Anselm Kiefer - sau despre un univers născut încheiat

Comentarii la filmul despre opera lui -  Amintindu-ne despre viitor

(https://www.youtube.com/watch?v=FUQuhoqTKtg&list=PLM4S2hGZDSE6z...– și următoarele)

  Iată unul dintre cei mai importanți artiști plastici ai zilelor noastre! Iată unul dintre artistii cei mai complexi, care vorbește larg, ale cărui aluzii ne trag într-o lume de vis, care își făurește lumea de vis neamintindu-și că nu este demirghiul, deși cuvântul amintire este invocat mereu, iar Amintindu-ne despre viitor este filmul cel mai reuşit, cel mai vast, despre Anselm Kiefer -  dintre cele pe care le-am putut vedea şi, bănuiesc, dintre toate filmele despre el. 

Image result for Anselm Kiefer

 Anii ’80 – Buhen, Germania. Anselm Kiefer cumpără o fabrică veche de cărămidă şi începe să îşi construiască lumea. Din epoca respectivă datează primele sale perechi de aripi, neavând nimic, în mod tragic, de susținut. Tot din acea epocă datează și niște grămezi de fân, de pănușe de porumb, transformându-se, singure, prin alăturare - în timp - în instalații, în sculpturi, în părți ale scenografiei pe care Kiefer o învie cu ajutorul vizitatorului, pe care el îl cheamă să devină actor într-o piesă care se va scrie de îndată ce noul venit va deveni spectator. În momentul următor, el – vizitatorul - va fi și actor într-o piesă care se scrie, într-o piesă care se joacă în interiorul nostru,  într-o piesă între spectator și scenografia-prin-care-umbli, scenografie  pregătită de Kiefer.

 Anselm Kiefer este un artist unic. La el pictura are volum, are trei dimesiuni, iar sculptura sa are un puternic accent de scenografie într-o piesă în care tu, ca spectator, ești și actor; ești actor într-o piesă care nu poate avea realitate și totuși realitatea te invită să o populezi cu părerile tale. Poezia din tablouri pare înțepenită în trecerea spre o lume tridimensională. Tablourile sale sunt de multe ori de fapt instalații, cuprinzând cărți, bucăți de copacii, cenușă, pământ, paie, oale de lut, sau fragmente de oale de lut, balanțe goale sau balanțe cu bolovani și clopoței, toate reale, împreună cu pânza și uleiul vopselelor. Si, câteodată, flori-ale-soarelui. Tablourile sale sunt instalații ce au un puternic aer sculptural.                                     

 Este pentru el importantă şi tragică, de altfel ca şi pentru noi, pentru români, amintirea lui Celan: presărată cu faptele vinei amânduror părţilor - intelectualii de geniu erau antisemiți, simpatizau cu grupări având o coloratură antisemită, iar evreii adunau ura aceasta masivă împotriva lor, nu fără o totală absenţă a culpei, măcar doar şi prin faptul că se constituiau ca grup alogen  (istoric, cultural şi social),refuzând amestecul cu intelectualii locului.                                                                                                 

Tablourile Sulamith si Margarethe, din 2006, sunt dedicate lui Celan. Peste filmul despre Anselm Kiefer se suprapune un fragment din Vederea morții, poem al lui Paul Celan.

„Lapte negru al zorilor te bem în noapte                                                                                                                         

Te bem la amiază și-n zori                                                                                                                                                   

Te bem la apus                                                                                                                                                                

Te bem și te bem.

...

Este un om în casa aceasta                                                                                                             

Părul tău de aur

Margareta                                                                                                                               

Părul tău ca cenușa Sulemith.“ (t.m.)

 Acestea sunt versurile rostite în timp ce vedem cele două tablouri dedicate lui Paul Celan (nu singurele), tablouri care parcă sunt pictate cu faţa înspre lucrările în care Anselm Kiefer se reprezintă pe sine, îmbrăcat în mantaua militară a tatălui sau, executând salutul cu mâna ridicată. Este stârnitoare de probleme în mintea privitorului atitudinea lui de urmaș al celor ce  s-au pornit să trecă prin foc și cartușe Europa, pentru că este stârnitoare de probleme meditația noastră asupra noastră (a românilor), a celora care am fost în războiul cu pricina de amble părți.

 Kiefer are fotografii mărite, la dimensiuni gigantice, pe foi de plumb. Plumb otravitor. De asemenea, din plumb sunt cărțile sale. Atingerea plumbului este otravitoare. Prin extensie, prin cartea de plumb, istoria, devine otrăvitoare. El se joacă cu plumbul, face electroliză, se joacă cu pământul. Construiește! Jocul său ni-l infățișează ca pe un mic demiurg. Îi reușește o lume gata terminată. Dar, îi reușește! Nu degeaba vorbește despre alchimiști, despre procesele alchimice, care sunt o prescurtare a unor procese ce se desfășoară în timp. Picturile sale par a fi niște procese alchimice, făcute să se schimbe şi după ce s-au încheiat.  Comentariile sale sunt inserate măiastru în film.                                                             

„Nu există lucruri urâte!“ spune el la un moment dat, vorbind despre o experiență indiană, despre care, cel interesat, trebuie să afle singur.   

Image result for Anselm Kiefer

                                                                       

 Optimismului ce pare că „poate salva omenirea”, care se uită în altă direcție decăt cea în care trebuie să se uite, Kiefer îi spune: “Poți fi sedus să crezi că asta poate salva omenirea.” „Nu poate!” continua el. A face ordine în lume, în univers, în cosmos, pare că este de aceași factură cu ordinea pe care naziștii voiau să o facă în aceeași lume.

 Pe măsură ce timpul trece, universul lui Kiefer devine mai fabulos.                                                      Tuneluri rotunde de la Barjac, noul său loc, noua sa lume, tuneluri cu ferestre pe tavan, jgheaburile – vorbesc despre drumul condus, drumul dirijat, drumul obligatoriu. Dirijat de către cine? Făcut obligatoriu de cine? În ce scop? Nu știm! Nu se știe! Ştim doar că şi el, artistul, este o conştiinţă contemporană, amintindu-şi de Dumnezeu, fără să mai poată cupla swich-ul de care are nevoie pentru a-şi converti cultura într-un instrument de intelegere.

 În spaţiul de depozitare de la Barjac, în apropiere de Paris, spațiu de depozitare destinat inițial unui magazin universal, un spaţiu pe un singur nivel, cu bazine destinate probabil iniţial peștilor urmând a fi vânduți, populat cu turnurile acelea pustii - și din această cauză (dar nu numai din aceasta) neliniștitoare - cu dulapuri de sticlă cuprinzându-i lucrările, având cuști de  metal cuprinzându-i lucrările, cu hale-depozit, cu hale-expoziție.                                                                                   

Una dintre lucrările prezentate în film este - la Barjac - un tablou gigantic cu un peisaj din care nu se vede decât partea de jos – partea geologică aș îndrăzni să spun – acoperită cu rânduri de cortine de plumb, rânduri-rânduri, terminată în sus, în obloane, terminată în tablă corugată. Ce efect de vis! Ce efect de coșmar calm! Ce efect de vis cu accente de coșmar!                                                                                                                         

 Probabil că aspectul de ruină pe care îl au majoritatea instalațiilor sale, originează în epoca copilăriei, în timpul căreia se joacă, literalmente, printre ruinele celui de-al doilea război al lumii.                                                                            

Image result for Anselm Kiefer

                                                                                                                        

 Mergând prin săli, mergând prin spațiile de expunere, găsim surprinsă parcă o înțepenire a lucrurilor. Până și floarea-soarelui a înțepenit turnată în plumb. Când își dezvăluie goliciunea  plină de rod a semințelor, ea ne arată că este gestantă dar rodul ei este pentru totdeauna condamnat. Rodul ei de sămânță este împachetat și doar arareori ne este înfățișat spre a ne reaminti de actul avortării conservate, de un prea-plin de nefolosit.                                             

 Floarea-soarelui este un personaj ce se menține puternic pe parcursul operei sale: floarea-soarelui ieșind din bazine, floarea-soarelui ieșind pe ferestrele unor epave de avioane, floarea-soarelui plutind deasupra unor bazine cu apă, floarea-soarelui ieşind prin zidurile unuia dintre turnurile făcute din camere prefabricate.                                                                                                       

„Cred că așteptarea este ceva important. Este filosofic să aștepți”, spune Kiefer. El este artistul care mărturisește uneori cum trebuie să fie un artist. El vorbește despre spontaneitate, despre faptul de a ști, despre gestul artistic, fără a-l fi învățat vreodată în mod neapărat.                                                

Un personaj important, în galeria personajelor sale, este rochia de mireasă. Ea, sau mai bine zis ele, căci numărul lor este mare, sunt așezate pe socluri sau la nivelul solului – fără fasoane -, în cuști, sau în dulapuri de sticlă.                                                                                                                         

Prin prezentarea a doar rochiei, el vobește parcă despre actul solemn al nunții. Nuntirea se face între rochia goală de mireasă şi un nimeni permanent. Lucrurile nuntite sunt cărți din plumb – căci din ce altceva? - cuburi de sticlă cu un colț retezat, cuburi de sticlă cu două colțuri retezate, dreptunghiuri cu mai multe colțuri retezate, tufe, arbuști, scară ieșind din decolteul rochiei și sugerând structura genetică. Prin aceste cuplări, rochiile de mireasă primesc sensuri multiple, sensuri luminoase - chiar dacă, în vecinătate stă un pre-gând trist – pre-gândul morții poate. Toate îngemănările par a fi personaje într-o ( sau în mai multe) piesă(e) de teatru.

 Evident, Kiefer își controlează colaboratorii atunci când este filmat. El a realizat momente care se transformă în artă pentru ei. Dar și pentru el. Kiefer face un performance, fără public și totuși pentru public (iată că ştie să manipuleze şi filmul), atunci când înoată într-unul dintre lacurile construite în interiorul imensului atelier/sală de expozitie, populat cu flori calcifiate de floarea-soarelui și insule sugerând pământ în derivă. „Îmi place ideea de a reorganiza continentele înotând!”- mărturisește artistul cu satisfacție.

 Cărțile de plumb sunt cărți de ne-luat, sunt cărți de ne-citit, sunt ceea ce cartea este printre altele – un mit! Un mit nu de puține ori negativ (realizat prin apariția unor cărți ce nu au fost dorite decât de autorii lor și de apropiații acestora și, de către cei ce au avut de câștigat bani de pe urma acestora, din mişcările automate ale culturii, din mişcările repetative create de aparatele de copiat ale culturii).   

 Mormanele sale de cărți – organizate în statui - parcă sunt aruncate să ardă în nebunia unor generații care au crezut că pot arde cărțile, clădind o ordine gospodărească pe cenușa lor. Aceleași cărți, făcute din plumb vorbesc despre greutatea istoriei – la limită. De multe ori ele vor rămâne necitite din această cauză, împachetate în greutatea lor.                                                               

 Grămezile sale de cărți cu aripi, diverse în formă, sunt fie joase, cu mai mult masă orizontală, fie cu statură orientată vertical, vorbind parcă despre Victoria de la Samotrace în tot felul de registre. Șirul său de aripi se termină, s-ar putea spune, cu un gigantic cadavru de aripă agățat (suspendat?) deasupra unui bazin cu apă limpede, vorbind parcă despre moartea îngerilor în claritatea intelectuală a zilei de azi. Aripi jumulite și singure – aripi întodeauna jumulite cumva, aripi mereu învinse. Efectul - în opinia mea - este năucitor. Aripile - care nu susțin nimic- sunt ca și un vis care, din când în când, se transformă în coșmar.                                                                                                                                                                                                             

 Vorbind despre aripi trebuie vorbit despre zboruri: toate zborurile lui Kiefer sunt în suspensie, fiind prinse cu aripile deschise și nehotărâte parcă, în imposibilitatea plutirii a sute de kilograme de cărți de plumb.                                                                                                                                                   

 Anselm Kiefer nu este cu siguranță un artist de sufragerie. El creează, oricărui mediu adresându-se, un spațiu care să ne preia, în loc să îl preluăm.                                                                  

 Snopii de paie, lăsați pe câmpurile picturii sale, se transformă în litere neinventate încă, în semne care bănuim neliniștiți că au sens, că dacă nu îl au, fie că l-au avut cândva, fie că îl vor primi în timp.                                                                                                                                                   

...rachete și avioane de toate felurile - din plumb! - prin care se află intr-un conflict permanent cu ideea eroică a zborului – care prin repetare devine caricaturală, devine periculoasă.                            

 „Totul devine frumusețe! Nu înseamnă că ai găsit sensul cuvântului frumusețe: l-ai construit!” spune el.                                                                                                                                                   

„Istoria este ca argila – poți să îi dai formă dacă vrei, poți să abuzezi de ea – ceea ce toți fac!” spune tot el.                                                                                                                                               

Încercărilor NASA de a organiza prin cunoaștere, prin numire, cosmosul, el suprapune hărțile cosmice  (realizate pe foi de plumb, veșnicul și otrăvitorul plumb) unor peisaje. Rezultatul? Un și mai mare mister!

 Amestecul de instalție, intervenție în natură și scenografie-a-unei-piese-în-care-tu-joci este năucitor!                                                                                                                                                                          

 Una dintre instalațiile sale este dormitorul cu cearşafuri de plumb, asupra căruia tronează un tablou (Femeia revoluţiei), dormitor-cazarmă, dormitor-închisoare, este parcă un dormitor cu un vis comun, cu un vis ordonat, un vis comandat, un vis care se visează în program, un dormitor cu paturi inundate de vis, inundate de incontinenţa unui nevăzut om ce doarme, cu atât de cunoscutele flori-ale-soarelui răsfirate pe un pat, ca amintirea unei realităţi ce nu mai poate deveni realitate.  Pictura lui Anselm Kiefer este, si devine incontinuu, poezie vizuală.

 Nemișcarea este parcă un fapt ținând de voința artistului și nu de condiția artei pe care o săvârșește.   Nemișcarea în care sunt surprinse lucrurile le aruncă parcă în cel mai vechi timp - timpul geologic!

 Exista parcă o ordonare a lucrurilor la artistul german, o ordonare ce le potențează, căci, ordinea completă sterilizează lucrurile, dezordinea completă le desființează, după cum spune el. Cateodată, instalaţiile sale se transformă în scenografie. El este cel care, parcă, descoperă că scenografia trebuie să rămână şi ca sculptură, că scenografia merită să fie explorată şi cu pasul.

 Altceva: acvarii goale purtând cochiliile unor submarine, și ele din plumb; apoi avioanele din plumb: mai mici, mai mari, prinse în instalații sau nu. Mașini ale morții, moarte ele însele, și purtând ceva din condiția unor trofee în colecția unui zeu al morții. Există, bineinţeles, opere care nu au fost prinse în filmul acesta – nu a fost prins scaunul-de-grădină-cu-mașină-de-scris (Die Ungeborenen- Nenăscutul), sau submarin prăbușit peste zidărie răsturnată (nu știu titlul lucrării), rochie cu crinolină purtând în loc de cap o imensă carte (die Frauen der Antique - Women of antiquity), stand de note muzicale cu aripi (Carte cu aripi), cărți cu ierburi printre ele, atlasuri cereşti cu foi de plumb, lucrări importante, lucrări excepționale în opinia mea.                                                                                    

 Şi titlurile în sine sunt importante, căci sunt puse cu imaginaţie, cu inspirație (a se vedea, de exemplu, tabloul Phoenix, în care este reprezentată o pereche de aripi după gratii).

 “Buying art is not understanding art...”pare a avertiza pe burghezul prea înstărit din preajma artei sale. “Art is difficult, it's not entertainmen” spune in altă parte, dar în același sens, Anselm Kiefer.

 Una dintre cărţile despre Kiefer se numeste Anselm Kiefer - sculpture and paintigs şi, nefiind în stare să văd cartea,  mă întreb dacă neamintirea celorlalte medii artistice frecventate este o scăpare sau este un pariu cu virtualul cititor.

 Dimensiunea gigantică a operei sale, ne vorbeşte despre calitatea sa de artist nepereche, cât și despre norocul unei vieți lungi.

 Ar rămâne de discutat mulţimi de lucruri privindu-l pe Kiefer (ca de pildă de ce trăieşte în Franţa - cu toate că este născut în Germania -, după ce a preamărit galeria de legende teutone) dar nu cred că asta ar servi la ceea ce am intenţionat aici: să mă minunez de bogaţia universului cel nou propus de el. 

                                                                                                                                                       Kiefer este un mare artist, bineînțeles, si ne îndeamnă să gândim dacă este și un sublim meseriaș al vreunei arte – ca acela al picturii, de pildă. El este un artist pentru că,  printre altele, ne ia într-o lume făcută de el și ne povestește ceea ce vrem noi să auzim de la el.

 Chiar dacă în filmul invocat aici nu se amintește de fel despre legătura cu Joseph Beuys, aceasta este, cred, de menționat, fiind importantă și dând  un status anume artei sale, lămurind, măcar și doar în parte, componenta puternic intelectuală a artei sale.

 La cei șaptezeci și unu de ani pe care îi are acum (suntem în 2016), Anselm Kiefer pare a se afla în culmea putinței de a lucra. Acum spune! Acum vorbeşte! Cuvântul său se aude! Reverberează! Desigur că odată artistul dus, nu va mai fi cine să apere, așa cum ar face-o el, tezaurul de trăire lăsat în urmă. Poate se va distruge, se va nărui și nu va mai exista întregul care are nebuna-frumusețe-ce-nu-conține-doar-frumusețe. Poate că arta de sufragerie va rezista mai mult ca arta sa, artă ce nu se lasă prinsă în categorii. Rămâne însă să trăim acum sublimul a ceea ce Kiefer a făcut, rămâne să trăim acum frumosul său, un frumos de loc colorat intens, deloc colorat divers, deloc lucios, deloc avantajând privitorul în proprii săi ochi.

 “Art is an attempt to get to the very centre of truth.  It never can, but it can get quite close”, spune el.

 Mă gândesc, privind arta lui Anselm Kiefer, că lucrurile luate separat nu ajung lumii, funcționării ei.   

 Vedem că lumea cea gospodărească nu ajunge lumii ca să funcționeze, și nici lumea cea științifică, și nici lumea cea poetică, sau artistică, și nici aceea a științei sau a războiului sau aceea a biologiei, și nici aceea a discursului religios sau al celui filosofic. Toate sfârșesc într-un fel de cancer luate separat, toate pun în pericol pe toate celelalte, dar altminteri nu se poate. Altminteri lumea nu este lume.

 

* OVER YOUR CITIES GRASS WILL GROW - Anselm Kiefer.                                                                                 Filmul lui Sophie Fiennes, OVER YOUR CITIES GRASS WILL GROW,  este o privire prea înceată, prea de aproape, asupra unei părti a operei sale, în opinia mea.

 

Vizualizări: 68

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de virgil untila pe Noiembrie 2, 2017 la 5:17pm

multumesc!

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Noiembrie 2, 2017 la 11:43am

Un eseu cu o stilistică pe măsura lucrărilor lui Kiefer! Nu știu dacă s-a mai scris așa de ingenios, original, surprinzător despre artist! Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor