Revertemur

[riti]

Noi, toți acei ce ne-am hrănit cu dor de țară,
Bătătorind, în lung și-n lat, cărări pribege,
Venim acum, când nimeni nu ne înțelege,
Să împlinim cu lacrimi jalea milenară;

Ne-așteaptă pruncii, cu reproșuri în privire
Și osteneala ce ne-a gârbovit părinții,
Ne rânduiesc în strane reci și goale, sfinții,
Făgăduieli ce nu au sorți de-acoperire,

Ne-ntâmpină soboarele de bocitoare,
Pe dealuri visele se tânguie-n demență,
Zac ciuturi sparte și oloage pe răzoare,

Stejarii murmură uitați în penitență,
În vatra satelor ard stele căzătoare
Și-n primăvara noastră-i stare de urgență...

[riti]

Scuze, doar acum am dat de acest comentariu.

Oricum, nu aveam acele poeme înregistrate pe fond muzical. Poate de acum încolo :)

La mulți ani!

[Adrian Scrimint]

Frumuseți din care ni se relevă tristețea, și un dor nevindecabil. Poate îi învață pe cei care critică în momentul de față  diasporeanul să nu o mai facă! Poate ai ceva poeme înregistrate în studio, cu fundal muzical pe ele, să ți le pun la mine în emisiune, pe RadioProDiaspora!

[riti]

Precizez, în mod expres, că această poezie nu se dorește a fi vreun fel de manifest, scuză sau acuză și că nu a fost concepută spre a legitima sau cenzura, în niciun fel, tendințe, intenții sau acțiuni ale cuiva, ci este doar expresia convingerilor strict personale, referitoare la dreptul inextingibil al fiecărui individ responsabil de-a se întoarce, oricând, de oriunde și în orice fel de circumstanțe, ACASĂ.