Dinica ovidiu's Blog (40)

Tanti Vera

la baie lumina se aprinde

de afară

cuvintele pătrund

o dată  cu zgomotul apei

ce se zbate în vasul de porțelan

lipsa pudorii a lăsat

pe pereți urme de urină

glasul timid al conceperii

în stropi de spermă

ejaculați peste vopseaua

decojită din care iese

chipul unui sfânt năclăit de neputință

gata să plângă în ridicole acorduri

cu revoluția apei în țevi ruginite

de aici

tanti Vera o femeie…

Continuare

Adăugat de dinica ovidiu la Martie 13, 2018 la 9:00am — Nu sunt comentarii

trupul metaforă





cu trupul tău uns de metafore

voi compune sonete la nesfârșit

îți voi încondeia numele

ca într-un vechi calendar

să-ți citesc neliniștea

între paginile cărții

întocmite la bătrâna mașină de scris

pe care soarele încă o mai caută

să-i strălucească

precum tu cu sărutul ascuns între

coperțile cărții pe care o scriem…

Continuare

Adăugat de dinica ovidiu la Februarie 5, 2018 la 10:23pm — Nu sunt comentarii

ea mă iubeşte



ea mă iubeşte

ţine ascuns în inimă un fluture

lângă piept îi cresc petale de nuferi

un curcubeu străbate umbra chipului său

cu explozie de cuvinte detonate

de râsul albastru

nu îmbracă tăceri

are păpuşi de zăpadă

gata să-i preia amintirea

cu un ropot de stele…
Continuare

Adăugat de dinica ovidiu la Ianuarie 11, 2017 la 11:01pm — Nu sunt comentarii

Apoteoza

Caii aleargă bezmetici
pe câmpia nibelungă
având copite de laser
pentru a sfâşia întunericul
şi a pregăti agapa cu fulger
oasele lor albe ca nişte filamente
în corul deznădejdii
revigorează speranţa
Epiderma devine translucidă  
coama se zburleşte
într-un extaz amoros
şi totul devine o apoteoză
a copitelor radiante
şi o magie din care lipseşte
somnul

Adăugat de dinica ovidiu la Decembrie 31, 2016 la 9:15pm — Nu sunt comentarii

Unspezece Septembrie

1 –Bem

pasărea fără aripi

se aşază la masă cu noi;

are ciocul îmbibat în sângele scurs,

uimitor,

peste timpul rănit pe care îl cercetăm

prin ecranul cu peşti toxici, alături

de halba cu bere sortită

să aducă aerul bolnav al

raţiei de viaţă.

Liniştita prăbuşire ne inundă venele

la New York se moare.

Mâine este ziua mea.…

Continuare

Adăugat de dinica ovidiu la Septembrie 13, 2016 la 9:08pm — Nu sunt comentarii

Extrasenzor

m-am întors din oraşul aglomerat
în care ploaia seamănă cu lacrimile tale
pe arterele înguste ce-ţi mărginesc sânii calzi
precum laptele iepelor ce pasc mulţumite
pe marginile abisului
în care eu arunc cu praştia săruturi
să te înconjoare
să înfloreşti ca o grădină de mai
dechisă ochilor mei de prunc

Adăugat de dinica ovidiu la Septembrie 28, 2014 la 5:45pm — Nu sunt comentarii

Dimineaţa

zgomotul dimineţii

are lumina

albastră nestinsă a neoanelor

trebuie să râzi este mai simplu

generaţii se întrec setos

în decorul compus din

cafeaua cu zahăr nemestecat

ritmul fanfarei divulgă primele ştiri

vecinii şi-au găsit copiii

în pat purtând aripi albastre

vecinul de la şapte are urme de ruj

pe pervazul geamului de la care fumează

cu eleganţă îşi pune

ziua pe umeri asemeni unui costum nou

tu te îmbraci printe…

Continuare

Adăugat de dinica ovidiu la Ianuarie 27, 2014 la 10:00pm — Nu sunt comentarii

Scribul

scribul luă pana să scrie
nu cu sânge din sângele său
ci cu nefiinţa rostită a tatălui plecat
la vânătoare pe stâncile înalte
unde turmele caprelor
îşi adună semeţe frunţile să scuture prin ele vântul
ca un alt scrib
fără de litere așezat
va şti să dea formă în nisipul arzând
seminţiilor
acum scribul
şi lacrima sa sunt totuna cu surâsul nopţii

Adăugat de dinica ovidiu la Ianuarie 26, 2014 la 6:04pm — Nu sunt comentarii

Inima

Când pleci devii
iepure alergat de furtuna
imaginară
se vărsa otrava în limfă
sângele curat se iveşte
din cutele cuvintelor
insule răzlețe
bântuie corăbii
se întind catarge viselor
îmbrățișarea egoistă
surprinde înserări înecate
încinsă
inima
pasăre de noapte plânge

Adăugat de dinica ovidiu la Ianuarie 14, 2014 la 9:39pm — 1 Comentariu

Poveste cu îngeri

Doi îngeri se cercetau
în oglindă
primul avea oglinda ca o inimă
îndreptată spre cer
celălalt o purta asemeni unei mări
pe creasta stâncilor
în prima oglindă
furtuna venea către amiază
timp în care în cealaltă
se atingeau în pauza
dintre cuvinte norii
în cele două oglinzi
ploua concomitent

Adăugat de dinica ovidiu la Ianuarie 9, 2014 la 4:39pm — Nu sunt comentarii

Visul

În camera mea
șoarecii se ascundeau
printre jucării,
stele de plastic și flori de hârtie,
ronțăind începutul de zi
între mobila gri și inimă
pe care o desfăceau în lumină
în bucăți mici
cărându-le apoi în cuibul
cu porumbei bălțați
să-i învețe să zboare,
astfel mi se făcea frig
și temerar învățam să escaladez cuvintele.

Adăugat de dinica ovidiu la Ianuarie 6, 2014 la 10:31pm — Nu sunt comentarii

toamna

în târg
chipul toamnei
naște zei
singur în arcă Noe caută supraviețuitori
doar
cântecul cocoșilor netezește ploaia
ninge cu petale de crin în sufletul morților
iertarea trage cartușe pe sentințe de lut
privirea ta îmi este de ajuns
merii demult au dat în pârg
păru îți miroase a flori de tei
spre sinele nostru
cuvintele tac
gloanțele nepăsării trec
asemeni păsărilor acoperind cerul

Adăugat de dinica ovidiu la Noiembrie 8, 2013 la 10:32am — 2 Comentarii

Bunicul



bunicul şi trenul său

al cărui abur îl acoperea într-o aură

la capătul căreia eram noi

întârzie să mai vină

din curtea cu pomi și ploi mărunte

grăbea pașii asemeni unui ceasornic

cu ore fixe pentru iubire fără să accepte

norii ce-i coborau pe umeri

râdea când cu nuci verzi ne coloram

degetele încercând să le găsim miezul

despre el şi casa cu cerdac de unde se vâna aşteptarea

insistent repeta au mâncat-o lupii

pe genunchii săi…

Continuare

Adăugat de dinica ovidiu la Noiembrie 5, 2013 la 11:00pm — 2 Comentarii

Anotimp ploios

după plecarea ta mi-a trebuit o zi

să adun cuvintele

în care am pescuit gândul întoarcerii

o altă zi să desfac nodul de la pantofi

degetele prindeau conturul rădăcinilor

zilele se succedeau tot mai goale

în fiecare zi cu jenă aveam de înfruntat

ploaia

într-una din zile am răsturnat inima într-o

vază cu flori

apoi am aflat că adunând frunze

poți grăbi întoarcerea primăverii

am coborât

în stradă

să dezgrop urmele sărutului…

Continuare

Adăugat de dinica ovidiu la Septembrie 17, 2013 la 9:30am — Nu sunt comentarii

Bătrânul

bătrânul smerit

din chioșcul de sticlă este zilnic

înghițit de vise în așteptarea

porumbeilor care i-au furat inima

în vestonul său decolorat de fluturi

și timp așteaptă umil

cartea de vizită a doamnelor

din colțul străzii

ce-i traversează bezmetic

mintea răsfățând-o cu câte un sărut

de sub veston se poate vedea cum

și astăzi îl părăsește un curcubeu

în alergarea ușoară a cailor trași de sfoară

de câte…

Continuare

Adăugat de dinica ovidiu la August 17, 2013 la 12:48pm — Nu sunt comentarii

Piatra

În oraşul de piatră am adus un ac de pământ
un pește şi un pom
toate acestea în locul cuvintelor
ce riscau să-şi spargă capul

în piatra orașului
a venit din furtună îngerul
cu el am alcătuit din cuvintele salvate
poemul - piatra orașului
să pot distinge începutul

se numește piatră lovirea adâncă
a cuvântului în fibra ploii
se numește piatră
felia de țărm dăltuită
de fulger la întretăiere

Adăugat de dinica ovidiu la Iulie 8, 2013 la 12:13am — Nu sunt comentarii

Fuga

cu privire la ape
este o chestiune de ore
să trec fugar și haotic puntea
locuiesc în întrebarea cu răspuns închis
sub strat de zăpadă mi se pregătește
desfrunzirea
pot duce pe umerii orele târzii
ale nopții
în cuptorul neîncăpător al somnului
să transcriu pe portativ fuga
cu eleganță pot fi pradă
vânătorului răbdător
acum dorm lângă tine iubito
și totul miroase a fân proaspăt

Adăugat de dinica ovidiu la Iunie 30, 2013 la 4:37pm — 1 Comentariu

unsprezece septembrie

pasărea fără aripi

se așează la masă cu noi

are ciocul îmbibat în sângele scurs

uimitor

peste timpul rănit pe care îl cercetăm

prin ecranul cu pești toxici alături
de halba cu bere sortită

să aducă aerul bolnav al

rației de viață

liniștita prăbușire ne inundă venele
la New York se moare
mâine este ziua mea

Adăugat de dinica ovidiu la Septembrie 27, 2012 la 12:44pm — 2 Comentarii

Mariana

Fata din colțul lung al străzii

albastre

se rătăcește în cifre mărunte

aduse de vânt pe pagini de ziar

gata să o asalteze

asemeni unei cete de maimuțe care cerșește

mângâiere

tacticos ea toarnă din lumina galbenă a zilei

surâzând silabelor

printre cuvinte

sugrumate de privirile curioase

ale pietonilor strânși

pe un câmp cu fluturi în jurul său

din tabloul

în care îi desfac inima

în multe felii cu semințe negre și…

Continuare

Adăugat de dinica ovidiu la Septembrie 27, 2012 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Anotimpuri

Țărmurile care mă cuprind

se pierd între a fi și a avea,

unul se întinde spre amiază

în celălat un curcubeu

cu aripile îndreptate spre cer

se împarte anotimpurilor,

țărmul de la amiază

ocupă ochiul stâng

din el lipsesc câteva amintiri

în care pasărea albă a timpului

s-a așezat pe tâmple,

în țărmul din ochiul drept rătăcesc prin livada

cu rouă si melci

unde copilăria tărzie

trage de barbă norii

și atinge cerul cu…

Continuare

Adăugat de dinica ovidiu la Iunie 4, 2012 la 8:35pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor