dragostea 

 se lipise de ușile inimii 

 și se prelingea 

 spre sudul cuvintelor

 

 se putea zări cu ochiul liber

 la intersecțiile 

 gâtuite de așteptare

 ale catodului și anodului 

 din sângele meu devenit

 electrolit 

 

 

 dragostea

 se lipise de încheieturi

 ca brățările din fir de arnică

 ucigătoare și ațoase,

 ca iubirile furate

 coborând în rănile timpului

 în picaj absolut

 

 conjugam firul ierbii

 la mai mult ca perfectul

 și cu cât se strângeau funiile de dor 

 în jurul grumajilor 

 lupilor din sângele meu,

 cu atât mă îmbolnăveam

 de albastru

 

 dragostea

 m-a fugărit rând pe rând

 prin toate cămările inimii

 până când

 miezul ei fecundat

 de primăvara de-afară

 mi-a înnebunit toți pistruii

 când mi-ai cuprins fața în palme

 devenind de bună voie

 și nesilit de nimeni

 prizonierul ochilor mei 

 albaștri.

 

 

 

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Camelia Florescu pe Aprilie 3, 2018 la 6:13pm

Mulțumesc frumos. Sunt încântată că v-au plăcut...

Comentariu publicat de angela mihai pe Aprilie 3, 2018 la 6:12pm

Felicitari din inima, versuri superbe!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor