Alina Epingeac's Blog (26)

Moneda vinovăţiei: umilinţa. "Medalia de onoare" un film cu Victor Rebengiuc

Sunt suficient de egoistă încât să nu îmi recunosc prea des vina. Greşesc în limitele normale, îi judec pe ceilalţi, mă enervez uşor, nu am răbdare, iert cu greu... lista poate continua şi poate fi a oricui, cu eventuale adăugiri sau…

Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Noiembrie 13, 2010 la 2:02pm — Nu sunt comentarii

Eroul meu antic - Emil Boc

Incredibil - azi îi sunt recunoscătoare lui Emil Boc. Mi-a demosntrat live, de la tribuna Parlamentului Romaniei ce înseamnă pentametru antic și mai ales ce efect produce. Știam doar în teorie despre efectele cathartice ale versurilor lui Eschil, Sofocle și Euripide. Mă împăcasem…

Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Octombrie 27, 2010 la 2:00pm — Nu sunt comentarii

Eu nu sunt o persoană normală

Eu nu sunt o persoană normală. O spun nu de dragul de a părea altfel, nu din raţiuni egoiste, nu pentru că vreau să sune spectaculos...e un fapt. Un fapt de care sunt mândră. Ce e normalitatea în fond? Cine o

certifică şi mai ales cine o stabileşte? Majoritatea? Cei mulţi care…

Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Septembrie 18, 2010 la 12:39am — Nu sunt comentarii

Nu foarte des, doar din când în când, privesc persoana din oglindă

Nu foarte des, doar din când în când, îmi fac curaj şi privesc persoana din oglindă. Privesc în ochii persoanei din oglindă. Des, aproape de fiecare dată,

mă sperie ceea ce văd. Nu prentru că irisul verde închis ar ascunde cine ştie

ce grozăvii, pe acelea le cunosc de mult. Sentimentul de teamă vine tocmai

pentru că ştiu prea bine, clipă de clipă, ce se află în spatele…

Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Septembrie 2, 2010 la 12:39am — Nu sunt comentarii

O saptamana de betie, 3 ani de mahmureala

Facultate-libertate; o rimă stupidă, o asociere des întâlnită însă. Pentru mulţi dintre noi echivalarea aceasta care pe planul prozodiei este clar puerilă, este o realitate: gata cu constrâgerile, cu „trebuie”-urile, cu coerciţia de orice tip. Pe de altă parte, cuvântul „facultate” conţine şi rădăcina adjectivului „facultativ”, numai că studenţii atribuie…

Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Mai 31, 2010 la 12:40pm — Nu sunt comentarii

Avanpremiera tezei de licenţă - fragment: "Împlinirea dorinţei de a fi manipulat"

Piesa a fost scrisă, regizorul a montat spectacolul, actorii
şi-au asumat personajele, decorul e ridicat pe scenă, biletele s-au epuizat...…
Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Mai 31, 2010 la 12:17pm — Nu sunt comentarii

„Faust” sau cum m-am lăsat dus de mână spre Iad de către „homo-porcus”

Experiența personală cea mai pregnantă din punct de
vedere al manipulării artistice am resimțit-o în spectacolul „Faust”, în regia…
Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Mai 31, 2010 la 12:07pm — 8 Comentarii

Gala mea

Où est la Gala d'antan?



Îmi amintesc de o seară de aprilie. Era luni. În orar, de la 7 la 8 – Educație fizică. La 7 fără 5 minute fugeam pe holurile școlii, spre cancelarie, în cautarea profesoarei de sport. Niciodată nu chiuleam și când mă învoiam o făceam motivat. Acum era vital să ajung acasă cât mai repede. Profesoara…
Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Aprilie 23, 2010 la 10:56pm — 1 Comentariu

Moralitatea plăcerii de a îţi da cu părerea

Aflaţi în plin declin al artei de a scrie cronică teatrală, într-un moment de respiro al criticii literare, în faza în care libertatea de a îţi da cu părerea gratuit e ajunsă la rangul de sport naţional, este firesc să cauţi reperele care te pot feri de mediocritate atunci când îţi doreşti să îţi spui părerea în mod profesionist şi dintr-o poziţie avizată.



Este de prisos să încerci să îl convingi pe conlocutorul tău, omul liber să emită păreri, de ce subiectivitatea lui e inferioară… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Ianuarie 16, 2010 la 8:30pm — 13 Comentarii

Despre un actor

Când vrei să vorbeşti despre un actor la modul general, inevitabil atributele se înghesuie care mai de care, verbele te ocolesc, aprecierile se rezumă la o descriere mai mult sau mai puţin laudativă... una peste alta ai tot concursul să pici în latura penibilului. Aş vrea totuşi să povestesc de ce, cu bune şi (mai puţin) rele, într-un mod nu foarte obiectiv, îmi place să îl văd pe scenă.



Mai întâi de toate – intrarea, simpla lui prezenţă. Fie că are rol principal sau o apariţie de… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Ianuarie 14, 2010 la 12:29am — Nu sunt comentarii

Dicteu automat

Nimic din ce e în jur nu are sens. Nici măcăr nu trebuie să aibă. Focul se stinge, noaptea e trează încă, dar cerul e sus şi departe, departe de mine e şi cel ce-l iubesc. Nu cred că există iubire sper doar ca undeva acolo să mai pâlpâie speranţa, măcăr ea să mă ţină alături de el… Durerea nu e de vină, de vină sunt eu că o simt … aş vrea o picătură unică de soare, a mea doar, a mea să rămână, dar ştiu că raţiunea mă ţine departe de vise. nu trebuie să vrei ce este departe de tine, reţine doar… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Ianuarie 5, 2010 la 12:37am — Nu sunt comentarii

Avatar – Un film despre ură

Fanilor Avatar,



Avatar este un film despre ură. Dacă ar fi fost făcut de un na’vi-aian ar fi fost un film despre wayama’notika sau to’ntung sau cum se spune pe limba lor la „dragoste”. Fiind însă un film realizat integral de homo sapienşi este un film despre ură.



Nu mă las îndulcită de efectele spectaculoase, de miracolul tehnologic sau de culorile şi speciile fanteziste de pe Pandora. Mă rezum strict la fabulă; rup ambalajul, desfac cutia (Pandorei) şi privesc înăuntru.… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Decembrie 29, 2009 la 3:02pm — Nu sunt comentarii

A privi, a iubi, a fi...

Aş vrea să scriu ce înseamnă pentru mine Prieteniaîn – cuvinte puţine înseamnă însăşi starea de Bucurie pe care o am când sunt alături de cei pe care îi numesc Prietenii mei. Nimic mai simplu. Însă bucuria nu e doar euforie necontrolată, ci o desfătare a sufletului, o stare de linişte şi bine care îţi agaţă un zâmbet discret în colţul gurii şi îţi pune o lumină caldă în privire, dincolo de sintagma "Ce ma bucur!", sau "Ce bucuros sunt!" – expresii atât de uzitate în împrejurări superficiale şi… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Decembrie 21, 2009 la 3:54pm — Nu sunt comentarii

Cu cât mai sec cu atât mai bine. Numai că omul nu e vin.

Astăzi a fost prima ninsoare din iarna asta. M-am trezit, m-am pregătit de şcoala, m-am agitat prin casă aproape jumătate de oră înainte să plec şi nu am avut timp să ridic ochii măcar o secundă. Abia când am ieşit afară am realizat că ninge. Nici măcar atunci nu am avut puterea să mă bucur; primul gând a fost: „Of, m-am îmbrăcat prea subţire, precis e ger. Noroc că stau aproape de şcoală.” Nici pe drum nu am fost mai senină: intru la non-stopul din colţ să îmi cumpăr o Cola, îmi pun mănuşile… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Decembrie 16, 2009 la 1:19am — 1 Comentariu

CÂT DE MARE E MARELE INCHIZITOR?

În teatru există texte care te inspiră, texte care se joacă de la sine, texte incitante, texte care provoacă, texte fade, texte total insipide, texte: vorbe, vorbe, vorbe. Cantităţi considerabile de vorbe reunite în partituri mai mult sau mai puţin ofertante. În suma aceasta de cuvinte potrivite şi asamblate pentru scenă, laolaltă cu multă maculatură, adunate într-o paranteză protectoare, stau puse de-o parte capodoperele. Acele litere care sar din pagină, care se citesc şi se joacă singure,… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Decembrie 13, 2009 la 7:16pm — Nu sunt comentarii

Sganarelle şi al său Dom Juan

Abordarea unui text clasic este poate cea mai sigură alegere a unui regizor. Indiferent dacă montarea se dovedeşte a fi coerentă sau nu, dacă e novatoare sau se încadrează în canoanele impuse de partitură, dacă e mai mult sau mai puţin de succes, subterfugiul general în cazul în care e nevoie de o justificare e simplu: „A fost o propunere”. De aici se poate merge mai deprate cu demonstraţia şi e lesne de imaginat ce va urma. Situaţia e însă interesantă şi demnă de analizat atunci când nu e… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Noiembrie 18, 2009 la 1:29am — Nu sunt comentarii

Să deturnăm timpul! Să îl oprim, să îl păstrăm sau să îl vindem poate....

„Timp...Nu există decât un singur fel de timp: timp omenesc!”. Oare cât de multe ştim, de fapt, despre propriul nostru timp? Ce este timpul, cât de exacte sunt măsurătorile noastre, cât de infailibile? E timpul irecuperabil, se regenerează, de unde povine, unde se duce, se poate opri, se poate stoca, se poate vinde...? Atâta vreme cît suntem conştienţi că suntem rezervoare de timp, asemeni stelelor, cât ştim că noi conţinem timpul şi nu el pe noi, niciuna din întrebările de mai sus nu este atât… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Mai 4, 2009 la 2:33pm — Nu sunt comentarii

Cum înfrăţirea româno-suedeză l-a asasinat pe Caragiale la Piteşti

Poate cea ma elementară întrebare, totodată şi cea care presupune cele mai elaborate răspunsuri, este „De ce?”. Îmi place să cred că am trecut de faza în care aceste două simple cuvinte deschideau majoritatea interogaţiilor mele, însă în urma vizionării spectacolului „O scrisoare pierdută” montat la Teatrul „Al. Davila” Piteşti, nu mi-am putut formula nedumeririle decât începând cu „De ce”. Ca să fiu sinceră, formula aplicată era ceva mai elaborată, la puerila mirare a copilăriei adăugându-se… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Decembrie 6, 2008 la 11:55pm — Nu sunt comentarii

Viata e vis

Holul unui spital. Eram acolo mai mult ca martor, fara sa am vreo legatura cu ceea ce vedeam in jurul meu. Chiar ca intr-un vis, cu constiinta pe jumatatea treaza ca nu e real ceea ce vedeam. Pereti albi, pana la jumatate cu faianta, mosaic pe jos. In fata mea, undeva in drepata se deschidea un hol mai mic, despartit de cel in care ma aflam de o usa. De unde stateam nu vedeam decat partial holul lateral. Am zarit, mai mult cu coada ochiului decat am vazut, cu om, destul de matur, nu foarte… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Noiembrie 13, 2008 la 11:05pm — Nu sunt comentarii

(Cand) iubesti cu adevarat (?)

Cand iubesti... fara sa indraznesti sa crezi ca poti fi iubita-napoi,

Cand tot ce conteaza mai mult... e un vis, o himera in plus,

Cand nu vrei nimic altceva... decat minciuna, motivul sperantei,

Cand parerea si impresia... tin loc de-imbratisari,

Cand pentru el esti straina..., iar el tie ti-e dor, ideal si iubit,

Cand doar o privire, venita la rand, ...te face sa sti ca traiesti,

Cand un suras de-al lui si un cuvant rostit din politete...

te fac sa intelegi… Continuare

Adăugat de Alina Epingeac la Iulie 16, 2008 la 3:03pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor