Diana Suciu's Blog (8)

femei (me, myself and I)

lumina se închidea într-o nucă portocalie



toamna stătea în fereastră ca o mireasă părăsită

murdară până la glezne îşi număra frunzele din rochie



de plictiseală



sforăiau cărţile pe rafturile prăfuite din bibliotecă

păienjeni morţi se strângeau printre firele subţiri de pânză albă

poza cu ramă de pe birou am…
Continuare

Adăugat de Diana Suciu la Mai 6, 2010 la 9:59pm — 1 Comentariu

pentru furtuna de azi, ieri am semănat vânt

câteva vrăbiuţe ciugulesc din breteaua amurgului

mă las pe vine şi îngenunchez să văd cum timpul coase o cămaşă de hârtie



sunt multe bucăţi rupte din mine



am întors spatele cu ochii închişi privind în întuneric

zăceau cuvintele între noi cum zac spicele într-un lan de grâu. am amorţit încovoiaţi.

ne-am prefăcut s-avem dureri comune într-un…
Continuare

Adăugat de Diana Suciu la Martie 22, 2010 la 7:44pm — 1 Comentariu

lucrurile astea

/îmi vine să ţip/

e ceva ce îmi vine să o spun des



corpul meu este un port

uneori îmi târăsc gândurile ca pe nişte bagaje încărcate

liniştea mă sperie deoarece spune adevărul



la naiba cu toate astea

cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mă plictisesc mai repede

nu visez la romantisme, la dulcegăriile prosteşti şi infantile



când dormi lângă mine aş vrea să îţi muşc lobul urechii

să te trezeşti

să-ţi spun că sunt un vis urât şi… Continuare

Adăugat de Diana Suciu la Octombrie 31, 2009 la 12:20pm — 9 Comentarii

şi nu vei/voi uita niciodată această zi

cuvintele scurte fac rondeluri în mintea mea

când mă gândesc la tine, inima

pompează mai mult feeling pe secundă

ne ascundem sub acel firesc de sub care ne arătăm sfios iubirea

simţim/trăim haotic ceva tipic nouă



aveam genunchii juliţi

mi-ai pansat cu grijă săruturi legate cu fundiţe din şireturi sângerii;

la urechi îmi vor creşte cireşe doar în zilele de luni



din uterul meu svâcnesc spasme contorsionate

urcă spre torace şi îşi fac culcuş… Continuare

Adăugat de Diana Suciu la Iulie 8, 2009 la 8:51pm — Nu sunt comentarii

săpam în tine. [mă] căutam (ajunsesem să fac cratere în beton. nimic. off, am obosit. m-am întristat)

am smuls tencuiala parte cu parte ca şi cum

l-am ciupelit de piele moartă ca pe un ou fiert căruia vrei să-i îndepărtezi

coaja şi să-i rămână albuşul moale. pe acest perete

ţi-ai derulat filmul vieţii şi pe care ai primit un oscar de plumb

trântit în braţe ca un copil ce nu scânceşte



vroiam să ajung la miez. să pipăi moalele interiorului.

să pun gura şi să inspir povestea ta, să fiu şi eu premiată pentru un rol secundar

mă obsedează faţa ta de ipocrit cu… Continuare

Adăugat de Diana Suciu la Iunie 30, 2009 la 12:49pm — 1 Comentariu

abuz emoţional (Ania)

rochia alunecă pe piciorul meu

se revarsă în falduri de dantelă



îmi tai unghiile

un fel de absolvire a tuturor păcatelor ascunse

între carne şi os

mă dezbrac

iar tu mă vei privi ca pe un copil cu pistrui



miroase a vanilie în miez de suflet



fidelitatea ta canină mă face să par

eticheta prinsă de degetul mare al piciorului unui cadavru

dintr-o morgă oarecare

sub piele se răsucesc venele trecutului pe care le asfixiez

cu… Continuare

Adăugat de Diana Suciu la Mai 26, 2009 la 6:04pm — Nu sunt comentarii

nu deschide ochii. e târziu

simţi cum îţi tremură scheletul când dormi

cu fiecare minut eşti tot mai aproape de prăpastie

erai doar tu şi nu vedea nimeni că

mergi pe bârnele vieţii ca un copil autist care-şi loveşte mâinile de pereţi

e un gol sub picioare care-ţi pulsează în călcâie

tălpile lăsau urme în întuneric

se scuturau norii de ploaie când păşeai apăsat

mirosea a tămâie, iar gâtul îţi era uscat ca o stafidă

aveai gura cusută cu aţă şi începeai să te deşiri ca un material… Continuare

Adăugat de Diana Suciu la Aprilie 20, 2009 la 6:42pm — 8 Comentarii

stingem soarele cu un scuipat (ne jucăm)

văd cum se pierd prin noi clipele
ca într-o rană deschisă pansată cu tifon

nu doare

nu sângerează

se umple

ar vrea să strige

stăm atârnaţi cu capul în jos
sub noi un câmp cu maci fanaţi

ne jucăm

stingem soarele cu un scuipat
ne sculptăm ochiul în maduva putrezită a unui os de zahăr
pe care îl lingem searbăd până la ultima bucată

Adăugat de Diana Suciu la Iunie 21, 2008 la 7:54pm — 3 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor