12 expresii universale comentate aproape românește

12 expresii universale comentate aproape românește

 

 1.S-a dus pe apa Sâmbetei (a   „cam” dispărut).
  Apa sâmbetei era, într-o  veche credinţă,  un râu care se vărsa în Infern (adică în România secolului XXI, cu stat paralel și cu stat degeaba), deci tot ce cădea în acea  apă nu se mai putea  găsi. Cred că toată industria românească s-a dis pe apa sâmbetei la indicaţia lui Petre Roman Neulander, pentru care femeile nu voiau valută, voiau doar să le pupe („morman de fiare vechi”, spre bucuria lui Bercea Mondialu’). La fel şi navele celei de a șasea flote comerciale din lume, de care ştie, poate, şi piratul Traian. Aşa s-a întâmplat şi cu zone de pădure rase de Cherestoy sau de alţii, fie ei și austrieci! Hrebenciuc le păstrază! Popa Ilie, socrul lui Victoraș, îl miruie!

2. Banul n-are miros
  Impăratul Vespasian i-a urmat lui Nero  şi a găsit visteria goală (na, că şi la ei era un guvernator Isărescu!). El a pus multe dări, chiar şi  pe closete. La noi nu e cazul, că nu mai sunt closete publice. Nici măcar pe autostrăzi!  Autostrăzi am zis? Puşchea pe limbă! De   atunci, closetele se numesc şi vespasiene. Intr-o zi, fiul  său Titus (viitor   împărat, nu preşedinte <fu>turist ales de partidul facebook, dar nici cu Victor nu făceam mare scofală în întâlniri la vie) i-a spus că „boborul”, mai puţin cei din diaspora, râde şi îl bârfeşte (nu şi pe facebook) pentru că  a scos bani   dintr-o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o monedă, nu era euro, şi i-a   spus: „Uite, banu’ n-are miros!". Aici nu comentăm! Nu suntem în spaţiul acela, Shengen, cu EADS, la care a renunțat DNA! Și nici cu Microsoft-ul lui Florică nu se pune DNA!

 3. Ii face capul  calendar
 Este o expresie veche şi a pornit de la  faptul că, demult, când nu existau internet, laptop, iphone sau notebook,  în calendare apăreau multe cifre, date  astronomice,  istorice, geografice care nu puteau fi ţinute uşor  minte. Nu existau telefoane mobile inteligente şi „goagălul” lui Vanghelie sau al Ebei. Cum se marcau punctele roşii lunar în calendarele personalizate, nici asta nu ştim! Mai ales în epocile pietrei sau papirusului! Mai facem săpături. Ne săpăm între noi, cei de „cea” și cei de „hăis”! Martoră ne e Chichirău!

 

4. Nici în clin, nici în  mânecă
 Ştim ca mâneca este partea hainei care   acoperă braţul (cam lung la unii politicieni, fie de „cea”, fie de „hăis”), iar un clin este o fâşie oarecare de  material. Nu este nici o  legătură între aceşti termeni şi expresia „a nu avea nici în clin,  nici în mânecă cu ceva sau cu cineva". Expresia este veche şi se trage din  Transilvania (nu ştim dacă şi din Covasna, din Harghita, la Fântânelele lui Boc sau în Koloşvarul lui Gherman). Acolo, ţăranii spun „în mânec"  când urcă cu carul un deal şi „în   clin", când coboară (la vale, nu vă miraţi, ţineţi cont de „g”, acceleraţia aia gravitaţională, cu legea ei, nevotată în parlamentul bicameral al lui Tăriceanu și Dragnea). Când căruţa şi căruţaşul  stau pe loc, va fi nici  în clin, nici în mânec (cum stau parlamentarii câteodată, în ședințe, postează continuu pe facebook, dar „salariile babane merg”). Expresia a pătruns în toate  regiunile ţării, roşii sau albastre la alegeri, şi s-a   păstrat până azi, nu cu sensul primar, ci aşa cum am spus, să nu ai de-a face cu  ceva (politica) sau cu cineva (politician sau „#rezist”ent) în nicio împrejurare.

5. Mă aflu în al 7-lea  sau al 9-lea cer
 Expresia e bazaţă pe credinţa celor  vechi (şi a neşcoliţilor români de azi cu bacalaureatul sărit sau a pupătorilor de moaşte la îndemnul lui Daniel) că cerul este alcătuit din mai multe bolte. În boltele de sus, ajungeau  cei fericiţi, aşa că expresia inseamnă ca te afli în  culmea fericirii,  desfătării şi bucuriei sau președinte doar turist(ic). Dacă urci în Parlamentul ţării, la Cotroceni sau în viitoarea catedrală a mântuirii neamului, te apropii la propriu, după cota geodezică, la figurat mă abţin!

 

6. în vino veritas – în  vin este  adevărul (pe când era vinul vin, nu cu strada aia din Focșani unde se comercializează „prafuri” de făcut vin)

Expresia, veche de peste 2000 de ani,  este atribuită poetului grec Alceu, care a trăit cu 6  secole înainte de  Hristos. Pe vremea lui, celor bănuiţi de fapte rele li se  dădea să bea vinuri   tari pentru a spune adevărul. Bărbatul la băutură devine  vorbăreţ (astăzi şi femeile, chiar și din Vaslui, care ieri găteau ca mama, iar astăzi beau ca tata) şi atunci   dezvăluie taine pe care le-ar ascunde dacă ar fi  treaz. Nu se ştie ce părere avea Păstorel. De Oprişan de la Focşani  ştim. DNA, Codruţa şi Oprea, poate viitor viitor mareșal dacă resuscitază UNPR și îl depune la picioarele turistului, ar trebui să folosească metoda? Dar cât de „curat” este vinul azi? De Ponta nu mai zic. A fost iertat. De cum au luat unii 6 case, pușchea pe limbă!

 

7. Muncă de  Sisif
 Sisif a fost un rege  legendar (să zicem Năstase), pe care  Zeus (să zicem Traian) l-a osândit pentru nesupunere în Olimp (să presupunem Zambaccian) să urce un deal din infern (nu la Cornu, unde își numără ouăle,  ci la Rahova) ducând în  spinare o stâncă uriaşă. Dar cum ajungea în vârf, chiar dacă mai scria şi publica o carte, inclusiv pe blog), stânca  aluneca sau era împinsă de procurorii DNA şi Sisif   trebuia sa o ia de la început. Expresia se referă la o  strădanie istovitoare  şi inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins. Cum ar fi îndemnul „să trăiţi bine”, ce trebuie înlocuit cu „mai trăiţi?” Nu comentăm. Că munca azi e rară! Ajutoarele zise „sociale” să trăiască!

 8. Piatra de încercare
 Este o piatră foarte  dură, de culoare  neagră (cred că ştie borduristul Videanu, dar și foștii primari Boc, Traian, iar Videanu, Lis ș.a. Piatra este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie  este din aur şi din ce fel de aur. Bijutierul freacă  obiectul pe piatra  neagră (nu cum freacă menta unii parlamentari USR, PNL, PMP, PSD) şi pe fâşia subţire de metal ramasă pe piatră se  toarnă apă tare (acid nitric, „ştiu colegii mei, intelectualii” – Elena Ceauşescu). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este  aur, culoarea   căpătată de urma galbenă indică felul şi caratele aurului.

Expresia "piatră de  incercare" se foloseste când este vorba de o probă foarte grea pe care cineva  trebuie să o treacă (aşa cum era, pe vremuri, la noi, examenul de bacalaureat, examenul de admitere la facultate; universitatea Spiru Haret şi alte câteva se excud).

 

9. Ca-n Codrul  Vlăsiei

Codrul se întindea din nordul  Bucureştilor până  la Cernica, Izvorani, Snagov, chiar aproape de Ploieşti. A trece prin această pădure era  un act de mare curaj, pentru că tâlhăriile acolo se ţineau lanţ. Vorba „ca-n  codru’ Vlăsiei" se aplică şi azi celor care fură fără ruşine din avutul public. Nu mă bag, nu ştiu!
 Expresia mai inseamnă un loc fără control, unde domneşte jaful şi  frauda. Pentru alţi codri, îi puteţi întreba pe Verestoy (pe ăsta nu, Dumnezeu să îl ierte) şi pe Hrebenciuc, dar şi pe anumiţi judecători din Braşov sau din Covasna. De firma aia austriacă cu transporturi de lemn urmărite prin gps mă abțin. O trecere pe timp de iarnă pe autostrada A2 este la fel de riscantă. „Iarna nu-i ca vara!” poate înlocui expresia de mai sus. E bun și îndemnul locatarului singuratic de la palat când zice că „vom protesta”! Așa ne trebuie!

 10. Pielea ursului din  pădure
 Expresia provine dintr-o  fabulă de La  Fontaine. Eu nu îl citesc pe Donici! Doi prieteni au vândut unui blănar (nu era din Sibiu) blana ursului pe care îl vor vâna  a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, fără să-l consulte pe Ţiriac, că era la Balc, la mistreţi, se întâlnesc cu ursul, dar, cuprinşi de  groază, unul, cu pantalonii îngălbeniţi de nu ştiu ce, se urcă într-un copac, iar celălalt face pe mortul. Ursul nu  mănâncă stârvuri precum şacalul şi după ce l-a cam prea mirosit pe cel de jos, a  plecat nedrogat, spre judeţul Dâmboviţa sau spre tomberoanele din Braşov. Prietenul din  pom coboară şi-l intreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul  la ureche. „Mi-a  spus să nu-i mai vând pielea până nu-l vânez". Sau în alte fabule i-ar fi spus  să-şi aleagă cu grijă prietenii. Folosim expresia pentru a stabili că numai ce  este în mână nu e minciună, sau se mai foloseşte atunci  când un prieten ne  dezamăgeşte. E valabil şi pentru candidaţii cu promisiuni „măreţe” în campania electorală. E valabil și pentru prietenia franțuzoaicei Olguța cu pensionarii! Excludem „lucrul bine făcut”? Vom vedea! Mai ţineţi minte kilometrii de autostrăzi promişi? Iar vom vedea! Cine mai apucă secolul următor, XXII, că în ăsta, XXI...

 

 11. Dacă tăceai, filozof  rămâneai
 Maxima este extrasă din  lucrarea  „Mângâierile filozofiei", care aparţine filozofului antic Boethius. Acesta se  afla în închisoare pentru nişte declaraţii care n-au  plăcut regelui. Maxima   trebuie folosită cu discernământ în imprejurarea când  tăcerea poate fi mai  inteligentă decât cuvântul. Aţi văzut că a avut efect pe 16 noiembrie, în turul 2? O completare azi ar fi cu expresia „dacă nu foloseai telefonul mobil, nu erai ascultat (de SRI) şi nu erai învinuit (de DNA)”! Protocoale, protocoale! Aprindeți lanternele telefoanelor mobile în cele două tabere, să ne numere jandarmeria! Cum care? Aia care îl apără pe doctorul Bacalbașa, care mergea de la parlament la stația de metrou! Unii îl îmbrâncesc pe cel care a salvat la viața lui multe vieți! Ptiu, drace! Chichirău, ia măsuri! Cel cu geaca roșie nu dă niciun semnal de regret!

 

12. Vorbe de  clacă
 Cu înţelesul de „vorbe fără miez, de  flecăreală", ca ale Olguței. Expresia este legată de mica adunare de  vecini de la sat, numită  clacă (la mine se numea „hopşe”). Vecinii se adunau şi ajutau la muncă pe unul dintre  ei. Acolo se  spuneau tot felul de snoave, de ghicitori şi de bârfe din sat. Nu existau încă partide. Acum acolo se bârfeşte. Munca era reală, nu virtuală! Nu existau facebook, tweeter, Linked in sau chat! Şi campania electorală conţine „vorbe de clacă”? Dacă da, atunci suntem în România „lucrului bine făcut” şi…… „Să trăiţi bineeeeee!! Tăiați pădurile „pas cu pas”, până ce niciun copac n-a mai rămas!

 

Cinstantin Niţu

„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi Izgoniți." Jean Paul Richter

  

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html

nitu.constantin@yahoo.com

constantin.nitu@g.unibuc.ro

Vizualizări: 527

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Georgeta NEDELCU pe Ianuarie 25, 2015 la 10:19am

E bine sa ni le amintim. La salutul dv.  „Să trăiţi bineeeeee!!... va spun ce zicea cineva cand era ,,sus": ,,Mai traiti? Bineeeee...

Comentariu publicat de George ROCA pe Decembrie 4, 2014 la 1:55pm

Distinse domn

Am publicat materialul in revista CONFLUENTE LITERARE

http://confluente.ro/constantin_nitu_1417693709.html

Salutari,

George Roca

PS. Daca mai aveti materiale spre publicare va rog sa mi le trimiteti pe adresa de mail 

georgeroca@gmail.com

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Noiembrie 23, 2014 la 11:35am

Domnul Hatos, cu toată considerația, vă rog mult, nu mai spuneți „Cu stimă şi respect!”, este pleonasm! :)

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Noiembrie 23, 2014 la 11:34am

Trebuie să recunoaștem că nu sunt toate românești! Unele sunt expresii frazeologice și au valoare de clișee internaționale:„ In vino veritas ”,„Muncă de Sisif”.

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor