Valentina's Blog (180)

Nebuni ai jocului...

..amputaţi-mi - un braţ –

şi inima-mi vicleană

ce-mi putrezeşte în sânge

gândul inocent...

cu care – m-am născut –



...ridicaţi ruguri...

şi trupul schilodit

de patimă robit

să nu vă tulbure

nebunia dansului

şi bucuria

de-a mă vedea – zdrobit –



...o, cât vă admir

sclavi ai neputinţei –

flăcările m-au purificat

şi-atât de sus

m-au înălţat...

de patima oarbă

m-au eliberat...



...sunt… Continuare

Adăugat de valentina la Martie 11, 2009 la 4:48pm — Nu sunt comentarii

Cum plânge cerul în noroi...

Mă fulgeră tăcerile în gânduri

şi ochi-mi scapără-ntrebări

cum să opresc furtuna

născută între noi

din nepăsarea clipei?



… priveşte cerul nostru

- cum plânge în noroi -



din rănile durerii

curg ploile tăcerii

ca un potop de vorbe…



Mă biciuiesc cuvintele în gânduri

şi nu pot să opresc furtuna

ce-mi sapă-n ochii goi

o mare de tăceri…



o! zadarnic cauţi cerul

prin vălul greu de ploi!

ascultă-i… Continuare

Adăugat de valentina la Martie 11, 2009 la 4:47pm — Nu sunt comentarii

Suflete albe

În lumina primei dimineţi

senin înmuguresc,

din doruri nenăscute

şi flăcări adormite...

suflete albe,

albe

ca zăpezile primului gand.



...mult prea curând,

culori pângărite

vor invada

leagănul sfânt

în care dorm

cu trup curat, nedurut...

melancolii

ce lacrima n-au cunoscut...



...ca-n sânul nenăscutei mame

şi ca zăpezile primului gând,

suflete albe,

albe

ca primul legământ

pe-un cer al… Continuare

Adăugat de valentina la Martie 11, 2009 la 4:45pm — Nu sunt comentarii

Valentina Becart despre poezia poetei Simina - Silvia Şcladan

Poezia… ca o ispită, ca o minunată provocare…



Poeta Siminaş-Silvia Şcladan, cu gând senin şi inima larg deschisă – adună

pe prag de vers – trăirile-i gingaşe - trăiri ce nu poartă după sine povara metaforelor greu

descifrabile şi amprenta ermetismului. Cuvintele curg cu claritate, acompaniate fiind

de muzicalitatea suavă a simţirii… În albia lină a imaginarului – plină de sensuri,

de semnificaţii… răzvrătirile şi furtunile conştiinţei sunt bine ţinute în… Continuare

Adăugat de valentina la Februarie 28, 2009 la 5:45pm — 1 Comentariu

Mi-aş face o colibă - într-o stea...

Mi-aş face o colibă



într-o stea...



cu lut pe jos



şi pereţi din bârne



cu miros de brad,



şi-acoperiş...



nemărginirea –







Spre răsărit,



aş bate un cui



unde să pot agăţa



povara – muritorului de rând.







Şi m-aş culca apoi,



pe-o rogojină



împletită



din doine strămoşeşti –



şi mâinile sub cap



mi-aş… Continuare

Adăugat de valentina la Februarie 25, 2009 la 11:05am — 2 Comentarii

Ţiganca

Îţi jucai fustele colorate, creţe,

Şi ochi-ţi mari, negri, de mărgean...

Ca două guri de iad -

m-au vrăjit!

Şi pulpele-ţi albe fremătau...

şi mă chemau,

m-ademeneau...

şi-n sufletu-mi slab,

picura - ca o taină -

Păcatul.



O, dragoste de rai!

O, noapte de iad!

Spre zori...

când umbre mai vegheau -

la ferestre,

s-a'ntors acasă

Ţiganul -

aşa... fără de veste?!



Ţiganco!

Diabolică… Continuare

Adăugat de valentina la Februarie 25, 2009 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Născut asasin… (in memoriam Marian Cozma)

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea"

(Lucian Blaga)

………………



Nu-mi aşterneţi crini

în cărare

strivesc cu sânge rece

orice taină, orice floare…



Sunt născut asasin

şi la demonii nopţii

faustic, mă închin…



În inimă curată

cuţitul îl împlânt

o dată

şi încă o dată...

- îngere alb !

culoarea-ţi nepătată

mă incită, mă… Continuare

Adăugat de valentina la Februarie 25, 2009 la 10:54am — Nu sunt comentarii

Nu mă striga din toamnă

Nu mă striga din toamnă!

sunt prinsă în jocul frunzelor

de aramă

şi fascinată plâng – culorile amurgului –

o! n-am să mă opresc s-ascult

tânguirea şoaptelor venind din crâng

ce prefăcute-n zâmbet

în jocul nostru se strecoară...



...ştiu...e seară...

şi poate ultima – din jocul frunzelor

de aramă

o, cerule!

se clatină o lume în ochii tăi...

şi-n stinsele văpăi

nici urmă de tristeţe

doar nebunia senină a… Continuare

Adăugat de valentina la Februarie 20, 2009 la 5:49pm — Nu sunt comentarii

Tinereţe nebună

Te-am luat de mână

într-o dimineaţă senină...

şi am pornit

în al vieţii tumult

împreună...

- tu şi eu –

tinereţe nebună!

spre drum necunoscut

prin hăţişul vieţii

am pornit...



Te-am iubit ...atât de mult...

c-am să te pierd într-o zi –

m-am temut...m-am temut...



Te-am culcat în iarbă

sub soare...

te-am tolănit în nisip

lângă mare...

pe margine de drum

te-am culcat...

şi-n hoteluri… Continuare

Adăugat de valentina la Februarie 19, 2009 la 11:29pm — Nu sunt comentarii

Nici o lacrimă ... pe drumul stelelor căzătoare

..............................................................





Ieri,

când zorii îşi deschideau,

leneş şi surâzator, pleoapele,

m-am privit în oglinda din perete...

oglindă slab luminată,

şi am zărit – ca o închipuire, ca o fantasmă,

o stea,

stea ce strălucea mirific în cădere...



...o ştiam de undeva!

aceeaşi lacrimă

ascunsă cu grijă

sub masca unui zâmbet,

uşor ironic,

cunoscut dintotdeauna...

o…
Continuare

Adăugat de valentina la Februarie 19, 2009 la 11:28pm — Nu sunt comentarii

Mai trebuie sânge... în luturi

Nu! N-ajunge…

mai trebuie culoare

mai trebuie sânge

din inimă neîmblânzită de fiară

amestecaţi în luturi

aripi de fluturi

şi-un „curcubeu de seară” –



Adunaţi din grădini

tăcerea serafică a florilor

şi roua dimineţilor senine

frumuseţea

va cunoaşte gustul lacrimilor

rostogolite ca o rugă

în nopţile târzii…

strecuraţi şi-ndoiala

ce va sta de veghe

la căpătâiul orelor cenuşii…



Mai trebuie… Continuare

Adăugat de valentina la Februarie 2, 2009 la 2:26pm — 2 Comentarii

O, zeu al tăcerilor…

Şi timpul...

ca o fiară îmi fulgeră privirea

şi labirintul îmi închide calea

şi creşte-n mine teama

ca o noapte a pieirii

şi setea de scăpare

e tot mai mare

tot mai mare...



Şi timpul...

flămând îmi caută trupul

şi minotaurul

e tot mai aproape...

o, zeu al tăcerilor!

privirea-ţi de fiară

însetată – cere sânge –



Şi timpul...

îmi fulgeră privirea

şi labirintul îmi închide calea

şi noaptea oarbă a… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 23, 2009 la 1:37pm — Nu sunt comentarii

Sfâşietoarea rugă... a nenăscutului

Mi-am cioplit propriu-mi chip...

Pe inimi de vânt

Pe strigăt de lună

Pe izvoare fără hodină...

Cum să-l mai adun - într-un „pumn de nisip“?!



Mi-am dăruit sufletul...

Fiarelor... să-i astâmpăr sfâşierea -

Cum aş putea să-i mai adun...

Rămăşiţele-i... de la festinul „durerii?!"



De trup... aş vrea să uit

Şi zidurile-i amare - să le surp...

În adâncuri tăcute!

Zadarnică trudă - să-ţi făureşti un „chip",

Pe retina… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 11:03am — Nu sunt comentarii

Săruturi albe de ninsori

Ţine minte, iubite!

Ai venit într-un ceas în care...

pustiul îşi căuta ţărmul!

M-am agăţat de tine

ca de ultima secundă în cădere

Şi-n haosul – orbit de întuneric –

ai strălucit o clipă... suficientă...

pentru a te prinde cu braţele amândouă.



Te-am strâns atât de tare...

că spaima din ochii tăi

a fulgerat scântei –

Da! Sunt ai mei!

Nu mai ai scăpare!

Şi nerostita întrebare...

Am ucis-o –

în „Săruturi albe de… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 10:56am — Nu sunt comentarii

Extatic arzând în magica îmbrăţişare

C-o singură privire

am scrutat zările.

Apoi, cu mâna stângă – încrezătoare –

am ferit din cale munţii,

iar cu mâna dreaptă – gingaş,

am strâns la piept – verdele pădurii.

Şi-apoi – în zbor lin –m-am avântat,

pe cele mai înalte culmi de vis.

Doamne! Cât de sus!



Da!

Ce-a fost mai greu am izbăvit –

Dar cât de greu m-apasă... gândul nerostit!

Pare de ne-nţeles – şi parcă-ţi văd

ochii mari întrebători...

Dar cine poate şti –… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 10:50am — Nu sunt comentarii

La o răscruce

M-am născut dintr-o flacără

roşie ca sângele,

ce-şi înălţa aripile, victorioasă,

spre necunoscut.



…ba nu… m-am întrupat

dintr-un copac,

ce creştea stingher

la margine de lume.

…într-o zi, cineva

a tăiat copacul şi, lăcrimând,

a aprins focul în vatră,

rugându-se

ca gerul, ce 'pândea' la ferestre,

să nu-i îngheţe sufletul

plăpând.



…şi totuşi, cineva mi-a spus

că m-am născut dintr-o sămânţă…

o fată… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 10:45am — Nu sunt comentarii

Cu un pas mai aproape de cer

Pământul – îşi ia cu regularitate înapoi –

tot ce din trupu-i a fost zămislit:

cocioabe, palate, zgârie nori –

şi nu în această ordine...

şi lutul celor care...

cu mână vrednica – le-au ridicat –

spre a fi cu un pas...

mai aproape de cer.



Naivă şi zadarnică trudă!

Cerul este atât de înşelător!

Undeva... la orizont – pare – că se uneşte

cu Pământul.

Acolo, toate visele prind aripi

şi pot zbura – spre slava… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 10:42am — Nu sunt comentarii

În ce culoare să'mbrac... aşteptarea

(inspirată de poemul

"despre culoarea ta " de valysan)



Nu mă-ntreba de culoare...

sunt...

câmpia înverzită

parfum de floare

fluture

izvor

ce leneş îşi poartă

susurul suav – la vale!



Sunt...

fulgerul albastru

ce-a despicat văzduhul

şi-a făcut abisul

să tresară

ascultându-l!



Sunt...

soarele de primăvară

ce cald se roteşte

chemând din nou

spre visare

inima adormită – a… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 20, 2009 la 10:39am — Nu sunt comentarii

valentina văran (becart ) - despre poezia poetului - valentin văran ( valysan)

Prospeţimea decăderii

valysan



... poetul – pare a nu fi “sclavul” tiparului... surprinzând mereu prin formă , stil , metafore , sensibilitate a trăirii , dorind parcă...a fi – unic stăpân – pe “teritoriul “ lui...



“îmi intineresc tristeţi sub păr”...



“îmi întineresc necazuri pe sub ochi”...



“îmi întinereşte suferinţa-n trup”...

...

“îmi întineresc dureri şi pe genunchi”...

... o structura poetică ce defineşte dorinţa poetului de… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 14, 2009 la 4:00pm — Nu sunt comentarii

O CARTE PE ZI

cronici, recenzii şi comentarii despre cărţi de azi16 Ianuarie 2008 - VALENTINA BECART: „DOUĂ LACRIMI DE CER“, Ed. Alfa, Iaşi, 2007 (Aurel Oancea)

Cine-mi poate garanta veşnicia?!

Când privesc în urmă

mă cuprinde o spaimă nebună

de câte am pierdut…



Poetul se deosebeşte în mai multe privinţe de ceilalţi muritori de rând. El hoinăreşte printre galaxii, nu are astâmpăr şi nu se opreşte decât pentru a lua un răgaz, timp în care admiră ce-i place şi corectează acolo… Continuare

Adăugat de valentina la Ianuarie 14, 2009 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor