Blogul lui Valentina -- Arhiva Ianuarie 2009 (9)

O, zeu al tăcerilor…

Şi timpul...

ca o fiară îmi fulgeră privirea

şi labirintul îmi închide calea

şi creşte-n mine teama

ca o noapte a pieirii

şi setea de scăpare

e tot mai mare

tot mai mare...



Şi timpul...

flămând îmi caută trupul

şi minotaurul

e tot mai aproape...

o, zeu al tăcerilor!

privirea-ţi de fiară

însetată – cere sânge –



Şi timpul...

îmi fulgeră privirea

şi labirintul îmi închide calea

şi noaptea oarbă a… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 23, 2009 la 1:37pm — Nu sunt comentarii

Sfâşietoarea rugă... a nenăscutului

Mi-am cioplit propriu-mi chip...

Pe inimi de vânt

Pe strigăt de lună

Pe izvoare fără hodină...

Cum să-l mai adun - într-un „pumn de nisip“?!



Mi-am dăruit sufletul...

Fiarelor... să-i astâmpăr sfâşierea -

Cum aş putea să-i mai adun...

Rămăşiţele-i... de la festinul „durerii?!"



De trup... aş vrea să uit

Şi zidurile-i amare - să le surp...

În adâncuri tăcute!

Zadarnică trudă - să-ţi făureşti un „chip",

Pe retina… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 11:03am — Nu sunt comentarii

Săruturi albe de ninsori

Ţine minte, iubite!

Ai venit într-un ceas în care...

pustiul îşi căuta ţărmul!

M-am agăţat de tine

ca de ultima secundă în cădere

Şi-n haosul – orbit de întuneric –

ai strălucit o clipă... suficientă...

pentru a te prinde cu braţele amândouă.



Te-am strâns atât de tare...

că spaima din ochii tăi

a fulgerat scântei –

Da! Sunt ai mei!

Nu mai ai scăpare!

Şi nerostita întrebare...

Am ucis-o –

în „Săruturi albe de… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 10:56am — Nu sunt comentarii

Extatic arzând în magica îmbrăţişare

C-o singură privire

am scrutat zările.

Apoi, cu mâna stângă – încrezătoare –

am ferit din cale munţii,

iar cu mâna dreaptă – gingaş,

am strâns la piept – verdele pădurii.

Şi-apoi – în zbor lin –m-am avântat,

pe cele mai înalte culmi de vis.

Doamne! Cât de sus!



Da!

Ce-a fost mai greu am izbăvit –

Dar cât de greu m-apasă... gândul nerostit!

Pare de ne-nţeles – şi parcă-ţi văd

ochii mari întrebători...

Dar cine poate şti –… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 10:50am — Nu sunt comentarii

La o răscruce

M-am născut dintr-o flacără

roşie ca sângele,

ce-şi înălţa aripile, victorioasă,

spre necunoscut.



…ba nu… m-am întrupat

dintr-un copac,

ce creştea stingher

la margine de lume.

…într-o zi, cineva

a tăiat copacul şi, lăcrimând,

a aprins focul în vatră,

rugându-se

ca gerul, ce 'pândea' la ferestre,

să nu-i îngheţe sufletul

plăpând.



…şi totuşi, cineva mi-a spus

că m-am născut dintr-o sămânţă…

o fată… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 10:45am — Nu sunt comentarii

Cu un pas mai aproape de cer

Pământul – îşi ia cu regularitate înapoi –

tot ce din trupu-i a fost zămislit:

cocioabe, palate, zgârie nori –

şi nu în această ordine...

şi lutul celor care...

cu mână vrednica – le-au ridicat –

spre a fi cu un pas...

mai aproape de cer.



Naivă şi zadarnică trudă!

Cerul este atât de înşelător!

Undeva... la orizont – pare – că se uneşte

cu Pământul.

Acolo, toate visele prind aripi

şi pot zbura – spre slava… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 10:42am — Nu sunt comentarii

În ce culoare să'mbrac... aşteptarea

(inspirată de poemul

"despre culoarea ta " de valysan)



Nu mă-ntreba de culoare...

sunt...

câmpia înverzită

parfum de floare

fluture

izvor

ce leneş îşi poartă

susurul suav – la vale!



Sunt...

fulgerul albastru

ce-a despicat văzduhul

şi-a făcut abisul

să tresară

ascultându-l!



Sunt...

soarele de primăvară

ce cald se roteşte

chemând din nou

spre visare

inima adormită – a… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 10:39am — Nu sunt comentarii

valentina văran (becart ) - despre poezia poetului - valentin văran ( valysan)

Prospeţimea decăderii

valysan



... poetul – pare a nu fi “sclavul” tiparului... surprinzând mereu prin formă , stil , metafore , sensibilitate a trăirii , dorind parcă...a fi – unic stăpân – pe “teritoriul “ lui...



“îmi intineresc tristeţi sub păr”...



“îmi întineresc necazuri pe sub ochi”...



“îmi întinereşte suferinţa-n trup”...

...

“îmi întineresc dureri şi pe genunchi”...

... o structura poetică ce defineşte dorinţa poetului de… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 14, 2009 la 4:00pm — Nu sunt comentarii

O CARTE PE ZI

cronici, recenzii şi comentarii despre cărţi de azi16 Ianuarie 2008 - VALENTINA BECART: „DOUĂ LACRIMI DE CER“, Ed. Alfa, Iaşi, 2007 (Aurel Oancea)

Cine-mi poate garanta veşnicia?!

Când privesc în urmă

mă cuprinde o spaimă nebună

de câte am pierdut…



Poetul se deosebeşte în mai multe privinţe de ceilalţi muritori de rând. El hoinăreşte printre galaxii, nu are astâmpăr şi nu se opreşte decât pentru a lua un răgaz, timp în care admiră ce-i place şi corectează acolo… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 14, 2009 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor