- Nu te mâhni că viața ta începe

Cu răstignirea mea. Să nu-ncetezi

S-alergi cu herghelii de mânji prin stepe,

Și uneori, revino, să mă vezi.

 

Voi fi-n răscrucea dintre două vânturi

O lespede uitată, ce cândva,

Gonită din străvechile-i pământuri,

A folosit drept prag la poarta ta.

 

Și pașii ți-i cunosc pe dinafară

Iar mersul tău atât de drag îmi e

Că mă-nfierbânt... Ce piatră funerară

Poate visa că-i rug... și-apoi, de ce?

 

- Împart în două viața mea și-mi pare

Că la răscrucea vremii te-am găsit,

Trăiam ascuns în ocnele de sare,

Nici nu mai știu din care rai gonit.

 

Abia de când mi-ai luminat zenitul

Sub stern mocnește inima de jar,

Ai transformat în poezie ritul

Iubirii pure,-s piatră de hotar.

 

Azi ne plimbăm printre eoni agale,

Meteoriți pereche, niciun timp

Suficient, la poarta casei tale

Aștern mereu același anotimp.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Noiembrie 5, 2018 la 6:37am

mulțumesc frumos...

Comentariu publicat de Ion C. Gociu pe Noiembrie 3, 2018 la 9:54am

Un singur cuvânt este deajuns, SUPERB!...

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Noiembrie 1, 2018 la 7:15am

reverență, Doamnă!

Comentariu publicat de Cristina M Moldoveanu pe Octombrie 31, 2018 la 11:42am

O poezie curată și frumoasă, mulțumesc pentru scriere.

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor