Un bun prieten a iesit azi din spital. Inca de ieri mi-a spus ca-si doreste sa vada faleza ...
Sunt o nemernica workohoolica asa ca de pe la ora 10 m-am proptit in birou si fac eforturi de-a ajunge cu toate la zi.
Poate n-ar trebui sa ai incredere in faptul ca ti-as putea fi aproape nici daca mi-ai spune ca mai ai cateva zile ! Sau mai ales atunci !
Incerc sa traiesc clipa ... de cate ori imi amintesc ca asemenea oricarui om , chiar am acest drept. Dar cel mai adesea uit. Ma cufund in munca si raman ore intregi cu ochii in hartii si-n monitor.
Maine ma asteapta zi de teren, poimaine la fel.
As spune ca ma bucur. Dar adevarul este ca mi-e egal. Cel putin azi, caci maine s-ar putea sa mi se suceasca simtirea.
Singurele momente de "altceva" sunt acelea in care daca nu citesc, atunci presar cuvinte si ma rostogolesc prin ele ca un pui de pisoi pe covor de iarba cruda.
Se lasa seara si se face frig.
Astazi m-am oprit de vreo doua ori din ce faceam ca sa ascult tipatul pescarusilor ce exploreaza orasul din ce in ce mai adanc. Cred ca au o problema cu pescuitul si cauta containerele cele mai imbelsugate din zona - alta explicatie n-am.
Na gata cu pauza. A venit Andra. A plecat sa rezolve cu parcarea si se intoarce. Profit si inchei giumbuslucurile de pisic razgaiat !
Pe maine.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 17, 2012 la 10:09pm

Mă rostogolesc printre cuvinte ca un pui de pisoi pe iarba crudă...interesantă comparaţie...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor