Am scăpat cupa neagră în care ți se odihneau cuminți ochii
și ce ți-a mai rămas din buză.

Am să-ți fiu o lumânare care te picură mereu pe spate
să mă scurg prin piele, să ajung la ploaie și să mă transform în pietre.
Ca un tobogan care-ncepe dinafară și se termină în tine.
Cuminte, ca o zână bună, îți voi sculpta buza din mine,
ți-o voi așterne la picioare și voi plânge peste ea.
Ultimul plâns, fără lacrimi, o va bucura și-ți va naște tot ce ți-am pierdut.
Va zâmbi urât, atunci când o va face, dar va fuma discret,
continuu și pervers.
Privește-o în oglinda din baie, dimineața. Îți va face cu ochiul și
poate chiar te va săruta.
Las-o acasă când ai să pleci în mare, se va topi și-ți va curge pe piept.

O să fie mai roșie decât cealaltă, cu sâni mai plini și părul blond. 

În colț, voi sta eu, sprijinită de riduri, ghemuită între firele rele ale

bărbii nerase.
Să nu mă deranjezi!

Vizualizări: 379

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Februarie 1, 2012 la 9:52am

În colț, voi sta eu, sprijinit de riduri și-ți voi sculpta buza din mine să mă scurg prin piele, să ajung la ploaie și să mă transform în pietre, semnul meu sa stea... la tine

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor