- O-mbrac atunci când drumul către mâine

Îmi pare-abrupt şi greu de străbătut,

Cămaşa ta miroase-a miez de pâine

Din ziua-n care timpul s-a născut.

 

O port aşa, ca pe-o a doua piele,

M-ascund în ea, în tine mă strecor,

Dansez tango pe albele-i podele

Şi-o căptuşesc cu vise când mi-e dor.

 

În zori de zi, refugiul meu din lume,

Cămaşa ta, iubite,-i un păcat

Pe care-l fac strigându-te pe nume,

Miroase-a mosc şi-a zahăr vanilat.

 

- O uit voit când zorii te sărută

Cu lacrimile primelor zăpezi,

Cămașa mea-i povestea ne-ncepută

În care-aștept, iubito, să te pierzi.

 

Apoi s-o-mbrac și să te port cu mine

Prin orice vis, pe-un alt meridian,

Să simt parfumuri calde, feminine,

Cum mă-nvelesc, să ard ca un vulcan.

 

În dimineți, când treci prin casă goală,

Cămaşa mea, pe trupul delicat,

Dansează vals. Deci, spune-mi, ești reală?

Atât de bine semeni c-un păcat.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Decembrie 6, 2017 la 5:04pm

Frumos!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor