Când zidul visului se sparse
și cântul a pătruns prin el
au mai trecut trei clipe arse
căci mi-am făcut din ele țel.
În zidul visului pătrunse
o clipă doar din infinit,
și pala vântului se-ascunse
într-un album fără sfârșit.
În zidul visului uitarea
s-a cuibărit, dar n-a rămas.
Am stins un foc, dar parcă marea
m-a mângâiat... Mai fac un pas.
Și zidul visurilor mele
m-a îngrădit, căci nu mai pot
să mă înalț azi către stele
și să cuprind văzduhul tot.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Noiembrie 5, 2018 la 8:40pm

Draga Mihai Stefan Arsene, multumesc pentru popas.

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor