Nu mor caii când vor câinii!...
zice-o vorbă din bătrâni.
Îmbucând din miezul pâinii
ținem lacrimile-n mâini
căci strămoșii ne lăsară
câmp întins, mare-nspumată,
vârf de munte, vânturi, fiară
și cântare fermecată.
Noi ne pierdem demnitatea
și lăsăm capul plecat
pentru fiecare vorbă
spusă de vreun împărat, 
pentru fiecare pală 
care vine din apus...
N-avem dragoste sau fală...
Nu-i iubim pe cei ce nu-s.
Sau când spune răsăritul
că istoria ne minte
nu dorim să ne răspundă 
vreun bunic sau vreun părinte.
Credem că le știm pe toate, 
dar iubirea stă în pâine
și în vin... Mai dăm din coate, 
dar trăim de azi pe mâine...
........................................
Nu mor caii când vor câinii!...
zice-o vorbă din bătrâni.
Îmbucând din miezul pâinii
ținem lacrimile-n mâini..

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Decembrie 4, 2018 la 11:53am

Draga Nicoleta Benos Mija, multumesc pentru trecere!

Comentariu publicat de zadic ioana pe Decembrie 4, 2018 la 11:52am

Draga RobertC, multumesc pentru popas!

Comentariu publicat de zadic ioana pe Decembrie 4, 2018 la 11:51am

Draga Elisabeta Luscan, multumesc pentru trecere!

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor