de Puiu Alice la Decembrie 18, 2018 la 10:42am — Nu sunt comentarii

Tămâia zăpezii

A prins a-nvârti albe litere

un fum alunecând prin iarba iernii

Ninge tăcerea peste cuvinte

troienindu-le-n icoane de uitare

Umbra-n solzi de șarpe

despletește timpul

și se curbează spații

în miracolul unei mantre

Tors în oglindă, alunecă un gând

în ceara ninsorii dezvelind o clipă

peste haosuri nenăscute.

Absența ta, curcubeu împietrit în lacrimă

o-nnoadă inima-n  zumzet eliptic

de fiecare atom…

Continuare

Adăugat de Puiu Alice la Decembrie 10, 2018 la 5:09pm — Nu sunt comentarii

Orice bucurie

Glasul tău adună tăcerea-n romburi

de năvoade destrămate

la marginea unui cuvânt eșuat,

amestecă ochiul albastre ispite

încolăcite pe diagonala unui vis

Cocleala unui regret a-nfrunzit

în rotunjimea șoaptelor

rătăcind umbre concav încercănate

de-un somn viscolit

Consistența uitării palpită-n frunze

cuprinse-ntr-o formulă alchimică

și-n pragul unui gol descântă un gând

carnavalul incendiat de…

Continuare

Adăugat de Puiu Alice la Decembrie 5, 2018 la 11:01am — Nu sunt comentarii

Geometrii ale umbrei

În tabernacol de-amintiri locuiesc

vise străpunse de zări frânte

și geamătul lor răstignește

absențe pe panoplia orei.

în aluatul gândului dospesc monoton  vertebre

ce-mi rătăcesc în trup

anotimpuri venite de niciunde

și ninge - n mine cu romburi și dreptunghiuri.

Un timp divergent cu îngerul meu nenăscut

mă-ndepărtează de cercul final,

se ofilesc trandafiri printre cuvinte-nzăpezite

și-mi crește-n inimă o…

Continuare

Adăugat de Puiu Alice la Decembrie 5, 2018 la 10:32am — Nu sunt comentarii

Ecuația uitării

Un ecou strecurat prin zăplazul de gânduri

târăște dâra unei ierni

profilate-n armura de umbre,

răstignit ca o pasăre oarbă un vis

sângerează străpuns de-o liniște înghețată

pașii tăi incrustează stele

pe-același drum pe care Ashaverus

a rătăcit în pupila văzduhului

somnul unei ore incerte

te smulgi pe tine însuți din oglinzi

măcinate-n noaptea rostogolită pe buze

ceasurile orașului au amuțit

pierdute…

Continuare

Adăugat de Puiu Alice la Decembrie 5, 2018 la 10:28am — Nu sunt comentarii

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor