cerul era prăbușit în întuneric
asemenea unei mame în salonul de urgențe
dumnezeu stătea dedesubt și aprindea stelele cu bricheta
una nu mai ardea, și-a îndesat-o în buzunar
cică era defectă voia să o repare mai târziu

oamenii galopau nebuni - erau atunci simple mușuroaie
lângă tălpile sale -
unii copacii atunci creșteau aveau suflete frumoase
el i-a operat doar cu un bisturiu
le-a scos inimile și le-a băgat în oameni
știa că a greșit calculele
dar nu mai avea ce face
a scos apoi câte o coasta din fiecare
a creat femeia
inima a împărțit-o la doi

Vizualizări: 95

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Mai 28, 2019 la 10:25pm

Multă bogăție stilistică, comasată în două strofe. Din liniște s-au creat gălăgioșii oameni! M-a bucurat popasul!

Comentariu publicat de shen_ dre pe Februarie 23, 2015 la 7:01pm

un "i" in plus la "unii copaci"

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Septembrie 5, 2014 la 1:45pm

frumos!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor