INEDIT Petre Tuţea - Scrisoare către Emil Cioran


Dragă Emil,

Mă gândesc cu plăcere la clipa când ne-am cunoscut. Ţin să subliniez că apari, pregnant, în conştiinţa mea în mod pur, detaşat de timp şi spaţiu. Încerc să gândesc jocul pe care-l port între prietenie şi admiraţie. Am certitu-dinea că te-ai împlinit, eu însă nu. Mă consolez nu cu această iluzorie formă a nemuririi: gloria, ci cu nemurirea religioasă, care punctează cimitirele cu cruci. Crucea simbolizează anularea distincţiei între glorioşi şi învinşi. Fără religia creştină omul ar trăi neliniştea produsă de limitele vieţii şi de moartea absolută. Ce glorios este creştinismul ce populează templele şi cimitirele cu nemuritori! Religia creştină asigură fraternitatea între glorioşi şi anonimi şi învinşi. Fără creştinism, umanitatea ar fi alcătuită din bipezi anonimi şi glorioşi. Ce glorioasă e viziunea creştină asupra omului în care nebunii, neîmpliniţii şi geniile se întâlnesc, fratern, aici şi dincolo. Religia creştină ne permite să vorbim despre oameni fără deosebire. Este şi firesc, pentru că, deşi fizic se aseamănă, metafizic se deosebesc prin destin. De altfel, metafizica, această disciplină filosofică fundamentală, nu a putut şi nu poate înlocui religia. Religia creştină, prin puterea ei nivelatoare, înlătură oamenii de prisos; ea înlătură dezgustul existenţei şi spaima morţii absolute.
Dragă Emil, sunt bătrân, bolnav şi trist. Sunt neliniştit de perspectiva morţii. Ce pustie ar fi viaţa fără temple, sacerdoţi şi credincioşi. Îmi pare bine că şcoala, cu toate disciplinele ei, nu poate înlocui Biserica.

P.S.: Dragă Emile, cred că-ţi aduci aminte de scrisoarea, trimisă acum câţiva ani, prin care te rugam să-ţi las camera de lângă Cişmigiu. Acum, când perspectiva morţii mă preocupă mai mult ca altădată, revin cu aceeaşi rugăminte, pentru a avea şi tu, când te vei fi întorcând la Bucureşti, un acoperiş.

3 martie 1991
Bucureşti Petre Ţuţea

Vizualizări: 1011

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Moldovan V. Dorin pe Iulie 12, 2013 la 12:37pm

Emotionat moment.

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Iulie 9, 2013 la 2:41pm

Revarsă lumină și-i așa de tămăduitoare, în toată tristețea ei covârșită de adâncul iubirii!

Comentariu publicat de Gârda Petru-Ioan pe Iulie 8, 2013 la 6:48am

Eu găsesc multă (auto)ironie în scrisoarea aceasta. Cred că mesajul e mai adânc decât pare la prima vedere...

Comentariu publicat de Terezia Filip pe Iulie 7, 2013 la 5:09pm

Comentariu publicat de Terezia Filip chiar acum

Aproape fiecare propoziţie şi frază din text reprezintă un enunţ gnomic, încât exprimara lui Ţuţea,  fie şi când e vorba de un text minimal cum e o  epistolă, este memorabilă, concentrată şi esenţială. De reţinut: "Fără creştinism, umanitatea ar fi alcătuită din bipezi anonimi şi glorioşi."

Într-un fel societatea românească l-a pierdut pe Ţuţea, cum l-a pierdut pe Mircea Vulcănescu, pe Gh. Brătianu, pe Dinu Pillat, cum i-a pierdut pe Cioran şi pe Eliade pe care ni i-au salvat şi redat străinătăţile în care au trăit şi scris.  Niciun intelectual dintre cei cu 7-8-10 -16 ani de închisoare nu a mai putut fi recuperat şi redat integral societăţii ca om liber cu dreptul de-a profesa, de-a scrie şi publica, de-a susţine cursuri, de-a forma tineri sau a edifica societatea într-un fel sau altul. Ei erau proscrişii, interzişii, chiar numele lor  - nu mai vorbesc de compania lor, a celor vii -  erau suspecte, discutabile, periculoase. Comunismul a mutilat astfel societatea românească lipsind-o de atâţia oameni plini de har, de-atâtea talente din care am obţinut doar frânturi  din imensa lor bogăţie pe care ar fi putut să ne-o dea  nouă şi umanităţii întregi.  Şi azi parcă ne lipseşte ceva esenţial , căci  vina nemărturisită şi nerecunoscută  o poartă îndelung  toţi autorii ei şi complicii lor,  şi urmaşii urmaşilor, şi, probabil,  noi toţi...Nici nu suntem azi în măsură să apreciem cât a pierdut astfel România din. p.d. v. social,  intelectual şi cultural şi, evident, şi în plan  politic. Măcar de am lua aminte spre a nu repeta răul trecutului în noi forme subtile.

Comentariu publicat de Corneliu Zeana pe Iulie 7, 2013 la 4:55pm

Scrisori din vremurile de odinioara, intre oameni cultivati, sensibili si cu profunzime de spirit. Alaturi, le asezam pe cele de azi, trimise prin EMail, se pot compara oare?

Comentariu publicat de Lucian Gruia pe Iulie 7, 2013 la 4:43pm

Doi mai intelecuali altruisti.

Comentariu publicat de ilie adrian pe Iulie 7, 2013 la 2:24pm

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/petre-tutea-dem...#

  Stau si privesc la fotografia lui Emil Cioran cu Petre Tutea din site-ul de mai sus,surprinsa in tineretea lor.Citesc aceasta scrisoare si ma minunez de gandirea parintelui nostru "nea Petrache",care chiar si intr-o scrisoare, simte si gandeste ca un sfant.

  Daca as fi popa l-as propune Sfantului Sinod pentru sanctificare.

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Iulie 7, 2013 la 1:38pm

”Sunt neliniștit de perspectiva morții. Ce pustie ar vi viața fără temple, sacerdoți și credincioși.” Aș fim sacerdoți și credincioși....!!!!!

Comentariu publicat de Maria Vo pe Iulie 7, 2013 la 1:36pm

   ce păcat!

E. Cioran era un sceptic. a preferat să rămână pe meleaguri străine. l-am vazut într-un reportaj tv după '89; trăia f. modest, mânca la o cantină a săracilor... vorbea cu nostalgie despre locurile copilăriei, despre anii tinereții...

P. Tutea era opusul, cum reiese și din texul acesta

"...Ce glorioasă e viziunea creştină asupra omului în care nebunii, neîmpliniţii şi geniile se întâlnesc, fratern, aici şi dincolo... Religia creştină ne permite să vorbim despre oameni fără deosebire... şcoala, cu toate disciplinele ei, nu poate înlocui Biserica..."

Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Iulie 7, 2013 la 1:34pm

Minunat ca s-a gasit aceasta scrisoare, e un fel de Testament si pentru noi, urmasii sai: " Îmi pare bine că şcoala, cu toate disciplinele ei, nu poate înlocui Biserica." ne indeamna distinsul Petre Tutea, sa credem si noi si unii dintre noi, credem ca asa este. 

El si Ei au gasit drumul pana la urma, si multi dintre ei, si-au dat seama unde au gresit. Drumul nostru de azi, "acum" e plin de Lumina si IUBIRE DIVINA, pasii ar fi importanti pentru un Urcus Spiritual, dar se pare ca orgoliul nostru ne face sa credm mai mult in valoarea nostra pamanteana si nu de cea duhovniceasca in conformitatea cu Divinitatea. Acum si de azi incepand, am am avea sansa sa impodobim cu frumusete si stralucire, fiecare clipa a vietii noastre. Sa aprindem flacara Luminii pe drumul ce duce la desavarsire, dar ne prabusim in propriile noastre intunecimi. Nu-mi pare rau ca am fost, candva, alungata de pe acest Site, sunt activa pe:   https://www.facebook.com/elisabeta.branoiu?ref=tn_tnmn

Va indemn sa cititi cartea a carei autoare sunt: "IESITI DIN EA, POPORUL MEU!" Carte care cu siguranta sta prafuita in rafturile Domnului Gelu Vlasin, si care nu l-a interesat nicidecum, ca in continutul ei stau Mari Taine, mari dezvaluiri ale Domnului Dumnezeului nostru, Preaiubit Iisus Hristos. Suntem Fratii, Prietenii, Copii Sai, ne chiama pe toti la sfintenie, dar: "Multi chemati, putini alesi!" Cartea este online pe Site: Cronopedia: http://www.myebook.com/index.php?option=ebook&id=99371

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor