- E noaptea despletită,-n cavalcadă

Trec armăsari cu stele în copite,

Luceferi reci le flutură în coadă

Și pietrele tresar pe drum, uimite,

 

Când te înalți în scări lăsând pe spate

Să-ți fluture în vânt eșarfa verde,

Iar bluza lasă formele curbate

Tăcerea nopții negre s-o dezmierde.

 

Lângă izvor, în mijloc de poiană,

Cu jar în ochi, să-mi vină amazoana,

Aștept tăcut, iar focul în cabană

Îți cânt-o simfonie, Liliana.

 

- La orizont se-alintă Carul Mare,

Pe oiştea din flăcări împletită,

Iubirea, ca o dulce-ameninţare,

Veghează. Noaptea bate din copită

 

Şi-i spumegă zăbalele de parcă

Am alerga spre tine de milenii,

O potolesc, dar gândurile-ncearcă

Să evadeze-n marginea poienii,

 

Acolo unde pajiștea-nverzește

Sub paşii grei de rouă şi dorinţă.

Un loc să-mi reazem sufletul găseşte

Iubirea mea, de-ţi este cu putinţă.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Octombrie 17, 2017 la 7:32am

mulțumim, Adrian...

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Octombrie 16, 2017 la 1:54pm

Teluric, mișcător, romantic, unele dintre ingredientele conceperii unui poem bun, la care doi ctitori și-au adus aportul. Vă felicit!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor